Jurnal de călătorie cu Fujifilm X-Pro3: 3 zile în Moldova
F64- 17minutes read
La începutul lunii Martie, am avut plăcerea să (re)descopăr cateva locuri faine din România. Am decis atunci să fac un traseu de 3 zile în Moldova. Am făcut o scurtă oprire în Piatra Neamț, am vizitat cateva Mănăstiri și am ajuns pentru prima dată în Iași.
Partener în această călătorie mi-a fost un Fujifilm X-Pro3. Te invit să citești acest articol pentru a descoperi atat prin fotografii dar și prin informații interesante, câteva locuri vizitate de mine. De asemenea, o să îți spun și părerea mea despre Fujifilm X-Pro3.
Prima oprire în turul meu de 3 zile a fost în Piatra Neamț, la Curtea Domnească. Situată pe un mic platou din centrul orasului, Curtea Domnească – ctitorie voievodală a lui Ștefan cel Mare, iși are începuturile la sfarșitul secolului 15. Rolul complexului Curtea Domneasca a fost unul administrativ pentru tot judetul Neamț. Ansamblul cuprinde astăzi Biserica “Sf. Ioan Botezătorul”, Turnul Clopotniță și Curtea Domnească a lui Ștefan cel Mare. Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, situat imediat langa Curtea Domneasca a fost inaugurat în anul 2005. Clădirea a fost ridicată între 1928-1930 de către antreprenorul Carol Zani, proiectul clădirii fiind realizat de către fostul arhitect-șef al Capitalei, Roger Bolomey.
Mănăstirea Neamț este o mănăstire de călugări așezată la o distanță de 12 km față de Cetatea Neamțului, pe valea râușorului Nemțișor. Primul ctitor al acestui lăcaș a fost Petru Mușat, Domn al Moldovei între 1375–1391. El a construit mănăstirea pe locul unui schit mai vechi, în apropiere de Cetatea Neamțului, ridicată tot de el.
În drumul Spre Iași am făcut o oprire și la Ruginoasa, unde am avut ocazia să văd Palatul lui Alexandru Ioan Cuza. Povestea palatului începe în secolul al XIX -lea. Atunci, între anii 1800 – 1811, a fost ridicată clădirea în stil neogotic, la ordinul familiei Sturdza. O jumătate de secol mai târziu, palatul a fost cumpărat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cadou pentru soția sa, Elena.
De mult îmi doream să ajung și la Palatul Sturdza de la Miclăușeni și nu am ratat ocazia de a-l vizita. Situat la 20km de Roman și 65km de Iași, Palatul este construit în stilul neogotic între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturdza și soția sa Maria.
Ajuns și în Iași pentru prima dată, am luat la pas zona centrală. Mi-au plăcut tramvaiele “vintage” multicolore. Se poate observa ușor din cate fotografii am făcut 🙂
Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi este cel mai vechi Teatru Național din România. A fost înființat în 1840, sub conducerea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. Din decembrie 1846, Teatrul Național a funcționat în sala Teatrului cel Mare de la Copou. În februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este distrusă. Actuala clădire (foto) a fost construită pe locul vechii primării din Iași, între anii 1894 și 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi și cel mai frumos lăcaş de acest gen din țară.
Palatul Culturii din Iași a fost ridicat între 1906-1925, după planurile arhitectului roman I.D. Berindei, format la școala pariziană. Conceput în spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, este o îmbinare fericită a mai multor stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc. Această clădire impresionantă este sediul a numeroase instituții culturale de prestigiu din acest oraș și a fost pusă în valoare prin recenta sa reabilitare. Turnul central al clădirii, care atinge 55 de metri înălțime, făcea ca Palatul să fie considerat în epocă cea mai înaltă clădire din oraș cu o amprentă la sol de 7330 mp și o suprafață desfășurată de peste 34000 mp.
După ce ți-am prezentat cateva fotografii facute cu Fuji X-Pro3, este timpul să îți spun și părerea mea despre el.
Despre calitatea fotografiilor pe care le-am făcut pot să îți spun că sunt foarte mulțumit. Fuji X-Pro3 are același senzor de 26,1 megapixeli ca Fuji X-T3, cu care am avut plăcerea să lucrez în toamnă într-o călătorie în Hamburg. X Pro 3 reproduce cu acuratețe culorile în Jpeg-uri, fără zgomot de la ISO 80 până la 6400 și cu puțin zgomot la ISO 12800. Fișierele RAW au fost, de asemenea, excelente. Las și fotografiile de mai sus să te convingă…
Mai departe o să îți spun cateva lucruri despre body: ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut.
Așadar, Fujifilm X-Pro3 este un aparat foto mirrorless ce dispune de un senzor CMOS BSI-Xtrans 4 format APS-C, cu o rezolutie de 26.1 megapixel. Este un aparat compact și robust, fiind construit din o carcasa din aliaj de magneziu în timp ce capacul superior și placa de bază sunt fabricate din titan rezistent la coroziune. Este de asemenea protejat contra prafului și este rezistent la apă. Construit în jurul unui vizor hibrid optic/electronic (poți alterna ușor între cele două moduri ale vizorului printr-un mic selector situat în partea din față a aparatului), are un frumos design retro care amintește de aparatele tip range-finder din deceniile trecute.
Să trecem la butoane și controale. Controlul ISO este poziționat în același cadran cu cel al timpului de expunere. Trebuie doar să ridici marginea cadranului drept în sus și să rotești pentru a seta manual un ISO sau poți utiliza poziția Auto ISO și lăsa aparatul să aleaga această setare. După ce eliberezi inelul pentru setarea ISO, poți controla timpul de expunere. Alături de controlul timpului de expunere/ISO este un alt cadran pentru compensare expunere. Cu toate aceste 3 controale poziționate aproape, mi-a fost foarte ușor să setez expunerea dorită.
Butonul Function, situat de asemenea în partea superioară, poate fi personalizat pentru a se potrivi cu nevoile tale, alegând dintre 59 de setări diferite.
Meniul principal este spart în șase sub-meniuri bine împărțite. Navigarea prin meniu este gestionată de butoanele Meniu / OK și Disp / Back și a unui joy-stick. Acesta din urmă este utilizat mai ales pentru setarea punctului AF, fiind de real ajutor pentru oricine schimbă mult punctul AF, simplificand schimbarea atunci când ai aparatul foto la nivelul ochilor.
Ceea ce m-a scos din zona de confort însă este display-ul LCD. În locul ecranului fix, orientat în față, X-Pro3 are un monitor LCD rabatabil 180 de grade, care se ascunde în spatele unui mic monitor atunci când nu este utilizat. Pe acest monitor sunt afișate informații despre setările camerei.
Fuji a conceput acest aparat pentru fotografia de stradă. Prin ascunderea LCD-ului, Fuji a dorit ca fotograful să se concentreze mai mult pe creație, folosind doar vizorul. Practic, ascunderea LCD-ului te împinge să ignori tentația de a verifica fotografiile imediat ce le faci și de a te bucura de surpriza de a-ți revizui imaginile mai târziu, la fel cum ai face cu o cameră pe film și aștepți să vezi printuri sau negative.
Pentru fotografii făcute la nivelul taliei (frecvente în fotografia de stradă), ecranul se poate rabata pentru a vizualiza compoziția.
Trebuie să spun că m-am împacat destul de greu cu acest display rabatabil, obișnuit fiind să verific des ceea ce am fotografiat. Și mai greu mi-a fost atunci cand am dorit să fotografiez din unghiuri foarte joase, de la nivelul solului (fără să mă întind pe jos și să folosesc vizorul). La fel în cazul în care am folosit un trepied – ecranul se poate rabata aproximativ 90 de grade. Mai jos de atat, se lovește de trepied.
X-Pro3 oferă un grip destul de mic. În partea din față are o mică bucată dintr-un material cauciucat, iar pe spate, există o proeminență cilindrică similară. Cu toate acestea, pentru mine X-Pro3 a fost destul de confortabil de ținut.
După această mică trecere în revistă a principalelor caracteristici ale X Pro 3, e timpul și pentru o concluzie.
E clar că Fujifilm X-Pro3 este o cameră ieșită din tipar, o cameră de nișă, creată special pentru fanii aparatelor tip range-finder, făcand ca experiența digitală să se simtă cat mai aproape de o experiență cu un aparat pe film. Este capabilă să producă imagini de înaltă calitate, așa cum era de așteptat de la cea de-a patra generație de camere din seria Fujifilm din seria X.
Cele două principale caracteristici, vizorul hibrid optic/electronic respectiv mini monitorul și LCD-ul ascuns vor atrage sau îndepărta potențiali utilizatori, în funcție de preferințele fiecăruia. Ceea ce mă face să închei acest articol cu 2 întrebări: 1) Ești fan al aparatelor range-finder? 2) Dacă da, ce părere ai despre aceste 2 caracteristici? Aștept răspunsurile în comentarii.
Sper că ți-a plăcut articolul și că te-am inspirat să vizitezi o parte din aceste locuri. Pentru mai multă inspirație pentru călătoriile tale, te invit să mă urmărești și pe Instagram.
Articol și fotografii de Dani Ciucă
