Ce trebuie să știi dacă te îndrăgostești de un fotograf

Nu te aştepta să ai în fiecare zi o poză perfectă pe care să o pui la profilul de Facebook. Dacă nu prea îţi place să pozezi, e perfect. Dacă eşti genul de fată care vrea să fie în centrul atenţiei şi ai impresia că lumea se învârte în jurul tău, ia-ţi gândul de la faptul că vei fi muza lui. Există lucruri mai importante de imortalizat decât expresiile tale, felul în care vântul se joacă în părul tău, atitudinea de aparentă naturaleţe ( cu privirea într-o parte, gânditoare dar totodată jucăuşă). Cum ar fi realitatea.

Dacă te îndrăgostești de un fotograf…

Dacă nu îţi place să te ţii de mână cu el pe stradă, e perfect. Dacă da, resemnează-te. Când o să fiţi în vacanţă, nu va fi niciodată la braţul tău, nu te va ţine de mână. Îl vei găsi în faţa sau spatele tău, fotografiind încă o clădire, o pasăre, o vitrină a unui magazin care i-a atras atenţia, un moment citadin. Aşteaptă ca razele soarelui să cadă exact aşa cum vrea el, ca în faţa bisericii să nu mai treacă nicio maşină, aşteaptă, asta e cel mai important.

Nu o să înţelegi adeseori perfecţionismul lui, felul în care cadrul trebuie să suprindă exact ce vrea el. Şi mai ales cum poate vedea lumea în astfel de cadre, cum observă micile detalii care ţie îţi scapă nu pentru că nu ai avea simţ de observaţie neapărat, ci pentru că nu te interesează. Tu vezi lumea aşa cum este şi e simplu să pui etichete de frumos, urât, interesant, neinteresant.

El vede aceleaşi lucruri, tot aşa cum sunt, dar nu înţelege exact cum stă treaba cu etichetele. Surprinde amalgamul de frumos şi urât, unicitatea unor momente teribile sau gingaşe, complexitatea realităţii. „Blestemul” lui e că spre deosebire de tine, mai vede lumea şi aşa cum ar trebui să fie. Blestem? Pentru că există un gol uriaş între „este” şi „ ar trebui să fie”. Tu, cu nerăbdarea ta, cu mâinile încrucişate pentru că nu ai de cine să te sprijini, îi aminteşti constant că realitatea nu stă în loc, fixă, ca în cadrele lui, că momentul pe care l-a furat vieţii nu mai poate fi recuperat niciodată.

Vei fi uimită de simţul lui de mirare, de cum vede extraordinar peste tot, acolo unde tu vezi doar banal, o rutină care nu mai are ce surprize să îţi ofere. Adeseori te vei simţi ca şi cum te plimbi într-un magazin de dulciuri cu un copil de cinci ani, când vezi câte lucruri îi atrag atenţia.

Trebuie să înduri toate tipele care îi zâmbesc şi se aranjează pentru a fi pozate de el şi să îţi aminteşti că ele întotdeauna zâmbesc pentru poză, nu pentru el. Doar tu eşti cea care zâmbeşte pentru el, care vezi dincolo de aparenţă şi mai ales care ştii că pe lângă rolul de fotograf mai joacă sute de alte roluri sociale. Că nu e definit în totalitate de această pasiune, e mult mai mult de atât.

Când te îndrăgosteşti de un fotograf e ca şi cum te-ai plimba într-o pădure unde te împiedici de toate rădăcinile pe care el le observă-  formele lor ciudate care ţie îţi scapă. Florile pe care nu le vezi dincolo de buruieni. Merită această plimbare, pentru toate minunile pe care le vei descoperi admirându-i pozele: magia unei rutine despre care de una singură nu ai pricepe niciodată cum poate fi atât de plină de surprize. Şi chiar dacă nu eşti muza lui, el are nevoie de tine să nu uite că, totuşi, se află într-o „pădure” unde timpul nu stă în loc.

În Luna Iubirii, invităm toți fotografii să se gândească la persoana iubită într-un mod inedit. Pentru că alături de orice pasionat de fotografie există și o persoană care îl susține, mulțumește-i într-o postare pe Facebook/story pe Instagram, folosind hastagul #fotografiubit.