Maroc a fost magic pentru mine și ceva îmi spune că ar mai trebui să merg de câteva ori acolo pentru a reuși să exprim cu exactitate trăirile mele de-acolo în fotografiile făcute! Și nu spun asta ca să sune frumos, ci o spun pentru că așa am simțit. Poate pentru că nu am mai fost niciodată în Africa, poate că după foarte multe ore de mers cu avionul și/sau microbuzul nu simțeam nevoia să dorm datorită locurilor și oamenilor pe care-i aveam în față ochilor și obiectivelor, dar cu siguranță pentru faptul că în fiecare loc în care ajungeam, eu, unul, de-abia așteptam să ne cazăm, să mâncăm s.a.m.d pentru a începe să fotografiem.
(c) Costin Fetic(c) Costin Fetic
Totodată, am descoperit că Marocul înseamnă mai mult decât magicul deșert și peisajele de pretutindeni, referindu-mă aici la localnici, la obiceiurile lor, la portul lor, la aromele diferite de-acolo și nu numai. Nu exclud faptul că, la fel cum am spus mai sus, deșertul e un loc magic, dar pe langa aceasta, există multe alte lucruri care trebuie descoperite în Maroc! “
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
Acum, trecând la subiectul principal, vreau să menționez încă de la început faptul că, în legătură cu comparațiile pe care le voi face mă voi raporta la Sony A7R3 versus DSLR întrucât nu am mai testat alte mirrorless-uri, dar mi-au trecut ceva DSLR-uri prin mână. Așadar, nu voi vorbi despre Sony A7R3 versus alte mirrorless-uri pe care le știu doar din alte review-uri, netestandu-le personal, ci mai exact voi vorbi despre Sony A7R3, separat, și Sony A7R3 versus un DSLR nici entry-level, dar nici cel mai bun. Mai exact, 6D-ul meu pe care l-am folosit “cot la cot” cu acest Sony.
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
Am plecat să fotografiez Marocul timp de două săptămâni cu mirrorless-ul mai sus menționat împreună cu un Sony 70-200 f4 și 6D-ul meu pe care am folosit un 35 ART, 20 ART și foarte rar, un fisheye Samyang 12 cu 2.8. Totuși, înainte cu o zi de a pleca spre Maroc, când am primit echipamentul de la F64, nu înțelegeam absolut nimic din ce aveam în mână: Un body și un obiectiv despre care știam că sunt foarte bune, dar nu-mi venea să cred cât de ușoare sunt, vizorul electronic prin care vedeam exact fotografia ce urmează să o fac, o grămadă de butoane mai mult decât customizabile și multe funcții foarte interesante cu funcția Eye Focus în frunte. Mă simțeam fix ca cei care povestesc despre trecerea de la film la digital, descoperind parcă o nouă eră. Au trecut câteva ore în care am trecut de o grămadă de ori prin tot meniul acestui mirrorless, am customizat butoanele după cum am considerat eu mai util, încă nu-mi venea să cred cât de precis și rapid e eyefocus-ul și totodată mi-am dat seama că s-a cam terminat cu perioada în care un card cu o viteză de 80 mb/s înseamnă un card rapid și de-abia așteptam să plec să încep să fotografiez.
(c) Costin Fetic
Odată ajuns în Maroc, știind ce echipament am la mine, parcă-mi venea să folosesc teleobiectivul de pe Sony și când era nevoie de focalele wide pe care le-aveam puse pe Canon. Într-adevăr, în prima zi am pierdut câteva situații cu mare potențial fotografic din cauza faptului că încă mă încurcăm în butoanele de pe Sony, dar asta i se poate întâmpla oricărui fotograf care va face ce-am făcut eu ( fotografiat simultan cu două body-uri total diferite fără să mai fi folosit unul dintre body-uri până atunci); -a nu se înțelege că Sony are “interfata” complicată.
Greutatea de 657g, rezoluția de 42.4m pixeli, sistemul Hybrid AF cu 399 puncte (Phase) și 425 puncte (Contrast Detection), 10 fps, viewfinder-ul electronic, sistemul de face și eye focus, slotul dual pentru carduri, crop mode-ul sau display-ul rabatabil consider că sunt câteva funcții extrem de importante pe care acest body le deține.
Despre greutate nici nu mai e cazul să vorbesc având în vedere de câți ani îmi “suprasolicit coloana” la fel ca orice utilizator de DSLR ( mult mai greu, și de obicei nu la fel de bun ca mirrorless-ul despre care vorbesc) + câteva obiective cu care se merge ore în șir dacă nu zile întregi la rând( în ghiozdan, la gât etc). Am văzut foarte multe discuții în legătură cu cei 42.4 de Mpixeli analizând faptul că n-ar fi necesari dacă nu fotografiezi pentru print-uri foarte mari, dar, după părerea mea, fie că fotografiezi în modul crop ( unde fotografiile au o rezoluție în jur de 18Mpixeli), fie că faci un crop mare dintr-o fotografie nu vor apărea probleme în legătură cu rezoluția. Pe când, la un body cu 20-25 Mpixeli, fie el cu crop mode sau nu, pot fi destul de multe limitări din cauza acestui aspect.
(c) Costin Fetic(c) Costin Fetic
În legătură cu viewfinder-ul electronic am fost mereu sceptic, dar mi se pare ideal să vezi exact expunerea prin vizorul aparatului, iar sistemul de focus împreună cu modurile eye/face focus sunt absolut incredibile. Mi se pare aproape imposibil să ratezi o situație ce se întâmpla foarte rapid din punct de vedere al focusului.
Am folosit acest body în diferite variante: timp de expunere lung sau foarte lung unde am tras în rafală și am avut impresia că și dacă asculți atent sunetul shutterului nu-ți poți da seama cât de multe cadre au fost făcute, valori ISO scăzute sau foarte ridicate și de cele mai multe ori focus continuu. În condițiile în care am fotografiat eu nu am simțit în nicun moment faptul ca aș avea nevoie de ceva mai mult, n-am simțit faptul că n-aș fi sigur că body-ul va reuși să îndeplinească ceea ce-mi doresc, iar display-ul rabatabil m-a ajutat extrem de mult în condițiile de fotografiere pe stradă unde unii oameni nu sunt atât de deschiși la a fi fotografiați de turiști, și nu numai.
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
(c) Costin Fetic
Pe lângă cele enumerate mai sus, dacă ar fi să găsesc câteva puncte slabe, după părerea mea, pun accentul pe modul în care am ținut aparatul în mână. De cele mai multe ori am simțit că nu am loc să țin mâna complet pe aparat și mă gândesc la faptul că dacă nu aș fi avut strap-ul pus, probabil ar fi existat momente în care ar fi putut aluneca din mână. Pe scurt, mie, unul, mi se pare din punct de vedere al “ relației dintre mână și apărat “ foarte mic și când zic foarte mic mă refer în special la locul în care stă mâna dreaptă pe apărat.
De asemenea, chiar dacă nu am testat acest lucru și nici nu-mi doresc să-l testez vreodată, am o vagă impresie că la un posibil șoc nu rezistă atât de bine ca un DSLR.
Un obiectiv foarte bine construit, un transfocator care nu trebuie să lipsească din ghiozdanul niciunui fotograf, destul de ușor în comparație cu o mare parte din obiectivele 70-200 de pe piață și un obiectiv cu al cărui sistem de stabilizare + steadyshot-ul body-ului precizat anulează total faptul că timpul de expunere ar trebui să fie cel puțin, ca valoare, dublul distanței focale cu care fotografiem. Am folosit obiectivul în focală de 200 chiar și cu 1/125 fără să existe vreo problemă.
(c) Costin Fetic
Un aspect clar știut e faptul ca analizând din punct de vedere al separării subiectului de fundal prin câmpul de profunzime creat, uneori am simțit nevoia de a avea o limită de f/2.8 și nu f/4. Pentru mine, unul, obiectivul cu focală de 70-200 ( fie el Sony, fie el Canon sau oricare altul pentru că vorbesc fix de focală acum) e un obiectiv indispensabil. Da, la fel cum am spus și mai sus, chiar dacă e mai greu, chiar dacă e mai costisitor, sunt momente ( mai rar ) în care eu, unul, am simțit nevoia de o limită a diafragmei în 2.8 și nu în 4.
Ca o concluzie, împreună cu acest body care-ți permite valori mai ridcate ale ISO și te ajută să scazi și mai mult valoarea timpului de expunere, lăsând la o parte minimul de f4, e un obiectiv cu care aș pleca oriunde fără să-mi fac griji.
O concluzie finală în legătură cu body-ul și obiectivul despre care am vorbit vor fi fotografiile pe care le vedeți în acest articol.
De asemenea, cu excepția punctelor slabe enumerate mai sus, puține fiind după părerea mea, pentru travel, landscape și chiar portrete ( nu spun că excelează, dar spun că te poți baza pe el-Sony 70-200 4), echipamentul pe care l-am avut a fost ideal în călătoria mea.
Parca inchiriase un Canon cu un 135 Sigma….acum sa puneti in mana unui om care si permite pe un anumit sait sa te stearga ca ai ceva de obiectat un Sony e mult prea mult….
Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!
7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară
În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase
Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!
Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art
Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!
Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.
F64
4 Comments
Sony rocks hard!!
Sincer singurele fotografii care mi-au placut au fost cele facute cu Canon…concluzia este clara. 🙂
Parca inchiriase un Canon cu un 135 Sigma….acum sa puneti in mana unui om care si permite pe un anumit sait sa te stearga ca ai ceva de obiectat un Sony e mult prea mult….
Noroc ca a venit Fetic ca altfel nu vedeam Marocul….