Ce este formatul mediu?

In lumea filmului, formatul mediu a trecut de la cel mai folosit film (1900-1950), la o nișă folosită doar de profesioniști și câțiva amatori entuziaști. În mod tradițional formatul mediu se referea la aparatele digitale sau nu care realizează imagini mai mari de 24-36mm (full frame), dar mai mici de 101.4 – 127 mm (4-5 inch), care este considerat formatul mare. Cu toate acestea, formatul mediu este mai popular față de cel mare.

Deși înainte exista o varietate de formate medii, astăzi majoritatea sunt produse în 6 cm și 120, 220. Celelalte formate cunoscute se mai produc în principal doar pentru camerele vechi.

Principalul avantaj al formatului mediu este dat de rezoluția mare a imaginilor. Permite printarea fotografiilor la dimensiuni mari și gradienți fini fară granulație sau lipsă de claritate. Dimensiunea mediului de captură permite un control mai exact al profunzimii de câmp, care îți oferă mai multă libertate creativă. De exemplu, camerele cu burduf suportă acțiuni de tip tilt-shift, folosind focalizare 1:1 (dispun de un geam mat, montat în poziția planului focal). Astfel, fotografiile de peisaj au o profunzime de câmp foarte mare.

Comparativ cu formatul de 35mm, dezavatanjele sunt prețul și accesibilitatea. În timp ce pentru camerele de 35mm, filmul și serviciile de developare sunt raspândite, la îndemână și ieftine, formatul mediu se limitează de obicei la magazinele profesionale și la prețuri ridicate.

Formatul 620 a fost introdus de Kodak în 1931 ca o alternativă la 120, doar că pe o bobină de metal mai scurtă și mai îngustă.

Cele mai frecvente măsuri de format mediu sunt 6×6, 6×4.5, 6×7 și 6×17 cm.

În fotografia digitală, formatul mediu se referă fie la camerele adaptate de pe formatul mediu de film, ori la camerele care folosesc senzori mai mari de 35mm. Camerele pe film de format mediu pot fi adaptate cu un spate de cameră digitală, convertindu-le astfel de la analog la digital. Cu toate acestea, unele dintre modele, și în special cele mai vechi, folosesc senzori mai mici de 35mm.

Începand cu 2013, senzori până la 40.3 și 53.5 mm au devenit disponibili în dotare, cu 60mpx pentru camerele profesionale.

Această piață a luat amploare în 1992, când cei de la Leaf Systems Inc au lansat primul spate de cameră digitală cu 4mpx. La început putea fi montat pe camerele Sinar Studio, iar la sfârșitul anilor 1990 deja erau compatibile cu mai multe aparate.

La începutul anilor 2000 spatele digital și formatul mediu au început să nu mai fie în vogă. Cotax și Bronica au încetat producția, iar Kodak a încetat fabricarea seriei de spate digital și cameră DCS. Hasselblad s-a aliat cu Imacon și, în parteneriat cu Fujifilm au început să producă o nouă gamă de camere digitale de format mediu, seria “H”. Mamiya s-au facut și ei căutați cu spatele Mamiya ZD, anunțând și un parteneriat cu Phase One. Jenoptik în parteneriat cu Rollei au lucrat la sistemele Hy6 format-mediu, iar DHW Fototechnik au prezentat la Photokina 2012 o versiune mai buna a Hy6, denumită Hy6 Mod2.

Începând cu decembrie 2010, cei de la Pentax au lansat 645D, un DSLR de format mediu și 40mpx. Camera are  un senzor de imagine de 44×33 mm și suportă formatul RAW. Este prima versiune digitală a companiei și este compatibilă cu sistemul de obiective 645 existent. La începutul lui 2014, aparatele pe format mediu foloseau un senzor CMOS în locul celui CCD, pentru o calitate mai bună a imaginii la ISO mare.

Chiar dacă majoritatea camerelor de format mediu sunt foarte scumpe, există și câteva variante ieftine facute din plastic, precum Diana sau Holga, iar popularitatea lor este în creștere. Multe dintre aceste camere sunt vândute prin Austrian Lomographische AG. Totuși, ele au obiective din plastic și oferă un focus inegal sau slab, scăpari de lumină care colorează imaginea în mod bizar, vignettare mare și multe alte atribute care în general sunt neplăcute pentru fotografi. Chiar dacă aceste particularități pot fi considerate defecte când vine vorba de cameră, ele pot produce rezultate interesante și artistice. Datorită popularității “camerelor de jucarie”, formatul mediu începe din nou un trend printre amatori.

Seagull-ul TLR din China și alte camere de format mediu din inițiala Uniune Sovietică, precum Lubitel și mai performantul Kiev-Arsenal 60 și 88, ucrainean, sunt, de asemenea, disponibile la prețuri moderate. Aceste camere oferă imagini de calitate deși obiectivele și body-ul nu se ridică la nivelul aparatelor realizate de companii: suedeze, nemțești sau japoneze.

În cadrul Photokina 2016 a fost anunțată în Germania și noua gamă Fujifilm GFX. Fujifilm a intrat astfel pe piață cu primul aparat foto digital cu senzor de format mediu. GFX 50s este un mirrorless ce vine cu un senzor de dimensiuni mari de tip CMOS, nu X-Trans, la o rezoluție de 51.4PX . De asemenea camera vine și cu o montură nouă, Fujifilm G, care nu va exclude obiectivele cu focală fixă și zoom-urile. Aparatul va putea captura fotografii la valori ISO cuprinse între 50-12.800 și mulți sunt nerăbdători să-l vadă în magazine în 2017.