Kids & Kicks și fotografia sportivă cu Nikon D750
F64- 13minutes read
Nu e, zău, plăcerea mai mare în fotografie decât să fotografiezi copii! Copiii sunt mult mai frumoși decat adulții, datorită faptului că sunt naturali și spontani: în emoții, în gândire și in fapte. Ei nu și-au format încă multiplele măsti caracteristice nouă, adulților. Este remarcabil la copii faptul că fețișoarele lor nu trebuie să respecte proporțiile clasice de “frumusețe” pentru a fi fermecători. Este suficient un zâmbet, o lumină în ochi, o emoție candidă și totul radiază, totul e la superlativ!
Kickboxing-ul și copiii
Cunoscând acest lucru, îți dai seama cât de bucuros am fost să fotografiez copiii într-o competiție sportivă, mai ales una de arte marțiale: Cupa Campionilor, Pitesti 2016. Pentru cine nu este familiarizat cu această ramură sportivă, în special cu Kickboxing-ul și îl cunoaște, din auzite, ca pe un sport “sângeros”, trebuie să spun că, în realitate acesta este un sport complex, dificil și frumos totodată. Este deosebit de interesant, dar deloc violent. Nu se poate spune că este un sport chiar ca oricare altul, deoarece sporturile de contact sunt dure și se bazează într-o anumită masură și pe agresivitate, însă în artele marțiale această agresivitate este cultivată, formată, controlată și are puțină legatură cu instinctul primar.
Copii și kickboxing, inocență și duritate. La prima vedere, pare ceva ne la locul lui, dar nu este așa. Ca să mă înțelegi cât mai bine, dintr-o singură imagine, că acest sport și copii reprezintă o asociere grozavă, ți-o prezint pe Giulia, o kickboxeriță de 7 ani, acum “veterană” fiind deja la a 4-a competiție.
Clubul sportiv Ciprian Sora și antrenorul Irinel Dicu
Nu știu dacă toate cluburile sunt la fel, dar când mă gândesc la grupul de copii de la Clubul Sportiv Ciprian Sora, conduși de antrenorul Irinel Dicu, unde Giulia se antrenează, parcă totul este la un nivel stratosferic. Clubul sportiv construit de campionul Ciprian Sora și echipa sa de antrenori excelează, atmosfera de aici fiind profesionistă, indiferent că este vorba de: Fitness, Aerobic, Kangoo Jumps, Kickboxing, Muay Thay sau Jiu-Jitsu și unde copiii se pot antrena alături de adevărați campioni precum Cristian Spetcu (și îți recomand să vezi ultimul său meci, absolut superb, în care l-a învins pe Santana adjudecându-si titlul mondial). De la prima vedere, aici la CS Sora, se face treabă serioasă.
Antrenorul copiilor, Irinel Dicu, este un sportiv și un om cu totul deosebit. Ca să poți să lucrezi cu copii, îți trebuie vocație, nu se poate altfel. Pasiunea, munca și știința nu sunt suficiente, ai nevoie în plus de multă de rabdare și de o doză consistentă, nemăsurată chiar, de dragoste. Irinel spune că se umple de energie pozitivă cand lucreaza cu copiii. Se vede acest lucru. Reușește să creeze o atmosferă de ordine și disciplină, dar caldă totodată, în care prichindeii evoluează ca sportivi și își clădesc și întăresc caracterul. Rezultatele lor, dar și modul în care, în timp, s-au modelat, confirmă pe deplin acest lucru. Este imposibil să nu fii cucerit de ceea ce face Irinel cu copiii, de grija față de ei și de felul în care îi conduce și îi modeleaza. Cei mici, în afară de părinți, simt nevoia de a avea și un alt idol, dacă pot spune așa, un personaj pe care să-l respecte și să-l iubească, să-l urmeze și în care să se oglindească. Sensei Irinel Dicu este, fără doar și poate, foarte potrivit pentru acest rol.
O competiție de succes
12 copii din cei peste 30 pe căre Irinel îi antrenează, au participat la competiția Cupa Campionilor organizată la Pitești. A fost prima competiție “în deplasare”, iar pentru Irinel a fost prima dată când a ales atât de mulți copii să participe la o competiție. Cum sunt un grup unit, era foarte frumos să poată călătorii împreună, ca toată excursia să aibă cap, trup și coada. Iată că prin amabilitatea Fundației Ion Țiriac, acest vis li s-a împlinit, fundația punându-le la dispoziție un autocar care să-i transporte la și de la Sala Sporturilor din Pitești, unde a avut loc competiția.
Ca lucrurile să fie și mai frumoase, F64 Studio, mi-a pus la dispoziție un Nikon D750 pentru a documenta și imortaliza această aventură a prichindeilor, astfel încât să își aducă aminte de frumoasele momente și peste ani. Deși la început vorbisem cu prietenii de la F64 pentru a-mi împrumuta un Fuji X100T – intenționam să documentez competiția ca pe un reportaj de călătorie, iar mirrorless-ul de la Fuji, cu un singur obiectiv fix mi se părea soluția ideală pentru a mă concentra asupra subiectuilui – până la urmă, alegerea finală a lui Nikon D750 s-a dovedit mai mult decât inspirată. Majoritatea fotografiilor au fost făcute în lumină slabă provenind de la reflectoare cu lumină cu cromatică diferită, fără blitz, la un ISO ridicat și cu subiectele în mișcare. Tinând cont și de faptul că am ținut camera la nivelul ochiului timp de multe ore, în care am făcut peste 2000 de fotografii, majoritatea cu obiectivul greu, acest DSLR superb, a reușit să răspundă cu brio la toate provocarile.
Am folosit doar 2 obiective, 50 mm f1.4 si faimosul 135mm f2 Defocus Control, un obiectiv clasic cu un bokeh incredibil, care pe D750 focusa instant și precis, conferindu-mi și o distanță “de lucru” confortabilă pentru a surprinde emotiile “genuine”, în ciuda diafragmei mari la care am fotografiat și a luminii nu foarte bune.
Nu am fost interesat foarte tare de sharpness sau de un balans de alb impecabil, așa că, pentru un “workflow” convenabil, am ales să fotografiez doar JPEG, cu setări manuale direct din cameră, în funcție de condiții. Un ton mai cald, un contrast, saturație și strălucire, puțin mai mari, mi s-au părut mai potrivite. Pentru a capta mai multă lumină, dar și pentru o bună separare, diafragma a fost tot timpul foarte deschisă. Autofocusul, setat pe AF-S S și magical AF-C 3d, a fost foarte util.
Te rog deci, să treci cu vederea lipsa perfecțiunii tehnice, acesta fiind un lucru asumat și să te concentrezi la emoția care răzbate din imaginile capturate.
Călătoria cu autocarul Fundației Ion Țiriac a fost confortabilă și senină, soarele cald al dimineții mângâind tot drumul fețișoarele încă ne-trezite pe de-a-ntregul.
Ajunsi la Pitești, la Sala Sporturilor, înaintea spiritului de luptă, copiilor li s-a trezit spiritul de joacă. De fapt, pentru micuții luptători lupta este tot o joacă, doar că mai serioasă. “Ce sunt acelea emotii, tati?” m-a întrebat odată Giulia. Din câte îmi dau seama, emoțiile la copii sunt ceva foarte diafan, nu au deloc consistența și importanța emoțiilor adulților. Pentru copii, acestea se rezumă la neașteptat, emoțiile fiind libere de consecințe.
Pe masură ce se apropie meciurile, joaca începe să devină serioasă. Primul meci a fost cel al lui Răzvan cel mic care s-a luptat cu Mario, de la Clubul Takayama. Lupta a fost la categoria Light contact – în care nu trebuie să lovești mai jos de mijloc – și a fost câștigat de Razvan, care face atat Karate cât și Kickboxing, fiind foarte talentat. Este de asemenea, un băiețel veșnic cu zâmbetul pe buze. A fost superb când, după meci, colegii l-au ridicat lireralmente pe sus pe Razvan, purtându-l pe brațe.
Au urmat apoi multe meciuri frumoase, unii dintre copii concurând la două sau chiar trei categorii diferite. Vă prezint mai jos o serie de imagini grăitoare din timpul luptelor asezonată cu momente “de culise”, la fel de interesante și de frumoase.
Între meciurile de pe saltea ale copiilor, am reușit să fotografiez și câteva meciuri ale băieților de la CS Sora care au luptat în ring. Junghiatu Alex, Udrescu Tiberiu, Imbrea Dragos și Iancu Alex, toți tineri, până în 20 de ani, bine antrenați de campionul Ciprian Sora (în fotografia color), au avut cu toți lupte frumoase.
Trupa lui Irinel Dicu a luat locul I la cluburi, adjudecându-și cele mai multe trofee. Un rezultat bine meritat care confirmă talentul și munca depusă atât de copii cât și de antrenor, într-o atmosferă profesionistă cum este cea de la Clubul Sportiv Ciprian Sora.
Giulia a avut parte de o surpriză extraordinară de la antrenorul său care i-a înmânat o cupă specială pe care era scris “GIULIA – Locul I pentru curaj”. Era a doua competiție în care s-a luptat cu băieți, neexistând nici o concurentă fetiță înscrisă la categoria sa.
Mi-a făcut mare, mare plăcere să realizez acest reportaj, să fiu alături de echipă și să împărtășesc această aventură. Multumim Fundatiei Ion Țiriac și magazinului F64 Studio pentru ajutor. Kickboxing-ul este un sport deosebit, care trebuie înțeles și prezentat așa cum este, cu tot farmecul său. Odata ce este înțeles, va fi cu siguranță și iubit de foarte multă lume.
Articol și fotografii de Costin Irimia.
[products ids=125014697,125014662,10406371]
