(c) Eduard Guțescu

Eduard Guțescu, între SWPA și National Geographic

În 2015 fotografia “Land of Fairy Tales”, realizată în satul Peştera, judeţul Braşov, a primit o menţiune specială (Merit Winner) în cadrul National Geographic Traveler Photo Contest 2015.

Anul acesta Eduard Guțescu a participat la SWPA cu fotografia “la Bran” și are șanse mari să câștige, fiind nominalizat la categoria “Cultură”.

Între aceste două concursuri, Eduard ne dezvăluie viziunea sa fotografică, proiectele și ideile, lăsându-ne să-l cunoaștem atât cât ne permite un interviu.  

Bună, Eduard. În primul rând, vrem să te felicităm pentru faptul că ai ajuns în top “10 Breathtaking Photos of the World’s Greatest Landscapes” la National Geographic și îți ținem pumnii referitor la SWPA (Sony World Photography Awards), sperăm să câștigi!

În al doilea rând, cum te simți?  Te așteptai să ajungi vreodată în acest punct?

Și eu țin să vă mulțumesc pentru această oportunitate, dar și pentru interesul acordat cu ocazia acestui interviu.

Mă simt minunat, dar în același timp și obligat să realizez fotografii mult mai bune în viitor. Este o mare onoare pentru mine să fiu recunoscut pe plan internațional. Mă simt și norocos în același timp pentru că este destul de greu să captezi atenția editorilor de la National Geographic și în special atenția juriului care este format din fotografi de elită mondială. Punctul culminant a fost când am obținut o diplomă de merit (top 10) la concursul National Geographic Traveler din 18 mii de fotografi înscrise. în anul 2015. Fotografia câstigătoare a fost inclusă și în acest top, al celor mai bune fotografii de peisaj din lume, dar și în albumul printat care conține 400 de fotografii de peisaj din toată lumea. Am fost foarte fericit să văd că sunt în același top 10 alături de Mark Adamus care este unul dintre fotografii mei preferați. De curând am hotarât să particip și la SWPA pentru că este un concurs de mare importanță internațională.

Anul acesta am înscris 19 fotografii la 5 categorii diferite și sper măcar la un premiu. Mie, personal, îmi va aduce mare satisfacție și va reprezinta o încununare a pasiunii mele. Nu mă așteptam să ajung atât de repede în acest punct al carierei mele, care a început acum trei ani, odată cu achiziționarea primului aparat de fotografiat pe format digital. Știu doar că mi-am dedicat foarte mult timp acestei pasiuni. Zi de zi, șapte zile din șapte, am fotografiat și am încercat să înțeleg arta fotografică. Mi-am dedicat foarte mult timp studiului folosindu-mă de internet . De când mă știu am fost autodidact și consider că acolo unde există pasiune, va exista și progres.

Când ai făcut prima oară cunoștiință cu fotografia? Ce te-a îndemnat să dezvolți o legatură atât de strânsă cu acest domeniu?

Am fost pasionat de mic copil de fotografie și de arta vizuală. La 15 ani am pus mâna pe primul aparat pe film care aparținea tatălui meu. Am făcut fotografie pe film timp de un an cu un Zorki. Mi-am improvizat un laborator foto în baia de acasă cu niște echipamente care au fost aruncate de un vecin. Am învățat procesul de developare de la acest vecin, care a avut răbdare cu mine și mi-a arătat tehnica de prelucrare. Era mai greu cu bugetul pe vremea aia pentru că soluțiile de developare și pelicula costau destul de mult. Nu îmi permiteam să lucrez color pentru că rebutam și foarte multe filme.

Pot să spun că a fost o bază pentru ceea ce fac în ziua de astăzi. Când am început pe digital am făcut multe greșeli și am învățat din ele. Ce m-a îndemnat să dezvolt o legatură atât de strânsă cu fotografia? Păi o să râzi când îți voi spune că stresul cotidian! Da! Timp de 15 de ani am dezvoltat o afacere în domeniul producției de mobilier care mi-a adus multe satisfacții pe plan financiar. Am ajuns la un punct când am realizat că nu este ceea ce mă face fericit. Am hotărât că vreau să-mi schimb viața și să fac ceea ce-mi place. Să călătoresc și să fac fotografie. Am vândut afacerea cu mobilier și am investit tot timpul numai în fotografie. Spun cu tărie că fotografia mi-a schimbat viața!

Știm că organizezi și ture foto. Cum ți-a venit ideea, câte ture au fost până acum și ce tematici au avut?

Acum doi ani am început să organizez ture foto din dorința de a avea alături de mine și alți fotografi începători cu care să împărtășesc această pasiune. Am început cu ieșiri scurte, de două zile, în special în weekend. Primele ieșiri le-am făcut în Munții Bucegi și am colaborat cu o echipă de oameni pasionați de Offroad. Existau multe trasee în Bucegi care nu puteau fi atinse decât cu astfel de mașini. Este o modalitate destul de confortabilă și relaxantă în același timp pentru persoane de toate vârstele.

Timp de 4 luni am făcut aceste ieșiri scurte de weekend. Am hotărât să merg mai departe și am început să fac ture foto de 3 zile în diferite zone din țară . În general, mergeam pe trasee cunoscute, dar de fiecare dată exploram și trasee noi, care erau mai puțin cunoscute. Tematica a fost de obicei peisajul, dar în drumurile noastre am întâlnit și localnici – potențial pentru fotografia de portret. Nu am stat să socotesc câte ture foto am organizat. dar știu că fiecare a fost o încantare, chiar dacă de multe ori a fost foarte obositor. Sunt foarte mulți fotografi începători care vor să învețe de la cei cu experiență, de aceea am luat decizia să organizez workshop-uri de fotografie care au o structură diferită față de turele foto.

Se pune accent mai mult pe tehnică și compoziție, decât pe locurile de fotografiere. Bineînțeles că și locurile sunt importante, dar și orele când fotografiem. În afară de workshop-urile de fotografie am realizat și doi ani la rând, două tabere de fotografie pe timpul verii alături de Dl. profesor Radu Grozescu. Am încercat să combinăm partea tehnică cu partea practică, în avantajul cursanților care au participat.

Câtă importanță ar trebui să acorde un fotograf participării la concursuri naționale sau internaționale și de ce?  Tu participi și la competiții din țară?

În primul rând, fotografia nu trebuie făcuta pentru concursuri, ci din pasiune și pentru plăcerea de a creea. Vine un moment când vrei să știi cât de bun ești în ceea ce faci și atunci prezinți munca ta în fața unui juriu format din profesioniști care îți pot confirma dacă este bine ceea ce faci sau nu. În țară am participat doar la câteva concursuri organizate în mediul online și asta doar când eram începator. De ce nu și la saloane și concursuri naționale? Pentru că la noi înca nu se scapă de meteahna cumetriilor și prieteniilor. Se jurizează în general, subiectiv! Mai nou am văzut că se cere să postezi fotografiile în concurs cu denumirea fotografiei și primele 5 litere din numele de famile!!! Este hilar dar și trist că s-a ajuns aici. Am preferat să aleg concursuri internaționale pentru că există corectitudine și imparțialitate. Sunt câteva concursuri internaționale renumite care păstreaza reguli foarte stricte.

Apropo de importanță, ce aport ar trebui să aibă echipamentul din dotare în realizarea unei imagini, prin comparație cu viziunea creatoare și cat de interesat ar trebui să fie un fotograf, de fapt, de echipament?

Nu trebuie să reprezinte un impediment apartura foto. O mare parte în realizarea unei fotografii o reprezintă subiectul și lumina. Sunt fotografi legendari precum Ansel Adams și multi alții care nu aveau tehnologia din zilele noastre, dar care totuși au reușit să realizeze fotografii excepționale cu echipamente net inferioare tehnologiei actuale. Cele mai importante sunt creativitatea și talentul fiecărui fotograf. Întradevăr cei talentați vor înțelege lucrurile mult mai ușor și au capacitatea de a realiza fotografii bune fără echipamente scumpe.

O altă parte importantă o reprezintă și procesarea imaginii realizate. Să nu se înțeleagă că o fotografie realizată prost din start, o vei face bună cu ajutorul programelor de editare. Viziunea creatoare joacă un rol capital. Există momente când nivelul unui fotograf depăsește nivelul echipamentului și atunci este normal să aibă un echipament care te ajută în situații mai dificile de fotografiere. Eu consider că este foarte important să se investească mai mult în educație decât în echipamente. Am avut în turele foto fotografi tineri care au realizat fotografii memorabile cu echipamente ieftine. De ce? Pentru că au talent și viziune. Cu acestea te naști, nu le poți învăța de la nimeni care îți promite că te face fotograf. Eu ma mândresc deja cu câtiva tineri care au participat la workshop-urile mele și care au rezultate surprinzătoare într-un timp atât de scurt.

Am văzut că printre diversele genuri fotografice abordate de tine, predomină peisajul. De ce acet gen și nu altul?

Așa este! Pentru că mă simt bine în natură. Nu mă simt bine printre betoane, devin anxios. M-am născut în București, am copilarit și am crescut în oraș, dar acest oraș și-a pus o amprentă negativă asupra mea. Simt că îmbătrânesc mai repede. În natură este singurul loc în care simt cu adevarat că sunt liber, lipsit de stres și mă încarc cu energii pozitive. Îmi dă ocazia să mă regăsesc și să-mi găsesc liniștea interioară. Pe lângă fotografia de piesaj iubesc și fotografia de portret. Pot să zic că sunt la început de drum pe acest gen de fotografie. Îmi place să creez povești în natură și să fotografiez frumusețea oamenilor. Fiecare portret pe care îl realizez este o nouă provocare. Fotografia de portret este una dintre cele mai complexe și dificile genuri fotografice. Este foarte greu să te conectezi cu subiectul și este foarte greu să surprinzi emoțiile personajului. Comunicarea cu subiectul este un element foarte important. Trebuie să creezi o punte de legatură între tine și subiect pentru a accesa cu ușurință emoțiile atunci când îl fotografiezi. Nu este ușor, dar nici imposibil. Totul depinde de practică și de modul fiecăruia de a interacționa cu oamenii.

National Geographic
(c) Eduard Guțescu în top 10 la National Geographic

SWPA
(c) Eduard Guțescu – Înscrisă în Sony Wold Photography Awards

Spune-ne cum ai realizat cele două fotografii, cea din SWPA și cea din topul National Geographic. Ne intereseaza atât povestea momentului, cât și cea a fotografiei în sine (cum a fost realizată, ce echipament ai folosit, daca și cum ai procesat-o etc.)

Păi să începem cu începutul! 🙂 Fotografia câștigătoare de la National Geographic a fost făcută în cadrul unei ture foto organizată de mine în luna octombrie a anului 2014. În București se anunțase vreme rea, cu ninsori masive și mulți dintre cei care voiau să meargă alături de mine în această ieșire au renunțat. Am fost doar 5 prieteni curajoși care ne-am pornit la drum. Am ajuns pe la ora 10 dimineața în Bran și am simțit că este momentul să ieșim cât mai repede din pensiunea unde ne-am cazat, să dăm o tura prin satul Peștera. Recunosc că pe drum dinspre Bușteni până la Bran am văzut toate semnele că ceea ce se întampla în acea zi nu era ceva ce vezi în fiecare zi. Nici nu căzuseră frunzele de toamnă din copaci și era prima chiciură pe anul acela.

La Bran nici vorbă de nisoare, dar în schimb totul era înghețat. Copacii erau îmbrăcați în veșminte de toamnă, acoperiți de chiciură. Parcă eram într-o scenă de film realizată pe calculator. Când am ajuns în satul Peștera, natura ne-a oferit un spectacol de neuitat. În acea zi specială până și norii erau deosebiți. De ce spun asta? Pentru că era prima oară când vedeam formațiuni noroase Undulatus Asperatus care au completat spectacolul grandios oferit de natură. După aproximativ două ore a ieșit soarele și chiciura a dispărut. Am o serie considerabilă de fotografii din acea zi, pe care eu o consider o zi norocoasă.

Echipamentul folosit pentru această fotografie a fost Nikon D7100, cu un obiectiv Nikkor 20 mm, 1.8 G. Pentru editare am folosit Adobe Lightroom și câteva filtre în Photoshop. Toată editarea a fost făcuta în conformitate cu regulamentul concursului. A nu se înțelege că editarea culorilor și a contrastelor se numește manipulare. Este considerată manipulare atunci când scoatem sau adăugăm elemente din fotografie, cu ajutorul acestor programe.

Fotografia din concursul SWPA a fost facută de asemenea, într-o tură în zona Bran. Un prieten care locuiește în Brașov a fost cu câteva săptămâni înainte la mănăstirea Bran care se află pe dealul Bălăban și l-a descoperit pe ciobanul Dan, alături de turma de mioare. Nea Dan este un personaj pitoresc de neuitat. Am fost primiți cu bulz și cu povești din viața lui din ciobănie. Echipamentul folosit a fost un Nikon D750 și obiectivul Nikkor 70-200 cu F/4. Această fotografie a fost echilibrată doar la nivel de luminozitate și contrast.

Bun, am vorbit despre ceea ce faci, dar noi suntem curioși să aflăm și cine ești tu. Cine se află dincolo de fotograful Eduard Guțescu? Povestește-ne mai multe despre tine.

Încerc să fiu un om simplu și întotdeauna când încep să mă ocup de un anumit lucru încerc să-l fac cât mai bine. Consider că dacă nu faci ceva cu pasiune nu vei reuși să scoți capul din mulțime. Mă dedic cu trup și suflet pentru această pasiune și în fiecare zi mă trezesc cu gândul la fotografie. Sunt nopți când adorm cu gândul la următoarele proiecte fotografice. Sunt un familist convins, de aceea soția și fetița mea de 11 ani mă însoțesc în majoritatea turelor foto. Sunt proiecte pe care le gândesc cu un an înainte să le concretizez. Trebuie doar să se lege lucrurile așa cum îmi doresc eu. Îmi doresc foarte mult să calatoresc cel puțin de 3 ori pe an în afara țării, dar zonele în care vreau să merg necesită bugete pe masură. Oricum majoritatea banilor pe care îi castig din fotografie, se duc tot în fotografie, călătorii și echipamente.

Îmi pare rău că la noi fotografia nu se vinde cum se vinde în străinătate, pe bani frumoși. La noi în țară sunt contactat săptămânal de firme care au dezvoltat afaceri în turismul din România, dar de fiecare dată mi se spune că nu există buget. Nu mai spun că românii nu cumpară fotografii printate. Se mulțumesc să le admire pe Facebook și cam atât. Fotografia de calitate merită sa fie printată pentru că arată de o sută de ori mai bine pe un perete decât pe un monitor. Am o satisfacție uriașă când îmi văd lucrările printate. Este un sentiment unic. Singura modalitate de ați arăta respectul față de un artist este să îi cumperi fotografiile printate. În acest fel îl vei sprijinii în realizarea viitoarelor proiecte.

Sunt mulți fotografi buni la noi, dar și în străinătate, care nu ajung să fie recunoscuți de National Geographic sau SWPA, ori alte concursuri de acest fel. Ce anume crezi că au găsit jurații, sau au simțit în fotografia ta încat să o selecteze?

În primul rând, trebuie să participi la aceste concursuri consacrate, pentru că nu ai nimic de pierdut, iar dacă câștigi un premiu să nu te culci pe o ureche și să devii puturos. Din contră, trebuie să muncești de două ori mai mult și să încerci să te autodepășești. Odată ce ai realizat fotografii bune, nu mai există cale de întoarcere. Următoarea trebuie să fie mai bună decât precedenta. Mulți fotografi profesionisti care lucrează pe bani grei în ziua de astăzi, au participat și ei cândva la astfel de concursuri, dar odată ce fotografia a devenit o afacere, nu au mai avut foarte mult timp la dispoziție. Niciodată nu știu ce gandește jurul pentru că daca ar fi așa, mi-ar fi mult mai simplu să aleg fotografiile pe care le urc în concurs. Pentru mine este cea mai grea parte, atunci când trebuie să aleg din fotografiile cu care particip pentru că sunt foarte multe care îmi sunt dragi și îmi plac foarte mult. Sunt zile întregi gând stau și sortez, iar după câteva zile o iau de la capăt. Simplul fapt că acum trebuie să aleg fotografiile pentru acest interviu este o provocare pentru mine! 🙂

Cu ce fel de proiecte plănuiesti să ne surprinzi la anul sau în viitorul apropiat?

Am foarte multe proiecte pe care am început deja să le pun pe hartie. Vreau să călătoresc în zone care sunt mai puțin cunoscute, dar și în cele deja cunoscute din străinătate. Voi realiza în continuare workshop-urile de fotografie din România (cel puțin două pe lună) și vreau să revăd locuri dragi din țară, pe care voi încerca să le pun în valoare într-un alt mod decât am facut-o pânî acum. În luna ianuarie am organizat o întalnire gratuită a fotografilor care au participat la workshopuri-le mele. dar și pentru cei care nu au fost niciodată cu mine. Toate locurile sunt ocupate și în luna februarie mai plănuiesc să fac o ieșire gratuită de vineri până duminică în Covasna. Am în plan câteva colaborări importante, dar vei afla de ele la momentul potrivit. Momentan suntem în discuții și planificari.

Pot oferi mai mult decât am facut-o pâna acum. Din proiecte nu va lipsi Tabăra de fotografie de la Bran din luna august și care se anunță una plină de surprize.

Aici îl poți urmări pe Eduard.

[products ids=125003956,125014698,125014697,1052618]

Alți fotografi au mai citit și:

5 Comments

  • Cand cineva iti dezvaluie locuri fascinante de fotografiat, se cheama ca nu inveti nimic?!
    Cand cineva iti arata tehnica cea mai buna de a fotografia un subiect, la fata locului, se cheama ca nu inveti nimic?!
    Workshopurile lui Eduard sunt o incantare, iar taberele completate cu expunerile D-lui Grozescu, de-a dreptul ceea ce si-ar dori orice fotograf.
    Pacat ca eforturile celor care il invidiaza nu sunt folosite pentru invatare, ci numai pentru denigrare.

  • Eu am participat la doua ture ale lui Eduard (dupa ce i-am urmarit postarile un an de zile). Am fost multumit de ce am invatat si de experienta in sine (oameni, locuri, povesti, organizare). Consider ca fotografia de peisaj nu se invata in cateva ture foto. Eduard te duce la locul si momentul potrivit, iti ofera sfaturi utile in setarea aparatului si editarea ulterioara, iti da increderea ca poti sa faci o fotografie reusita. M-am simtit motivat. Iar rezultatul se observa ulterior in abordarea personala a fotografiei de peisaj, dupa ce ai asimilat si inteles pe deplin.

  • Pffff marele fotograf ! Aia care sunt mari nici nu se obosesc sa posteze pe n. g. Organizeaza ture omu e doar dupa publicitate si dupa bani . Mi-a zis cineva ca turele lui foto inseamna sa dai bani ca sa te plimbi dupa el ca de invatat nu inveti nimic. oricum fotografiile lui sunt editate la greu

    • esti prost informat sau asa esti tu. oamenii chiar invata din munca lui Am fost de cateva ori in turele lui si m-as mai duce oricand cu placere. Bineinteles frustrati ca tine vor exista mereu, si in loc sa puna mana sa invete fotografie, sau sa faca ceva in sensul asta, stau si latra aiurea la luna. Chiar nu inteleg cat poate sa va racaie invidia pe un om care a muncit mult sa ajunga unde este acum si a sacrificat multe pentru pasiunea pe care o are.

      • Un lector charismatic, dubland cunoasterea transmisa, cu buna dispozitia si placera de a darui din propria cunoastere in jocul cu lumina!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.