ISRAEL (2), LOCUL CEL MAI INTERZIS PENTRU FOTOGRAFIE!
Toată viața mea de fotoreporter am auzit în fel și chip “NU E VOIE!”. Abia acum, cineva se uită la aparat, la mine, unii mă salută și nimeni nu mai zice ceva. Parcă aș fi model universal al semnului LIBER. Ce plictiseală…
Am plecat în Israel, invitat de “BALCAN TRAVEL”, să fac parte din echipa T.V.R. pentru un serial de turism. Stau în așteptare pentru Egipt și Turcia unde nuștiucine se bate cu nuștiucare. A apărut o propunere pentru Iordania…
În starea asta, anormală, v-am scris “ISRAEL, UN EXPERIMENT… INSOLIT”. Am fost uimit să primesc elogii… chiar din Israel; o invitație la o valorificare deosebită a fotografiilor făcute.
Iată de ce am considerat necesar să revin. Cum spuneam; la solicitarea mea, “F64” și “Canon România” au asigurat o trusă foto completă, tip “începător”, pe care am folosit-o în Israel, împreună cu soția mea, Mihaela AGARICI, amândoi profesori de fotografie și “experți consultanți grad I” la “SCOALA DE ARTĂ”. Am făcut 60 GO (circa 9.000 de fotografii), folosind: CANON 100 D și obiective 10 mm/2,8 (Sigma); Canon 10 – 22 mm/3,5 – 4,5; 40 mm/2,8; 70 – 300 mm/4 – 5,6 I.S.; filtre intensifier și polarizare. Este o trusă absolut perfecta (rația x2).
Canon 100 D este un aparat de excepție; își face treaba perfect pentru categoria sa: “începători”! La experiența pe care o am și, mai ales, eliberat de orice prejudecăți, încă odată mi se confirmă un lucru esențial: aparatul este un intermediar între fotograf și imaginile pe care el este în stare să le producă. Priviți, vă rog, fotografiile pe care le-am făcut; are importanță aparatul?
Lumea foto este foarte pestriță; unii, cei mai mulți, își spun părerea, alții sunt flămânzi de adulări penibile, alții au orgolii de creatori, alții au anxietatea nereușitei, a inexplicabilului și, puțini, foarte puțini, sunt în căruța fotografiei, cu adevărat, și o conduc pe serpentinele reușitei. Aceștia sunt veritabili, iar faptele sunt pozele și nu cu ce se fac… Ar fi cum cineva v-ar felicita că scrieți frumos folosind un anume stilou sau pix. E caraghios, nu?
Am înțeles că este absolut imposibil să-i explic cuiva, în fotografie, ce e rău sau ce e bine; nu contează decât părerea lui care, evident, este infailibilă. Dar, dintotdeuna, lumea este compusă din “jucători” și din chibiți! În acest sens, dragii mei, Canon 100 D este un aparat de făcut fotografii și nu o prejudecată!
Canon 100D este foarte “cuminte”; este cel mai mic reflex din Lume! Chiar și un profesionist are nevoie de el în situația în care greutățile pe care le poartă, la propriu sau la figurat, pot fi controlate ușor. Cei 18 mega și JPEG sunt suficienți pentru o fotografie care poate fi prelucrată lesne, până la valori remarcabile. Aparatul este ferm, nu se “bâlbâie” și, din acest motiv, este de mare încredere, ca un câine de companie… Imaginile sunt realmente formidabile și… complete. Dacă știți să vă supravegheați atent înregistrările puteți evita micile erori exponometrice produse de marea sensibilitate a aparatului. La fel și în cazul comenzilor “ecran tactil”. Sunt și probleme; niciodată un aparat foto nu va fi perfect, fie că nu se poate, fie că nu trebuie! Or, Canon 100 D suferă de căldură; în circa 20 de minute se încălzește. Nu este bine, dar nu este rău! Nu suntem obișnuiți ca un aparat să facă așa ceva și, decât să facem efortul să înțelegem și să acceptăm așa ceva, mai ușor este să reclamăm un fapt evident și… inefabil. Mai urât este consumul enorm; deși în prospect spune că un acumulator ajunge pentru 300 declanșări; adevărul este foarte precis: nu! Concluzia? Cumpărați-vă acumulatori de rezervă! Mulți… Destui…
Obiectivele? EXCELENTE! Tulburător de… clare! Fără excepție!
Cele de mai sus sunt pretextul prezentării fotografiilor de mai jos; sunt pledoaria unor lucruri pe care nu le veți putea cumpăra de nicăieri, nici măcar din magazinul “F64”: experiența, răbdarea, inteligența, sinceritatea, dăruirea și, mai ales, dragostea pentru tot ce există în jurul nostru.
În Israel am aflat un lucru cumplit: “nu e voie să faci poze!” Asta zic toți; oriunde! Israel este locul cel mai interzis pentru fotografie. Când aud asta devin frenetic, efervescent, nestăvilit, nonconvențional.
Și eu ce să mai zic? Fac fotografii… și… ce face toată lumea: dau vina pe aparat! O fi din cauza lui Canon 100 D?
Morala: cea mai confortabilă idee este că toți am vrea să fim “entry level”… Și să facem fotografii…
Echipament utilizat:
[products ids=125004411,10107525,103110,1049798,102523]
Un articol de Paul Agarici
10 Comments
Am asteptat cu nerabdare ep 3 pe care am avut norocul sa il citesc in scurta sa existenta. A fost o problema atat de mare cu acele poze, incat a trebuit sa fie sters? A intrat in functiune "telefonul rosu"? Pacat, o trilogie interesanta si pentru cultura generala a unora ce nu isi permit sau nu au cum sa ajunga sa vada "live" acele locuri; iar aceste articole de aici sunt nealterate si necoafate de "departamentul de marketing" al vreunei agentii de turism sau altceva.
Imi pare rau atat ptr mine cat si pentru munca dl-ui profesor. Pacat ca s-a auzit pana aici acel "NU E VOIE!"
Toate bune!
Mea culpa! Probabil ca nu a mai aparut in zilele din urma doar din motive tehnice, de upgradare a pozelor :).
Multumim, domnule Agarici, la cat mai multe.
Il cunosc pe Paul de circa 30 de ani. El, profesor la Scoala Populara de Arta, eu doar elev. El s-a perfectionat continuu sa faca fotografii, eu doar sa le privesc.
Ce a "vazut" el in cateva zile in Israel este exceptional. Nu ma refer la cantitate (9.000 de fotografii), ci la calitate, la diversitatea subiectelor, la privirea proaspata. Eu sunt de 11 ani aici si inca nu am adunat macar in ochi asemenea imagini.
Este o onoare si o bucurie pentru mine sa colaboram la realizarea unui album cu fotografiile facute de familia Agarici in Tara Sfanta.
Voi reveni cu comentarii la diverse imagini.
Nu stiu sa va apreciez fotografiile dar valoarea talentului scriitoricesc este indiscutabila.
:)) Skip ….
Am crezut că au dispărut oamenii buni; cred doar că bunul lor simț și înțelepciunea îi ține departe pentru că, așa cum spune un prieten: “În sfârşit, civilizaţia noastră a atins acel grad de dezvoltare care îi permite oricui să se exprime total incompetent” – Răzvan Exarhu
Ce frumos e; iată că există oameni care văd și înțeleg rostul Fotografiei. Nu este nimic mai mai plăcut să pot “vorbi”, de la distață, cu cei inteligenți și deschiși să vadă Lumea…
Mulțumesc… prin fotografiile mele…
Fotoreportaj cum în România nu prea mai vezi. Îmi aduce aminte de reportajele foto ale Agerpres.
Felicitari
Felicitari D-le Paul Agarici. Imi amintesc de Dvs de cand citeam Flacara de inainte de 1989. Sa fiti sanatos va doresc din inima. Am privit toate fotografiile facute in Israel. Interesante, mai ales ca am lucrat acolo mai multi ani. Numai de bine.
Foarte expresive fotografiile. Frumos !
Am transmis la “F64” acest text și pachetul de poze. 80! Separat! Sunt pur și simplu uluit și entuziasmat de profesionalismul desăvârșit cu care au fost așezate acestea în materialul postat aici. Au fost valorificate la maxim!
Să nu vi se pară simplu: de mai bine de patru ani am avut mii de probleme; am suspectat o “anomalie” în tratamentul acordat textelor mele și chiar… mie. Un timp am renunțat să mai postez, să mai exist la “F64”. Doamne, ce mulți sau bucurat…
Dintr-o dată, de când materialele mele sunt trimise mai întâi domnului Marian Alecsiu, văd o schimbare esențială: sunt extrem de mulțumit de profesionalismul celor care editează materialele mele, eu, poate cel mai exigent în felul în care mă străduiesc să fiu în fața acestei Lumi… Dificile. Sicer, mulțumesc “F64” pentru că…se poate…
În aceste condiții de excepție promit “să mai fac”… spre bucuria sau necazul altora!