Sigma 19mm F2.8 DN Art

Postat de: F64 F64

Obiectivul Sigma 19mm F2.8 DN Art a fost anunţat în ianuarie 2013 şi a fost conceput pentru a înlocui mai „vechiul” Sigma 19mm F2.8 EX DN. Noul model face parte din seria Art. În urma anunţului de restructurare făcut de companie în data de 17 septembrie 2012, obiectivele Sigma se vor împărţi în trei categorii:

1. Contemporary – obiective ce încorporează ultima tehnologie în domeniu, menţinându-se dimensiunile şi greutatea la valori minime fără a compromite însă performanţa optică şi utilitatea.

2. Art – obiectivele din această categorie sunt concepute pentru a satisface nevoile artistice, o gamă de obiective luminoase, cu un design aparte care să îndeplinească aşteptările creative ale utilizatorilor. În această categorie intră şi micul obiectiv descris în articolul de faţă.

3. Sport – sunt obiective rapide, luminoase, create pentru cei care fotografiază în mod special activităţi sportive, unde se cere o anumită distanţă focală şi o rapiditate aparte. Bineînţeles, astfel de obiective vor putea fi folosite şi la fotografii în natură, în mod special la fotografierea păsărilor şi animalelor sălbatice, la fotografierea avioanelor şi a trenurilor etc. Vor dispune de un buton de delimitare a focalizării pentru o reacţie de focalizare şi mai rapidă (obiectivul nu va mai parcurge întreaga distanţă de focalizare de la limita minimă până la infinit).

Compania îşi propune să îmbunătăţească controlul calităţii şi sistemul de măsurare a calităţii obiectivelor sale. Ceea ce pe noi, utilizatorii, nu ne poate decât încânta. În plus, pentru noile obiective, firma producătoare oferă utilizatorilor un dispozitiv de „calibrare” – USB Dock cu un software adecvat – SIGMA Optimization Pro. Astfel, utilizatorul poate actualiza firmware-ul obiectivului şi modifica parametrii de focalizare. De exemplu, la obiectivele din gama Sport, se va putea seta individual viteza de autofocalizare, un limitator de focalizare şi funcţia de stabilizare! Cum funcţionează? Destul de simplu. Pe scurt, este un „capac de spate” cu circuite electronice şi mufă USB. Se fixează ca un capac normal pe montura obiectivului, se conectează la calculator prin intermediul unui cablu USB, se porneşte aplicaţia şi se vor putea individualiza parametrii în funcţie de obiectivul deţinut. Preţul se va situa în jur de 50 Euro.

***

Aşadar, modelul 19mm F2.8 DN Art face parte din noua generaţie de obiective Sigma. Trebuie să mărturisesc încă de la început o chestiune: din primele fotografii apărute, mi-am zis că noul 19mm nu are inel de focalizare manuală. Chestie foarte ciudată pentru mine. Unde mai pui că această părere a fost exprimată şi de alte site-uri „din afară”, prestigioase de altfel. În momentul în care s-a anunţat disponibilitatea noii serii de obiective în magazinul F64, am verificat obiectivul cu prima ocazie. Acum zâmbesc. Normal, obiectivul are inel de focalizare manuală. Este chiar „bucăţica” de metal (metal care atrage amprentele ca banda adezivă, dar asta este altă poveste).

Sigma-19mm-Art-02

Construcţie

Aceeaşi construcţie îngrijită ca şi modelul precedent. Montură de metal. Prima parte (vorbesc de la montură spre lentila frontală) este din plastic. Urmată de inelul de focalizare din metal, aproximativ jumătate din lungimea obiectivului. Inelul de focalizare se roteşte lin, nu are joc şi dă clasă obiectivului. Partea din faţă este din plastic. De calitate şi excelent executat. Per ansamblu, obiectivul arată şi este destul de solid. Focalizarea internă face ca acesta să nu îşi modifice dimensiunea exterioară. Partea frontală nu se roteşte, facilitându-se şi încurajându-se astfel folosirea unui filtru de polarizare. Marcajul A, argintiu, arată bine pe culoarea neagră. Pe elementul frontal, denumirea obiectivului şi made in sunt gravate şi atât, fără culoare albă, aşa cum întâlnim la majoritatea obiectivelor. Parasolarul are si el ştanţat numele producătorului, Sigma.

Ca dimensiune, este o idee mai scurt, o idee mai gros decât modelul vechi. S-a schimbat aproape totul. Avem alte capace faţă-spate, alt parasolar. S-a schimbat până şi cutia de carton, care acum este albă. Singurul care a rămas identic se pare că este micuţul toc.

Zgomotul interior atunci când obiectivul nu este montat pe aparat a rămas aproape la fel. 🙂

Unii ar putea spune că noul model este mai bine construit decât primul. Corect. Depinde însă şi de gusturi.

Mai jos se pot observa diferenţele constructive între modelul vechi şi cel nou.

Focalizare

Autofocalizarea este rapidă. Când aparatul este oprit şi deci obiectivul nu primeşte curent electric, se aude acelaşi zgomot în interior. Din câte îmi dau seama, nu diferă cu nimic faţă de modelul anterior. Tind să spun acelaşi lucru şi în privinţa performanţelor. Ceea ce nu este un lucru rău, cum ar crede unii.

Fac o paranteză pentru a explica propria experienţă. Mi-am dorit un Olympus Pen de când a apărut primul model. Un aparat mic cu un senzor m4/3 şi design retro. Neapărat cu obiectivul pancake de 17mm. Iar de când a apărut portul de accesorii, pe listă s-a adăugat şi vizor electronic. Au trecut, cred, doi ani până când mi-am putut îndeplini visul. După puţin timp am constatat pe propria piele că aveam nevoie de un obiectiv fix wide mai rapid. Cum 14mm de la Panasonic este peste buget, am achiziţionat în cele din urmă Sigma 19mm, modelul „vechi”. Ei bine, a făcut din „bătrânul” meu E-P2 un aparat mai rapid în autofocalizare. Recomand obiectivele Sigma destinate monturii m4/3 mai ales celor care au un model Olympus mai vechi. Plusul de viteză la autofocalizare este incontestabil.

Să revin însă la subiect. Focalizarea manuală este electronică, nu manuală, ceea ce înseamnă că inelul de focalizare se roteşte continuu, chiar dacă s-a atins distanţa minimă de focalizare sau „infinit”. Motorul de focalizare este liniar şi silenţios. Operarea aproape fără zgomot permite autofocalizarea şi în timpul înregistrării video.

Pe scurt, focalizarea este rapidă, silenţioasă şi precisă. Atât.

Optica

În privinţa opticii, nu am nimic de reproşat. Pe m4/3, obiectivul oferă o claritate excelentă chiar de la diafragma maximă (f/2,8). La f/4 cadrul este clar de la un capăt la altul. Limita difracţiei se situează la f/8, dar scăderea calităţii imaginii se observă în realitate începând cu f/16.

Aberaţiile cromatice sunt prezente. Nu sunt „catastrofice” şi pot fi eliminate extrem de uşor în Adobe Lightroom, de exemplu. Asta dacă sunt deranjante. Într-o utilizare „normală”, risc să spun că sunt aproape invizibile. Normal, dacă foloseşti diafragma maximă de f(2,8 în plin soare şi cu contrast puternic, aberaţiile cromatice devin vizibile.

Sigma-19mm-Art-05

1/800s, ISO 200, f/2,8

Să examinăm cadrul, mai precis să „vânăm aberaţiile cromatice. Ele există, fără îndoială, dar nu sunt „catastrofale”. Mai ales pentru un obiectiv luminos. Vorbim de o mărire de 100%.

Sigma-19mm-Art-05a

Sigma-19mm-Art-05b

Sigma-19mm-Art-06

1/640s, ISO 200, f/4

Sigma-19mm-Art-06a

Sigma-19mm-Art-06b

Sigma-19mm-Art-06c

Peste această diafragmă, aberaţiile cromatice sunt aproape inexistente.

Pe scurt, distorsiunile sunt neglijabile, claritatea este bună chiar de la diafragma deschisă la maxim, aberaţiile cromatice nu creează probleme.

***

Considerente personale

Deţinător al vechiului model, nu am avut absolut nici o problemă în adoptarea celui noi. La început un pic reticent faţă de „inelul” de focalizare metalic, mi-am lăsat cu plăcere amprentele pe acesta.

La fel ca şi mai bătrâna rudă, este un obiectiv „vampir” (dacă aveţi curiozitatea să răsfoiţi, fie şi virtual, DEX-ul fotografului, „vampir” este obiectivul care se simte excelent pe întuneric/lumină slabă).

Sigma-19mm-Art-07

Sigma-19mm-Art-09

Sigma-19mm-Art-10

Am folosit obiectivul ziua, pe înserat, noaptea, la grădina zoologică, la pozat floricele. Nu pot să spun decât că atunci când am avut rateuri, acestea s-au datorat în mare parte mie, uneori datorită limitărilor aparatului foto folosit şi rareori obiectivului. Odată ce te obişnuieşti cu distanţa focală, limitările nu pot veni decât din partea utilizatorului.

Sigma-19mm-Art-11

Sigma-19mm-Art-12

Sigma-19mm-Art-13

Sigma-19mm-Art-14

Sigma-19mm-Art-15

Sigma-19mm-Art-16

Sigma-19mm-Art-17

Sigma-19mm-Art-18

De prin grădina zoologică adunate.

Sigma-19mm-Art-19

Sigma-19mm-Art-20

Sigma-19mm-Art-21

Sigma-19mm-Art-22

Sigma-19mm-Art-23

În loc de concluzie

Cei de la Sigma au reuşit şi de data aceasta să dea dovadă că pot construi obiective de calitate la un preţ decent. În cazul nostru, Sigma 19mm F2.8 DN Art poate fi considerat un „clasic” în acest sens: construcţie mai mult decât decentă, o optică de calitate poate pentru unii peste aşteptări, pachetul complet (parasolar şi toc de transport). Pe montura m4/3, obiectivul excelează la toate capitolele. Pentru deţinătorii de Olympus Pen mai vechi, obiectivul ajută mult la creşterea vitezei de focalizare. Pentru posesorii de Olympus Pen modele noi reprezintă un salt faţă de obiectivul de kit. Distanţa focală de 19mm (38mm echivalent 35mm full-frame), la care se adaugă distanţa minimă de focalizare, îl face un obiectiv cât se poate de versatil. Îl recomand cu căldură.

Sigma-19mm-Art-24

Un articol de Sorin Voicu

Echipament utilizat:


Produse folosite




test - array(0) { }

Comentarii

Sortează după:
  • Dată
  • Raspunsuri
  • Ultima activitate

Lasă un comentariu

Adresa de E-mail nu va fi publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Top