Workshopul "Iarna la Ciocanu-Sirnea" – o aventura foto

Vineri, 15 februarie! O zi mult aşteptată de cei care şi-au dorit să participe la workshopul “Iarna la Ciocanu-Sirnea”. Plecaţi de acasă încă de dimineaţă, am reuşit să ne întâlnim cu bine la Pensiunea “Pui de Urs ” din Ciocanu, locul unde s-a desfăsurat această întâlnire. Ne-am cazat, după care am plecat bucuroşi la o tură foto prin împrejurimi.
Ninsoarea din ultimele zile s-a aşternut peste casele răzleţe din sat şi a îmbrăcat totul în alb. Nu ne-a fost greu să identificăm cadrele pentru fotografiat deoarece zona este deosebit de frumoasă şi ne-a oferit din plin soluţii pentru fotografii frumoase. Dintr-un grup compact la un moment dat eram răsfiraţi pe câmpurile din jur, care mai de care sărind gardul pentru a ajungem în locul potrivit. Seara s-a lăsat repede peste sat, soarele ne-a dat un ultim spectacol la apus, semn că e timpul să ne întoarcem la pensiune.

Aici am luat masa după care au urmat discuţiile şi prezentările de fotografie. Am avut ocazia să ne cunoaştem mai bine, să discutăm despre lucruri interesante şi să ne facem programul pentru a doua zi. Nici nu am realizat când a trecut timpul, cert este că spre miezul nopţii ne-am retras pe rând la culcare cu promisiunea că ne vom trezi a doua zi de dimineaţă pentru a merge la răsărit.
Sâmbătă dimineaţă deşi am fost prezenţi la întâlnire a lipsit soarele, personajul cel mai important fără de care nu am putut face fotografiile de răsărit. Vremea nu ne-a încurajat deloc, ceaţa densă a persistat  şi s-a încăpăţânat să se ridice. După micul dejun ne-am luat pachetelele de drum şi am plecat la fotografiat Sirnea – primul sat turistic din Romania.

Fiind o veche aşezare de păstori  satul oferă o deschidere magnifică, atât spre creasta Pietrei Craiului, cat şi spre masivul Bucegi. Din păcate ceaţa ne-a privat de această privelişte şi am fost nevoiţi să optăm pentru cadre minimaliste şi detalii specific zonei. Pe traseul care şerpuia printre gospodăriile liniştite ale localnicilor ne-am împrietenit cu Zdreanţă, un căţel simpatic care nu a vrut să mai plece de lângă noi, am cunoscut un cetăţean turmentat, am făcut şedinţă foto la săniile trase de cai, ne-am delectat cu un spectacol dat de un cal bucuros care se spăla în zăpada şi am surprins vacile care se plimbau pe uliţele satului.  De neuitat va rămâne şi pauza de masă care am făcut-o în curtea unei case tradiţionale şi bineinţeles fotografiile vorbesc de la sine despre ce s-a întâmplat acolo.

Spre seară am reuşit să ajungem la pensiune unde am luat masa după care am pornit din nou la discuţii. Ne-am vizionat fotografiile făcute şi am trecut la lecţiile de prelucrare. Spre miezul nopţii ne-am retras la culcare cu speranţa că mâine dimineaţă va fi răsărit. Duminică dimineaţa ceaţa era iarăşi prezentă  iar soarele nu a vrut să-si facă apariţia, dar asta nu ne-a oprit din a ne simţi bine. După tura de ieri deja ne cunoşteam mai bine şi devenisem prieteni. Am continuat să discutăm şi să analizăm fotografiile realizate de fiecare participant după care am luat masa de prânz. La plecare ne făceam deja planuri pentru turele foto viitoare şi pentru locaţiile pe care le dorim să le fotografiem.