Holbav, ținutul unde sufletul plutește, de Andrei Baciu

Postat de: Andrei Baciu Andrei Baciu

Mai întâi a fost un foșnet discret, pe cât de scurt, pe atât de concret. Eram foarte obosit după ce, ca de obicei, mă trezisem în toiul nopții, condusesem vreo trei ore, urcasem gâfâind dealurile Holbavului deoarece nu mă lăsa inima să mă opresc și să risc să mă prindă răsăritul în umbra văii, iar acum, revenit jos,  în luminișul unde lăsasem mașina, nu îmi doream decât să mă întind zece minute.