Review Sigma 70-200mm f/2.8 APO EX DG OS HSM

Obiectivele 70-200mm sunt printre cele mai populare in randul fotografilor. Ele ofera o plaja focala interesanta, medium-tele, pentru o multitudine de aplicatii fotografice: portret, eveniment, sport, studio, etc. Cele mai apreciate sunt, evident, cele cu diafragma constanta pe toata plaja focala, de exemplu cele cu f2.8, eventual si cu stabilizare de imagine (aparute in ultimii ani).

Oferta pe piata este extrem de variata si interesanta. Evident cele mai populare sunt cele oferite de producatorii mari, asa-numitele obiective “brand” gen Canon sau Nikon. Dintre producatorii terti, Sigma a pus in deja in vanzare 3 variante de obiectiv cu aceste caracteristici, anul acesta urmand al patrulea, Sigma 70-200mm f/2.8 APO EX DG OS HSM.

Noul obiectiv nu este doar o reeditare a variantelor anterioare produse de Sigma, ci este un obiectiv complet regandit, cu un design si o optica complet noua, cu o constructie mult mai robusta si cu stabilizator optic de imagine (OS).

Folosesc asadar de cateva saptamani noul obiectiv Sigma 70-200mm 1:2.8 APO EX DG OS HSM, montura Canon, un obiectiv foarte interesant care m-a surprins in mod placut. O sa incerc sa prezint, cat mai scurt si concis, plusurile si minusurile pe care le-am gasit folosindu-l, fara a insista excesiv pe chestii tehnice si a puncta mai mult aspectele practice, “din teren”.

IN PRACTICA

Obiectivul este foarte rapid, precis si da un sentiment de siguranta, de bine-facut atunci cand este tinut in mana. Stabilizatorul este foarte bun si silentios iar completat de diafragma 2.8 reuseste sa ofere imagini foarte clare in situatii de lumina slaba, cum se intalnesc adesea la fotoreportaj sau in fotografia de eveniment/sport. Evident este foarte important ca la folosirea timpilor lungi de expunere sa fie si subiectul cat mai static, intrucat stabilizatorul compenseaza miscarea camerei nu si a obiectelor/oamenilor din cadru – asadar, pentru reportaj/sport, un timp de expunere scurt este oricum necesar.

Inelele de focus si zoom sunt invers decat la celelalte teleobiective (zoom in fata) ceea ce la inceput este un pic ciudat; acest lucru este datorat faptului ca motorul de focus este pozitionat in spate (rear focus design); dupa ceva timp am realizat de fapt ca pentru fotografiere nu este deloc o idee rea, in ideea ca in mod normal folosesc mai des zoom-ul decat inelul de focus, evident din cauza autofocusului. Aceasta teorie nu este la fel de valabila si pentru filmare, unde zoom-ul nu prea il folosesc in timpul filmarii, ci doar inainte, la incadrare, in schimb inelul de focus trebuie actionat permanent. In orice caz, inelele sunt foarte usor de operat, functioneaza precis si e doar o problema de obisnuinta; pentru filmare, cursa este destul de lunga pentru a oferi precizie, dar un accesoriu de focus poate fi extrem de util.

Tot despre filmare, imaginile apar foarte cinematic, profunzimea de camp la f2.8 pe full frame este suficient de mica sa separe subiectul cam in orice situatie, iar bokeh-ul este foarte interesant, creeand niste forme estetice.

Distanta minima de focalizare la inceput mi s-a parut mare (probabil de cauza ca sunt obisnuit cu grand-angularul cu care trebuie sa ma apropii foarte mult) dar am ajuns sa inteleg ca 1.4m nu este chiar asa mult. Un avantaj al acestei distante un pic impinse este faptul ca se poate realiza separarea subiectului de fundal si atunci cand subiectul este la cativa metri de aparat.

“Sticlaria” obiectivului este rasfatata cu cele mai noi tehnologii dezvoltate de Sigma: APO – Apochromatic (lentile Special Low Dispertion care minimizeaza aberatiile cromatice), motor ultrasonic HSM pentru o operare rapida si silentioasa, ceea ce in practica se traduce cu o calitate foarte buna a imaginii, imagini clare, curate, fara aberatii chromatice sau fringe.

Obiectivul este gandit special pentru aparate digitale SLR si poate fi folosit atat pe camere Full Frame precum si pe APS-C, unde devine cu aproximatie un 100-300mm.

Toate aceste caracteristici il incadreza in seria profesionala, EX (echivalentul L-urilor de la Canon).

FISA TEHNICA (oferita de producator:)

DISTANTA FOCALA ; 70-200mm (zoom intern)

TIP FOCALIZARE ; autofocus ultrasonic, full-time manual

PLAJA DIAFRAGME ; max: f/2.8 min: f/22

NR. LAMELE DIAFRAGMA ; 9

FILET FILTRU ; 77mm

DISTANTA MINIMA DE FOCUS ; 140mm

RAPORT MARIRE ; 1:8

UNGHI DE CUPRINDERE ; 34-12 (FF), 23-8 (APS-C)

CONSTRUCTIE ; 22 elemente in 17 grupuri

STABILIZARE DE IMAGINE ; da, 4 trepte, mod dual si panning

LUNGIME ; 197.6 mm

DIAMETRU MAXIM ; 86.4 mm

GREUTATE ; 1400g

ACCESORII IN CUTIE ; Colier trepied, parasolar, carcasa, capace fata-spate

IMAGINI-TEST

Obiectivul este foarte bun din punct de vedere tehnic,  aberatiile cromatice aproape ca nu exista, stabilizatorul optic functioneaza foarte bine, este clar la f 2.8 (si evident claritatea creste spre extrem de clar de la f 5.6-8 in sus), vignetarea exista dar nu este deranjanta, cateodata chiar este utila pentru ca ofera un pic de contrast la margini (vignetarea dispare si ea odata cu inchiderea diafragmei). Nu am intalnit situatii unde flare-ul sa fie o problema, chiar si fara parasolarul urias cu care vine obiectivul.

Cateva imagini de test, asa cum ai iesit din camera, fara ajustari:

CONCLUZIE

Plusuri

+ mult mai ieftin decat concurentii Canon/Nikon dar cu performante similare;

+ claritate foarte buna in centru, extrem de clar la diafragme de la 5.6 in sus;

+ sistem de autofocus precis si rapid, silentios si cu corectie manuala permanenta;

+ stabilizator optic eficient si silentios, cu 2 moduri (1. pentru stabilizare pe ambele axe si 2. pentru panning orizontal)

+ constructie solida si placuta la atingere;

+ aberatiile cromatice sunt aproape absente;

+ cel mai mic si usor din gama obiectivelor cu stabilizare optica;

+ filtru pe 77mm – subtire si versatil (77 este montura celor mai multe obiective pro);

+ culoare neagra – este mai mult discret decat celebrele obiective albe de la Canon de exemplu.

+ toate accesoriile necesare sunt in cutie (parasolar, capace, carcasa, inel extensie parasolar pentru camere APS-C, capace fata-spate si nu in ultimul rand extrem de utilul inel de trepied)

+ este un obiectiv atractiv pentru Pentax si Sony, fiind primul obiectiv cu aceasta focala si cu OS dispoibil pe aceste monturi.

+ bokeh frumos, extrem de interesant inclusiv pentru filmare, unde pe un FF ca 5D2 are un look “de cinema” foarte interesant.

Minusuri

– un pic soft si ceva vignetare la muchii la f 2.8 (se poate rezolva din soft sau cu inchiderea diafragmei);

– nu este rezistent la apa (precum concurenta Canon-Nikon);

– zoom-ul pozitionat in fata inelului de focus este un pic pe dos (dar este o problema de obisnuinta pana la urma);

– inelele de zoom si focus nu pot fi folosite cand parasolarul este intors;

– inelul de focus este un pic cam ingust;

– cea mai mare distant minima de focus (1.4m) intre obiectivele concurente lui.

Pe scurt, daca nu sunteti un fanatic al firmei care produce aparatul dumneavoastra si nu va trebuie rezistenta la umezeala/praf oferita de obiectivele Canon si Nikon, la un pret aproape dublu, obiectivul Sigma prezentat mai sus reprezinta probabil cea mai buna alegere. In practica, micile diferente de sharpness la muchii sau alte detalii tehnice nu se vor vedea cam niciodata, iar diferenta de pret cred ca nu este de neglijat.

Articol realizat de Alex Serban.

Alți fotografi au mai citit și:

1 Comment

  • Până la urmă obiectivul ăsta există și în montură Four Thirds? În unele locuri am văzut că e, în unele am văzut că nu e, iar la voi pe site apare ca indisponibil since forever. Cum e până la urmă? 🙂

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *