Inspirați de un interviu în care protagoniștii, rugați fiind să menționeze femei fotograf din România, au cam dat-o din colț în colț, ne-am gândit că ar fi mai mult decât util un fel de ABC al fotografelor a cărei primă parte a fost deja publicată, mai ales că nu sunt puține, iar realizările sunt pe măsură.

Nu este un top, la fel cum nu este o listă completă. Am lansat inițiativa către multe fotografe din România, iar cele care ne-au răspuns se vor regăsi în acest articol, indiferent de genul fotografic abordat și de premii și publicări. Vrem să demonstrăm și că nu prestigiul societății îți determină calitatea de fotograf sau creator, ci pur și simplu creația în sine!

Domeniul fotografic este considerat în continuare în special o lume a bărbaților și, statistic vorbind, cifrele par să arate același lucru. Asta nu înseamnă însă că femeile nu au un cuvânt de spus. Dacă din trecut nu avem informații prea multe (poate sunt, dar nu la vedere, ci ascunse prin arhivele muzeelor etc. sau descoperite cu ajutorul unor străini fascinați de istorie și nu numai, ca în cazul articolului despre Angélika Bertha Kauffmann), prezentul nu ne lasă șansa de a găsi scuze, așa că în cele ce urmează vei face cunoștință cu activitatea și imaginile fotografelor din România.

Am selectat peste 100 de fotografe, dintre care, cele care nu ne-au răspuns sau nu au apucat să trimită la timp apar în secțiunea de mențiuni. Așadar, în acest articol ele sunt ordonate alfabetic în funcție de cine ne-a răspuns, nu din total. Cu siguranță că sunt mult mai multe fotografe decât cunoaștem noi, însă acest ABC a necesitat mult timp și efort pentru a aduna toate răspunsurile și fotografiile, prea mult timp pentru a mai realiza o a treia parte sau a mai adăuga (blogul având și el o limită într-un articol).

Suntem însă în continuare deschiși la colaborări. Așa că, dacă ești fotografă (și de data aceasta și fotograf), te așteptăm să ne dai un mail la blog@f64studio.ro cu portofoliul tău și în funcție de acesta, vom vedea cum putem lucra împreună.

Așadar, să cunoaștem și restul fotografelor selectate de blogul F64!

#47 Ana-Cristina Irian

românia

S-a născut de mai multe ori, în mai multe locuri. Aventura continuă. A studiat antropologie vizuală la Bucureşti (Master Studii Vizuale şi Societate, SNSPA) şi Perugia (Facultatea de Antropologie, Universita’ degli Studi UniPg), dar și dezvoltare locală, studii comparate, la Trento (Facultatea de Economie, Universita’ degli Studi di Trento).

Fotografiile au început să apară odată cu studiile de teren, la cererea oamenilor cu care a intrat în contact. Ele au fost la început o formă de documentare a unor situații, locuri. Apoi, pe parcursul unei cercetări de teren, de la rugămintea unor mătuși de a le fotografia cu un decor ales de ele, s-a întregit un cerc. (A fotografiat la început cu un aparat de împrumut și îi mulțumește și acum celui care i l-a împrumutat, a făcut o faptă bună.)

Fotografia a fost o întâlnire bună, nu ar vrea să îi caute musai o explicație.
Fotografiază în mai multe feluri, cameleonic, în funcție de finalitatea demersului. Crede că locul, situația, împreună cu finalitatea demersului sunt cele care determină anumite alegeri pe care le face.

Cristinei îi place să se uite pe pereți. Un proiect personal de arheologie vizuală, cercetare urbană la intersecţia dintre fotografie şi antropologie, desfășurat în București, a fost publicat anul trecut, 2016, în Portugalia, la Univeristatea de Artă din Porto. „Encounters with Photography”, FLUP 2015 Urban Body. Scopul proiectului a fost de a căuta şi a ordona urme existente pe suprafeţele zidurilor citadine în funcţie de materialele din care ele sunt compuse, de a le înţelege şi a atrage atenţia asupra acelui tip de arheologie urbană, cât şi de a pune în discuţie valoarea ei estetică.

Pe parcursul ultimilor 6 ani a participat cu fotografii la peste 25 de expoziţii organizate în România şi în străinătate. În 2012 a fost selectată şi a expus lucrări în cadrul proiectului ROD Romanian Designers. În 2013/2014 a vernisat și itinerat împreună cu Andreea Ciolacu la Sibiu, Craiova, Bucureşti, expoziţia de fotografie în trei părţi „ALT.UNDEVA.AICI”. A participat cu expoziții personale la două ediții ale InnerSound New Arts Festival.

#48 Alecsandra Raluca Drăgoi

românia

Alecsandra s-a născut în 1993, în Piatra Neamț și a absolvit BA Photography University of Portsmouth -master MA Photojournalism and Documentary Photography.

Alecsandra fotografiază de la vârsta de 14 ani. Anul acesta se împlinesc 10 ani. Fotografia a fost întotdeauna o pasiune a sa, în special în relație cu jurnalismul. A fost atrasă în a descoperi noi povești și în a înțelege natura umană. Pentru Alecsandra, fotografia a fost o modalitate fantastică de a crește mai repede și de a se cunoaște pe sine.

Nu poate vedea imaginile sale fără prezența umană. În ochii ei, o imagine nu are suflet fără emoția și energia omului.

Primește o energie inexplicabilă cand fotografiază oameni. Probabil că nu este o persoană extrovertită în viața de zi cu zi, dar când are aparatul de fotografiat, toate frontierele sunt traversate. Nu pentru că vede persoana care se află în spatele cortinei, ci pentru că aparatul foto și momentul intim cu modelul său o fac cea mai fericită. Probabil că este greu pentru un cititor să înțeleagă aceste sentimente, dar pentru ea înseamnă totul.

„Ritual” este unul dintre proiectele sale dragi ce o întorc pe plaiurile mioritice. Este foarte pasionată de tradițiile unei țări, în special cele de iarnă din România. Acest proiect va avea o continuare în viitorul apropiat. Un alt proiect ar fi „Lumi Paralele” ce documentează viața paralelă din Londra și Racșa a unor familii care încearcă să își urmeze visul de a avea o stabilitate financiară și o prospețime în urma muncii pe care o depun în Marea Britanie.

Apariții și publicații: Freelancer pentru The Guardian, National Geographic, Traveller UK și tutore la British Photography Academy in UK.

National Geographic Traveller UK, National Geographic Traveler România, BBC, The Metro, The Guardian, The Daily Mail, The Telegraph, The Independent, De Gentenaar, 6 Mois, Forbes România,  Insight Tarom Magazine, SCA Shape Magazine, Q Magazine, Source Magazine, View Stern Magazine, Tages Anzeiger, De Volkskrant, Full Frame Magazine, Photo Venture, Eyevoyager, It’s Nice That,  Revista Colombo, Vogue India, The Upcoming, Zeitjung, Style Master Magazine, Oitzărisme, Radio Iași, Photo Magazine România, Jurnalul National România, Ziarul de Iași, Antena 1, TVR1, B1TV, PROTV, Dilema Veche Newspaper,  Femeia Magazine,  SUB 25, TAXI, Euronews, Yahoo News.

#49 Alexandra Sandu

românia

Alexandra s-a născut în 1984, în București și a absolvit UNATC – Comunicare Audiovizuală.

S-a apucat de fotografie prin 2005, când era în liceu. A fost un mijloc de expresie cu care a avut chimie din prima, ca o relație în care totul decurge fără efort de la început. Ea vedea mereu lucruri frumoase în jur, mai ales în oamenii de langa ea, iar fotografia a ajutat-o să le arate și altora. A trecut prin toate categoriile, de la fotografie de produs la street sau fashion, locații, mâncare, corporate, a fotografiat aproape numai copii într-o perioadă, a lucrat cu actori sau trupe, dar crede că locul la care se întoarce mereu cu toată inima e omul „simplu”, „uncool”, care nu cere neapărat să fie fotografiat. Omul care își vede de viața lui autentică în timp ce ea se nimerește pe acolo cu un aparat foto. Și bineînțeles, puțină natură fără pretenții în timpul călătoriilor.

În ultima vreme a lucrat destul de mult pe video, așa că din zona foto o să amintească de „Daydreamers”. A întâlnit și fotografiat peste 1000 de oameni care s-au gandit la ceva frumos cu ochii închiși și a fost o perioadă absolut minunată pentru care este încă recunoscatoare.

Un alt proiect la care lucrează ca voluntar și cu mare drag de câțiva ani de zile este să fotografieze pentru Asociația Dăruiește Viață. Mereu învață câte ceva nou despre lume și despre sine când fotografiază prin spitale, iar faptul că intră în contact cu mulți oameni curajosi, buni, care încearca să schimbe lumea în bine, îi dă energie și un pic de sens.

Apariții și publicații: Petapixel

#50 Ana Măreșescu

românia

Ana s-a născut în 1986 în Bucuresti și a absolvit Management – Marketing.

De mică îi plăcea să fotografieze. Mereu i-a plăcut să colecționeze momente. De când s-a angajat F64, acum 5 ani de zile și-a transformat pasiunea în ceva mai mult.

Ana este persoana aceea care are mereu cardurile full, calculatorul full, hardul full și telefonul pe cale să explodeze de atâtea poze. Soluția? Mai multe harduri externe.

Consideră că este greu de rezumat „de ce fotografia”, dar în câteva cuvinte ne-a răspuns astfel:

„Pentru că fotografia este sensibilă, pentru că este despre poveste și pentru că mă ancorează în prezent și mă plimbă agale prin trecut. Pentru că îmi plac oamenii, copii și ideea de a te furișa și observa frumusețea din jur. Stop aici că devenim melancolici 🙂

Singurul proiect de care s-a ținut aproape un an de zile a fost #poveștidebaltă. Poza reflexiile băltoacelor din București. A fost o perioadă tare faină pentru ea. Aștepta cu drag fiecare ploaie!

Apariții și publicații: Tedoo și F64

#51 Ana Moca-Grama

românia

Ana s-a născut în 1989, în Brașov și a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării.

Ana face fotografii din liceu. Spune că fotografia a venit cumva de la sine în viața sa, într-o zi a simțit nevoia să ia aparatul pe film al părinților la plimbare prin oraș și de atunci nu s-a mai oprit. Crede că a dezvoltat această pasiune datorită felului în care poate surprinde viața, din atâtea unghiuri și perspective diferite. Pentru ea, fotografia este ca o poartă către un alt univers, care pare la fel, dar are o altă consistență.

Fotografiează pe film pentru că este mult mai conectată cu mediul analog. Îi place să gândească cadrele, să nu se grăbească, să fie prezentă în acel moment când apasă pe declanșator și simte că filmul o ajută să facă asta. În plus, surprinde mult mai bine atmosfera, fiecare aparat și peliculă vin cu un alt mood, fotografiile n-au nevoie de editare. Unul din cele mai plăcute momente este când primește pozele, este ca un cadou, mereu o surpriză.

Apariții: Sub25

#52 Anca Mitroi

românia

Anca s-a născut în 1991, în Reghin și are Licență în: Facultatea de Calculatoare și Tehnologie a Informației, Politehnică, București, Master în Producție Multimedia și Audio-Video, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București.

Fotografiază de la 15 ani, de când a adus tatăl ei acasă o săpunieră pe care o folosea la lucru. A pus rapid mâna pe ea și a început să fotografieze aleator pe stradă. Pe masură ce a crescut și a început să-i scadă din curajul de a fotografia într-un mediu atât de expus, a început să cocheteze cu fotografia regizată, mai ales portrete.

Pe de o parte, Anca privește fotografia ca pe un spațiu de joacă aproape nelimitat, unde se întâlnesc realitatea și viziunea. E un joc al minții și al improvizației. Pe de altă parte, experiențele și emoțiile generate de ele sunt un adevărat combustibil pentru creație. Prin fotografie Anca simte că se poate exprima și în același timp poate oferi și altora ceva de privit și interpretat. Se poate expune, dar fără să îi fie ghicite neapărat vulnerabilitățile și mecanismele din spatele fotografiei.

Proiectele omogene la care a lucrat sunt foarte diferite unul de celălalt. De exemplu, „Melancholia” este o serie de fotografii adunate de-a lungul a câțiva ani, care au în centru același personaj și aceeași tematică ușor senzuală, diafană și melancolică. Nu plănuia un proiect, însă fotografiile au avut un numitor comun, așa că le-a adunat laolaltă. Un alt proiect, cu o tentă mai narativă este „Ausserwelt”. Crede că surprinde cel mai bine interesul său pentru tenebre, cadre fanteziste, decădere și aduce și o vagă notă de senzualitate morbidă în câteva dintre cadre. Este un scenariu post-apocaliptic despre sfârșitul erei umane și nașterea unei noi lumi întunecate.

Ultimul proiect, „Sanatorium x”, este poate cel mai intim, deși portretizează doar un anume loc din copilaria Ancăi, despre care credea că și-l imaginase odată cu înaintarea în varstă, dar pe care l-a redescoperit recent.

Apariții și publicații: A început cu câteva expoziții de grup în București, Negrești, Oaș și Veneția, ca mai apoi să organizeze două expoziții personale în București – „Tenebre” și „Melancholia” și de asemenea, a expus proiectul „Ausserwelt” în cadrul festivalului underground Dark Bombastic Evening.

A aparut în câteva numere ale revistei Imaginated Magazine (Italia) și albumul PhotoRomania 2016 și de asemenea, în publicații online ca Feature Shoot, Re:Art, Cultartes, FOTO4ALL, F64 și Oitzărisme.

#53 Andreea Câmpeanu

românia

Andreea Câmpeanu s-a născut în 1983, în Cluj-Napoca și are un Masterat în Antropologie Vizuală la Freie Universitat, Berlin.

Andreea fotografiază din liceu, lucrezază ca și fotograf și jurnalist din 2005, ca fotograf aproape exclusiv din 2012. Când era mică, desena foarte mult. Asta și-ar fi dorit să facă atunci, dar nu s-a întâmplat. Crede că a ajuns la fotografie în liceu ca o descoperire a ceva ce poate suplini desenul. A trecut foarte repede de la fotografie staged, la fotografie de stradă și apoi la fotoreportaj, pentru că a început să lucreze la ziar în ultimul an de facultate.

A descoperit că i se potrivește, că o ajută să intre în lumi noi, să cunoască oameni noi, să afle despre lucruri noi. Și apoi să împărtășească ce a aflat.

Ca proiect de suflet Andreea a ales toată munca sa ca și fotojurnalist în Sudanul de Sud, unde a locuit un an jumate și unde se întoarce frecvent. Îi este aproape de suflet, pentru că, personal, a învățat foarte multe ca om, ca fotograf și și-a găsit o a doua casă.

Lucrând cu Reuters și înainte cu AFP, fotografiile Andreei au fost publicate în reviste, ziare de peste tot în lume.

#54 Andreea Chiru-Maga

românia

Andreea s-a născut în 1989, în Ploiesti și a absolvit Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Psihologie.

Fotografiază din 2007. Pentru ea, fotografia a fost și este o formă de expresie și de autocunoaștere. În fotografia nud, nu a interesat-o niciodată forma fizică, ci mai mult emoțiile, gesturile, expresia pe care modelul o transmite.

Proiecte de suflet: „Feathers” – Această serie a fost facută în memoria actorului Ioan Strugari. Astfel, a apelat la oameni pe care îi respectă și apreciază, oameni despre care știa că o vor ajuta să facă proiectul. Împreună cu Olga Török și Savescu Horia i-a dedicat această serie, sperând că de undeva de sus se va bucura și le va simți dragostea și gândurile bune.

„Your Battlefield” – Un exercitiu cu lumină naturală și praf.

„Reconstruction with Art” – s-a desfășurat în în Piața Unirii din Timișoara și în Sala Barocă a Muzeului de Artă Timișoara. Împreună cu Alex Halka, Olga Török și artistul vizual german Kiritan Flux, au revitalizat prin intermediul unor proiecții animate și cu ajutorul legăturii dintre fotografie, muzică, artă vizuală și actorie șantierul din Piața Unirii din Timișoara, care a stagnat de mai mult de un an.

„Fotografia ca terapie” – fotografia este mai mult decât o imagine, un mijloc de expresie, o artă, este o modalitate de vindecare, prin intermediul căreia oricine se poate oglindi, se poate cunoaște sau se poate înțelege. Fotografia însăși este terapie, atât pentru fotograf, pentru privitor, cât și pentru persoana fotografiată, ea vine ca o reflexie a subconștientului nostru transpus simbolic într-un cadru.

Apariții și publicații: Photo Magazine, Blur Magazine, 30 under 30 Women Photographers, Point of Simplicity , Fourx5, Photographic Museum of Humanity, Sensual Photography, Fine Art Photo Magazine.

#55 Andreea Han Rudolf

românia

Andreea Rudolf  s-a născut în 1977, București și a absolvit Facultatea de Relații Internaționale.

Andreea a avut aparate de fotografiat dintotdeauna, având în jurul său atât un tată cât și un unchi, ambii pasionați de fotografie. Însă, plăcerea de a face singură fotografiile a venit imediat după Revoluție, când a început să meargă la concerte, dorindu-și să imortalizeze acele amintiri.

Prima acreditare oficială a venit cu ediția din 2013 a festivalului B’Estfest, dar înainte au fost sute de concerte pe care le-a fotografiat. Fotografia de concert este fascinantă pentru ea. Pentru că ai deja un decor pus la punct (lumini, scenă, ecrane), ai un model care știe cum să fie în centrul atenției (solistul/trupa) și mai ai și energia extraordinară a publicului care explodează atunci își vede idolii. Cu toate acestea, ai parte de un timp scurt în care poți fotografia (maxim trei melodii în care poți sta în photo pit-ul din fața scenei), un spațiu limitat în care se află foarte mulți fotografi și același public care te blamează că le stai în față și nu pot vedea din cauza ta. Totuși, la final rămâi cu satisfacția ca ai facut o treabă bună și de data asta!

De-a lungul anilor Andreea a fost implicată în tot felul de proiecte legate de fotografie, nu neapărat în calitate de fotograf, ci de organizator. Cel mai mare este și va rămâne pentru ea Festivalul de arte vizuale Vama sub Lumini de Oscar, care are loc de 8 ani, în Vama Veche și care strange cea mai frumoasă comunitate de iubitori de fotografie, film, teatru, pictură, sculptură și alte arte vizuale.

Cel mai nou proiect la care lucrează acum și care este un vis de peste 5 ani este un nou site de știri despre evenimente.

Timp de 7 ani a publicat fotografiile de concert pe cel mai mare site de știri despre București: B365.ro și LiveRockPhotography.

#56 Andreea Retinschi

românia

Andreea Retinschi s-a născut pe 24 octombrie, în București și are Licență în Studii de Comunicare și Diplomă în Fotografie Creativă ( University of Guelph-Humber – Toronto ).

În fiecare zi i se pare că fotografiază de mai puțin timp, pe masură ce se îndepărtează de primele fotografii. Este convinsă că a făcut o mulțime de fotografii sinistre la început, așa că nu s-ar pronunța la o anumită perioadă.

A tot recitit întrebarea „De ce fotografia?” și și-a dat seama că nu își poate imagina viața sa fără fotografie. Simte că din momentul în care a ales-o, i s-a confingurat tot traseul vieții, cu tot cu oamenii și întâmplările ce aveau să vină. Fotografia s-a întâmplat – pentru că așa trebuia să fie.

Andreea creează fotografii cu basme în pastel pentru sine și pentru ceilalți care în unele zile sau luni se simt colorati doar în gri. Se identifică cu răspunsul pe care Alice i-l dă lui Larry ( Closer ) când e întrebată ce părere are despre expoziția fotografică:

„Este o minciună. Sunt o grămadă de străini fotografiați frumos, și… toți snobii înzorzonați care apreciază arta spun că este frumos pentru că asta vor să vadă. Oamenii din fotografii sunt triști și singuri, dar fotografiile fac lumea să pară frumoasă, așa că expoziția este reconfortantă și asta o face o minciună, și toată lumea iubește o minciună mare și frumoasă.”

Apariții și publicații: Fine art Photo Magazine, ArtOut, Photomagazine, FotoVideo, Cosmopolitan, Beau Monde, Next Top Model, All Hollow, Cockaigne, Adevarul, Iqads, ProTv, PrimaTv, Reforma, Sub25, Vice, CultArtes, Foto4All, Teen Press, Romania Libera, Dark Beauty Magazine, Love Issue.

#57 Andreea Tănase

românia

Andreea Tănase s-a născut în București și a absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice a Universității Ecologice din București și New York Institute of Photography, USA, plus cursurile de fotojurnalism organizate de Centrul pentru Jurnalism Independent din București și a absolvit și un Master în Managementul Informației în Combaterea Terorismului la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” din București.

Andreea fotografiază de mică, din momentul în care tatăl său a primit cadou un aparat Polaroid. Apoi, în urmă cu aproximativ 20 de ani, și-a cumpărat primul aparat de fotografiat, un Pentax pe film.

Andreea a fost mereu atrasă de oameni, nu neapărat din punct de vedere portretistic, cât mai ales de poveștile lor. Lucrând în presă, inițial la o redacție economică, a fost mai mult atrasă de partea vizuală a știrilor și în special a reportajelor și mai puțin de conceperea textelor. Ulterior, le-a dezvoltat împreună, pentru a putea spune poveștile clar și autentic. Consideră că într-un proiect documentar emoția de pe chipul unui om este la fel de importantă că mesajul rostit cu sinceritate. A avut marele noroc să lucreze la Evenimentul Zilei cu o echipă de profesioniști și sub îndrumarea lui Marian Ilie, și practic acolo s-a dezvoltat ca fotojurnalist și a descoperit preferința pentru fotografia documentară. Și asta pentru că este cea mai bună modalitate de a spune o poveste în mod profund, fără să fii presat de timp.

Acum, după atâta timp, poate spune că fotografia pentru ea nu este un hobby sau o meserie, este un mod de viață. O include în toate activitățile sale și caută mereu să spună poveștile oamenilor care mișcă ceva în sinele ei și din care crede că avem cu toții ceva de învățat.

Proiectul care i-a testat Andreei toate limitele este cunoscut publicului, foarte mulți identificând-o cu el. Este vorba despre proiectul „Armeni în România”, un proiect documentar amplu care spune povestea armenilor care trăiesc în România și care s-a concretizat într-un album de fotografie documentară. Nu este neapărat un album de fotografie, în sensul clasic, ci un documentar. Și pentru că toată lumea îi pune întrebarea „de ce armenii?”, răspunde și aici:

„Pentru că am plecat de la povestea Genocidului Armean și am descoperit o comunitate care și-a lăsat amprenta puternic asupra noastră ca nație, iar noi știm foarte puțin despre asta. Cunoaștem puține lucruri despre istoria noastră, despre structura noastră identitară și tocmai de aceea cred că este foarte important să întoarcem capul către cel de lângă noi și să încercăm să îl cunoaștem și de ce nu, să îl înțelegem.”

De-a lungul timpului Andreea a lucrat la multe proiecte, și personale și în colaborare cu agenții sau publicații, iar în acest moment lucrează la altele noi despre care o să vorbească în momentul în care vor fi încheiate.

Fotografiile și reportajele ei au fost publicate în: National Geographic Romania, Geo Romania, Foreign Policy Romania, British Photo Agency, Intact Images, Mediafax, Ostphoto, Amnesty International Journal, Ararat Magazine, Die Welt, Die Tageszeitung sau Die Presse. Pentru proiectul „Armeni în România” a acordat interviuri pentru: Aurora Prize, DigiCult, Pașaport Diplomatic-Digi24, Revista Agos, Revista Ararat, TVR, România Liberă, Orer, ArmenPress, Evenimentul Zilei, Oitzărisme, Mediafax, Artline, F64 etc. Fotografiile sale au fost expuse în expoziții individuale și de grup în România, Armenia, Belgia, Bulgaria, Italia, Spania, Grecia.

#58 Christina Oné

românia

Christina Oné s-a născut în 1990, în Bucureşti și a absolvit Liceul de Arte Plastice ”Nicolae Tonitza”, secţia pictură şi Universitatea Naţionala de Arte Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice, secţia pictură.

A avut primul său aparat foto în urmă cu 12 ani, în 2005, primit cadou de la tatăl ei, un compact Fuji. L-au urmat câteva Pentax-uri, iar primul full frame a fost Nikon D700, care va rămâne aparatul ei de suflet. Fotografia a venit ca o a doua pasiune, după pictură, şi a rămas, pe lângă job, un mijloc de exprimare şi de gestiune a relaţiei ei cu realitatea. Tatăl i-a pus bazele cunoştinţelor tehnice, cunoştinţe ce s-au împletit cu studiul artelor vizuale din timpului liceului şi, mai apoi, cu aprofundarea studiului din timpul facultăţii. A descoperit fotografia experimentând încontinuu, roind în jurul genului fine art, pe care aproape l-a abandonat pentru o lungă perioadă, timp în care a îmbrăţisat fotografia de modă şi portretistică, şi a gustat din toate celelalte genuri.

De curând, a restabilit noi legături puternice, cu genul fine art şi speră să găsească timpul necesar ca măcar, sporadic, să facă fotografie de stradă.

Am inceput „”F e r e s t r e””, o serie de fotografii ca un mic inventar arhitectural al ferestrelor care au o poveste de spus. Iar despre proiectul Christinei de suflet, nu poate spune decât că a început acum mai bine de 1 ani şi jumătate şi probabil, va mai dura o perioadă până îl va putea prezenta publicului.

Christina realizat întregul vizual al primei enciclopedii de hair design din România „Arte împletite în păr”, unde i-au şi fost publicate mai multe serii şi colecţii de fotografii, iar acum lucrezază la vizualul celui de-al doilea volum. A semnat coperta revistei ArtOut, Tango şi, în două rânduri, coperta pentru revista Les Nouvelles Esthétiques; i-au fost tipărite două pictoriale în Les Nouvelles Esthétiques; a realizat pictorialul pentru albumul muzical „Dark Waters”.

Diverse expoziţii şi apariţii: Galeria Galateca, Palatul Parlamentului, Education Point, Povești Cu Fotografi, revista ArtOut, TeenPress, Journal Pavot, blog F64, Fotografa.ro, revista Tango, Les Nouvelles Esthétiques.

#59 Claudia Tănăsescu

românia

Claudia Tănăsescu s-a născut în 1977 în Timișoara și a absolvit Facultatea de științe economice.

S-a apucat de fotografie în facultate,  cu un aparat Zorki pe film (alb-negru) și o „săpunieră” tot pe film (dar color) pe care le căra peste tot.

Fotografia a venit de la sine, crede că este unul din „talanții” săi pe care l-a primit și pe care încearcă să-l lucreze, să-l crească, să-l dăruiască. Pentru Claudia fotografia este și un instrument de cunoaștere a lumii din jur, de autocunoaștere și exprimare, de împărtășire, de conexiune. Este de multe ori pretextul care o pune în fața unor situații care îi mișcă sufletul și din care are de învățat ceva, situații prin care crește. Poate că pare un clișeu, dar ceea ce vede când fotografiază este frumusețea lumii, care nu poate să nu-i atingă inima. Crede că ceea ce fotografiază spune multe despre sine și în același timp își lasă amprenta asupra sa.

Fotografiază cu drag natura, dar și orașul în care trăiește, îi place fotografia de stradă, dar și cea conceptuală, prin care încearcă să exprime de obicei o trăire, o experiență, o căutare personală. Fotografiază și la diverse evenimente, iar de anul trecut ține workshop-uri de fotografie. Sunt genuri foarte diverse, dar ce le reunește este faptul că pune suflet în ceea ce face. Nu încearcă să facă fotografii senzaționale sau care să placă, ci imagini prin care să spună propriul adevărul.

Claudia simte însă, că este încă în căutarea propriului stil, că mai are de învățat multe și crede că încă nu a dat ce este mai bun când vine vorba de fotografie.

Proiecte de suflet: „35 Ways of seeing myself”- un proiect foarte personal, pe care l-a început la 35 de ani și prin care a vrut să redea prin fotografie și scris etapele și ipostazele unei profunde schimbări prin care a trecut. Acum proiectul este aproape de final și speră să-l finalizeze într-o carte.

Mai este și „Poporul de piatră al Timișoarei” – în mod practic a fotografiat decorațiile în forme umane, animale, vegetale, antropomorfe ale clădirilor din Timișoara (de patrimoniu). Este în fapt declarația sa de dragoste pentru orașul în care locuiește și o invitație pentru ceilalți de a-l privi cu atenție, cu drag, de a ridica privirea, de a fi curioși să descopere, de a vedea frumusețea și în locurile pe lângă care trecem zi de zi. Și acest proiect își așteaptă rândul spre a se concretiza într-un album.

Cursurile de fotografie pe care le ține sunt un permanent proiect de suflet.

Publicații: Liternet.ro, Foto4All, Fotogeografica, TVR Timișoara, Radio România Actualități.

#60 Cristina Șoiman

românia

Cristina Șoiman s-a născut în 1981, în Sibiu și a absolvit Facultatea de psihologie fără diplomă însă.

Cristina fotografiază din 2009, fiind doar o altă formă de expresie, ca multe altele. N-a ales în mod deosebit fotografia, ci pur și simplu i s-a întâmplat. Este un fotograf solitar. Nu fotografiază în termeni de proiecte. A lucrat însă la un proiect. “Imaginarium fotograficus” unde s-a întâlnit cu prietenii de pe Facebook, au băut o bere și s-au pozat împreună. Proiect care a avut parte și de o expoziție în Paris.

Apariții și publicații: AgențiaDeCarte, Totb, AiurArt, Moftul, CargoCollective.

#61 Dana Corina Popescu

românia

Dana Corina Popescu s-a născut în 1965 și a absolvit UNARTE București – Fotografie și imagine dinamică și Universitatea de Medicină din Tg Mureș.

Spune că de mică modul în care percepea realitatea era unul fotografic. Își muta privirea de la un cadru la altul se bucura de fiecare imagine. A adunat astfel, în memorie mii de fotografii. A încercat să picteze aceste amintiri şi nu a reuşit vreodată. Ca urmare, în anul 2013 a început să folosească un aparat foto, din dorinţa de a opri timpul și de a arăta şi celorlalţi ceea ce a văzut ea undeva.

Îi place să fotografieze oraşul cu oamenii şi poveştile lor, pentru a păstra secundele surprinse din viața lor și a le transmite mai departe. Își dorește să transmită emoţia pe care a trăit-o ea atunci când a apăsat pe declanşator. De obicei, preferă să fotografieze în alb-negru.

Unul dintre proiectele dragi ei este „Suprarealismul cotidian”. În opinia sa, suprarealismul poate rezida și în extrema banalitate a străzilor. Prin fotografierea umbrelor și reflexiilor, a ferestrelor și vitrinelor, consideră că poate oferi o perspectivă onirică, suprarealistă a detaliilor cotidiene, care să dezvăluie absurdul din inima cotidianului.

Fotografiile realizate în cadrul acestui proiect se bazează pe recunoașterea în cotidian a unor imagini suprarealiste, guvernate de un nou tip de coerență atât la nivelul formei, cât și la nivelul conținuturilor și imortalizarea acestora într-un cadru paradoxal, declanșând astfel o stare în care se amestecă surprinderea, bizarul și fantasticul, încercând simultan o conciliere între vis și realitate.

Un alt proiect, tot de factură suprarealistă este „Deconstrucție și reconstrucție a peisajului urban”, unde a decupat din placaj conturul propriului corp, peste care a lipit o folie tip oglindă și l-a integrat apoi în realitate, creând o discontinuitate a spațiului, plecând de la modelul întâlnirii suprarealiste a unor obiecte nepotrivite într-un loc nepotrivit.

Din anul 2015 este membru al grupului de fotografie OnSpot, alături de Mirela Momanu, Cristina Țintă, Cosmin Gîrleșteanu, Loredana Bîtculescu și Adrian Mitu.

Apariția în presă a fost legată de activitățile acestui grup foarte drag ei.

#62 Dana Dociu

românia

Dana s-a născut în 1984, în Bucuresti și are Master în Managementul Riscului Financiar.

Face fotografie de peste 7 ani. Fotografia înseamnă lucruri diferite pentru persoane diferite. Pentru unii este o formă de exprimare, pentru alții este doar o cucerire :). Pentru Dana este o formă de „conversație”, o modalitate frumoasă de a comunica și de a spune adevărul fără cuvinte. Indiferent de stilul fotografic abordat, consideră că este important să stârnești interesul.

Fiecare persoană rezonează diferit cu imaginea pe care o vede. Cel mai bun exemplu l-a avut într-una din expozițiile de la Gallery, unde aceeași imagine a avut impact diferit asupra celor care au privit-o. În timp ce o doamnă îi spunea Danei că ceea ce vede în imagine visează de când era copil, un alt domn își încrucișase mâinile pe lângă corp, argumentând că i se făcea frig privind imaginea. Altcineva îi spunea că își aduce aminte de vacanțele petrecute în copilărie.

Danei îi place enorm de mult că poate da lucrurilor simple care o înconjoară un aspect neobișnuit, ireal.

Proiecte de suflet: „Foto Magia” (fotografie comercială) – fotografie de nou născuți, copii și familie, în parteneriat cu Maria Butnaru. „Friend Imagined” – transformarea artistică a femeii obișnuite, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” (proiect colectiv) – o serie de imagini inspirate din basmul cu același nume și „Tropical Stories” – proiect de travel – 3 luni în Asia de Sud – Est.

Publicații și apariții: Sensotv (de mai multe ori), BuddhaHoodCulture, Nikonisti, MacMacKids, Foto-Magia.

#63 Dana Tole (Varya)

românia

Varya s-a născut pe 05.03.1991, în Alesd și a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității Babes-Bolyai Cluj-Napoca.

A crescut înconjurată de aparate foto, descoperind de mică acest univers. A început să fotografieze mai serios acum un an, când a renunțat la domeniul juridic și a început să observe că viața îi tot arunca semnale de trezire din starea de amorțeală în care se afla și semne să își urmeze propria cale. Atunci a înțeles că trebuie să aibă curajul să-și asculte vocea interioară și să se arunce cu încredere în lumea fotografiei. Astfel, imaginea a devenit modalitatea cea mai firească de a se exprima. Totodată, are senzația că doar atunci când fotografiază reușește să fie în largul său, simțindu-se mai vie ca niciodată.

În ceea ce privește genurile alese, îi place să încerce cam orice stil de fotografie pentru că a realizat că fiecare poate să contribuie la realizarea unei fotografii care să o reprezinte. Îi plac fotografiile mai poetice, care să exprime puțin mister, dar și o notă de intimitate. Fotografia fashion, de portret, nud și cea documentară sunt cele cu care se identifică cel mai bine.

Ca proiecte de suflet, a început de curând o serie „Traditions – a look into the past”. Încearcă să combine fotografia de modă cu câteva elemente mai tradiționale, fiind fascinată de lumea satului românesc.

Aparitii: Kaltblut Magazine, Cultartes, Fabulouse Muses. În noiembrie 2016, a participat la PhotoVogue Festival, în cadrul căruia a fost selctată pentru un Portfolio Review.

#64 Dia Somogyi

românia

S-a născut în 1986 în Baia Mare și are Licență în Sociologie și Master în Psihologia Sănătății și Organizațională la UBB Cluj. În prezent urmează un Master în Formatori de adulți (la University of Geneva, Switzerland).

Dia a început să fie atrasă de fotografie din adolescență, dar mai serios și cu DSLR practică din 2008. Fotografia și muntele pentru ea sunt cea mai bună metodă prin care se recalibrează. Merge pe munte încă din pruncie, a devenind în timp un stil de viaţă.

Acolo sus, cu ochii-n zări, zâmbetul agățat după urechi și aparatul în mâini este ea însăși. Este modul în care reușește cel mai autentic să se deconecteze, descărcând oboseala și reîncărcându-se cu tot felul de energii.

Iubește fotografia și încearcă să o priceapă cât mai amplu citind, documentandu-se, testând, descoperind și adaptându-se continuu. Îi sunt dragi diferite genuri de fotografie: de peisaj, instantanee, de eveniment, antropologică, de sport, de altitudine, dar cele mai dragi rămân fotografia de peisaj montan și de călătorie. Poate și fiindcă de când a plecat din țară – deși a schimbat ţări şi oraşe în căutarea unui echilibru, doar acolo sus, pe creste sau prin căldări glaciare a reuşit să găsească constant sentimentul de « Acasă »

„Acoperișul României” – un proiect fotografic tare drag, gândit și pornit cu o echipă de prieteni din Cluj (și susținut de asociația PhotoRomânia) ce vizează parcurgerea unor masive montane (și implicit trasee) prestabilite și fotografierea lor – cu scopul de a promova, prin imagini, România şi de a ajuta la protejarea acesteia. În urma acestuia a ținut diferite proiecții foto în cadrul unor festivaluri internaționale, proiecții de club montane CAR Universitar plus albume foto tipărite.

„Vremi apuse prin Apuseni” – proiect fotografic-antropologic, în care alături de alţi prieteni fotografi adună imaginea plaiurilor domoale, alpintenilor și bulzurilor, al pârâielor și al cumpenelor de ape rasfrânte-n cascade și chei, și mai ales al acestor ultime singuratice-frânturi pe care timpul le va transforma pentru unii în istorie, iar pentru ei în veşnicii.

„PhotoRomania Festival” – un festival născut și dezvoltat tot de o echipă de prieteni faini (parte din ei comuni cu cel din „Acoperișul României”) și care a devenit unul din cele mai mari festivale din Europa de Est. Un proiect la care a participat în fiecare an cu expoziții foto individuale și de grup.

„Dolomiți” – ture foto anuale ce implică parcurgerea unor trasee de tracking, pornit alături de Ovidiu Lazar și care în fiecare an a variat ca ture, componentă a echipei, etc.

„Alpii fără granite” – proiect foto început acum 3 ani,  încă în derulare și „Leman Lake moods”.

Apariții și publicații: „Acoperișul României”, Buila Vanturarita, edițiile PhotoRomânia Festival, Revista România Pitorească, diferite expoziții naționale și internaționale, individuale și de grup.

Site-ul ei este încă în construcție.

#65 Denisa Simionescu

românia

S-a născut în 1970, București și are diplomă de inginer.

Face fotogarfie din 2010. Fotografia înseamnă oameni, stări, momente. Fotografia înseamnă emoție. De aceea și fotografie de eveniment. Fărâma de realitate surprinsă este un dar, și pentru ei, însă mai ales pentru ea.

Proiectul cel mai de preț a fost Școala de Fotografie Freelancer. Fie că vorbim de making-of, fie de cursuri, fie de proiectele fotografice comune. Pentru că, așa cum spunea, este vorba despre oameni. O comunitate de oameni pe care a simțit-o ca pe a doua familie. Cu bune și cu mai puțin bune, cu orgolii și cu spirit de echipă, cu prezență fizică sau doar prezență, cu duioșie și cu bucurie, cu amintiri și cu planuri.

#66 Diana Stanciu

românia

Diana s-a născut pe 7 decembrie, în Câmpina și a absolvit Facultatea de Litere și Științe, Specializarea Engleză- Franceză, Master în limba franceză în domeniul afacerilor și studiilor europene „Cooperare Interculturară în Mediul de Afaceri Contemporan”.

Nu mai știe exact care a fost prima fotografie pe care a făcut-o sau care i s-a făcut, dar știe că, în cele mai vechi aminitiri ale sale, era în fața aparatului foto sau în spatele lui. Mama Dianei avea un aparat pe film foarte vechi și adora filmele alb negru. Ea îi facea poze ei și viceversa. Încă mai are aparate pe film, fiind nostalgică în ceea ce privește granulația și sentimentul de pe film, ce nu poate fi redat în era digitală. I-ar plăcea chiar să facă proiecte în viitor numai pe film.

Diana crede că orice lucru pe care ni-l imaginam este real și fotografia este o cale prin care poate reda lumii realitatea sa.

„Identity”, proiectul care călătoreste în prezent cu caravana „Secvențe” – expoziție foto stradală în 20 de orașe din țară, în cadrul căreia au fost prezentate 26 de proiecte ale unor artiști de renume internațional.

Proiectul reprezintă un studiu de caz despre cunoaşterea de sine, o introspecție asupra relației dintre eul personal şi mediul social și vorbește prin imagini despre datoria pe care o avem față de noi înșine, de a ne descoperi și a explora profunzimea sinelui nostru.

„What dreams may come” – în acest proiect la care lucrează deja de mai bine de un an și-a propus să vorbească despre visele tuturor.

„Acest proiect este despre tine, oricine ai fi și oriunde te-ai afla. Poate povestea ta va inspira pe cineva. Poate visul tău s-a pierdut undeva între visele celorlalți oameni. Spune-mi povestea ta, spune-mi ce îți doreai să fii când erai mic/ă și ce faci în prezent. Povestea ta poate fi parte din proiectul meu.”

Publicatii în reviste internaționale :  Lucy’s Magazine: „Flowers in captivity” 2017 și „Le temps de l’amour” 2016, cover for Elegant Magazine: „The same deep water as you” 2016, De Fuze Magazine UK: „Tridimensional” 2015,  Jute Magazine: „Encaged Women” 2015, Imute Magazine: „La mouette” 2015, Whisper Magazine: „Anima” 2014.

#67 Dora Moiș

românia

Dora Moiș s-a născut în 1990, în Bistrița și a absolvit Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, secția: foto, video, PCI.

Primul aparat foto l-a achiziționat la 17 ani și atunci a început să experimenteze. Fiind una din cele șapte arte, fotografia a reprezentat instinctiv pentru Dora vocația spiritului său artistic. Mai întâi ca un hobby, apoi ca o modalitate de exprimare și ulterior aprofundată prin studiile universitare, fotografia este sursa ei de creație și inspirație, un mecanism de comunicare al trăirilor interioare prin filtrul obiectivului foto.

O fascinează natura umană și de aici preferința sa pentru fotografia de portret.

Primul proiect prezentat publicului a fost lucrarea sa de diplomă „The Nymph”, după care a urmat o serie de lucrări expuse în media scrisă și online.

Apariții și publicații: Viva, Imute, Elite Model management, Mandarina Models, Unica, site-uri de modă.

#68 Elena Hîrțan

românia

Elena s-a născut în 1984, Piatra Neamț și are studii post universitare – jurnalism, științe politice și un curs de perfecționare pentru ocupația de fotograf la Universitarea Populară Ioan I Dalles, prof Dinu Lazăr.

Fotografiază de când era copil, era responsabilă cu fotografiile în familie, însă serios, didact și autodidact a început din anul 2007. Îi place fotografia pentru că este o ocupație destul de personală și reprezentativă pentru personalitatea celui care se află în spatele aparatului de fotografiat.

Reprezintă o viziune, o clipă, un moment surprins într-un anume fel – timpul stă în loc pentru o clipă cât apeși pe declanșator, apoi pentru o viață, dacă păstrezi fotografiile. De aceea Elena rezonează cel mai mult cu fotografia de copii – gravide, nou născuți, copii de orice vârstă, portrete de familie. Timpul trece, copiii cresc, dar se bucură că poate oferi părinților momente de neuitat, că pot astfel păstra inocența, bucuria pură, joaca, iubirea nemărginită și toată magia copilăriei.

Pe lângă aceasta îi place să fotografieze natura, apusuri, lanuri de flori, peisaje, păsări. Natura, ca și viața, este un dar imens pe care de multe ori îl ignorăm sau nu știm să-l prețuim, ci doar îl luăm ca atare, ca și cum ni se cuvine. Însă frumusețea naturii este unică, autentică și irepetabilă, de aceea preferă să surprindă momente cu care nu se va mai întâlni, chiar dacă macii înfloresc în fiecare an în același loc sau păsările din Delta Dunării revin.

Apariții și publicații: Decembrie 2012 – prima expoziție foto personală, cu fotografii de copii, “Child of me” la F64. Iunie 2013 – a doua expoziție foto personală cu fotografii de copii -“Pixies” tot la F64. 2013 – expoziție foto personală cu fotografii de copii “Spiridusii“- organizată de Direcția Generala de Asistență Socială si Protecția Copilului București la “Curcubeul Magic” – Centrul de Îngrijire și Educație Timpurie pentru copiii cu vârsta de până la 3 ani 2011 – 2015- peste 10 expoziții de grup în țară, cu membrii fotoclubului „Clar de București”, sub patronajul AAFR. În 2014 a pregătit împreună cu F64 un filmuleț pentru „Baby Boom” intitulat „Cum ne fotografiem copiii”. În perioada 2012-2016 a avut fotografii publicate în diverse reviste cu care a colaborat pe partea foto. În 2016 – articol pe site-ul „Călătoria perfectă” care se va dezvolta într-o serie de tutoriale. Însă în ultima vreme Elena se axează pe mai mult pe proiectele 1 la 1 cu copiii care vor să învețe fotografie și mai puțin pe partea de „apariții publice”. Nu participă la concursuri foto și alte evenimente de masă dedicate fotografiei.

#69 Eli Driu

românia

Eli s-a născut în 1983, în Constanța și a absolvit A.S.E. București – Cibernetică, Statistică și Informatică Economică.

Pentru albumele cu amintiri personale, Eli fotografiază din școala primară, din perioada fotografiei pe film, când nu-și permitea să irosească cadre și alegea cu grijă ceea ce fotografia. Cântăreau cel mai mult portretele de grup cu prieteni și rude.

Din 2004, de când a avut acces la fotografia digitală, a scăpat de grija numărului limitat de cadre și a început să fotografieze orice lucru îi atrăgea atenția, dar s-a oprit (momentan cel puțin) la fotografia de stradă, fotojurnalism și fotografie comercială de tip eveniment, pentru că este fascinată de oameni, cu toate particularitățile lor și în întreaga lor diversitate (aspect, fapte, gândire, obiceiuri, habitat, istorie).

De aceea preferă fotografiile care implică prezența omului, directă sau sugerată. Eli este atrasă, în mod special, de subiecte care pot naște controverse, divergențe de opinie – de exemplu cele care au la bază discriminări de orice fel, false judecăți de valoare, generalizări exagerate, aprecieri superficiale sau dezinformare. Crede că valorea omului, în contextul existenței noastre ca specie pe acest pământ, este mai presus de orice criteriu generalist de departajare a membrilor speciei, iar unitatea de măsura a acestei valori este chiar fiecare membru parte.

Nu a lucrat la multe proiecte mari, concentrate în jurul unei teme. A preferat abordări singulare extrase din realitatea variată a străzii sau scurte fotoreportaje/documentare dintre cele dedicate unui singur subiect, dar care nu s-au desfășurat pe perioade lungi de timp. A reușit să lucreze cel mult doi ani la un proiect, unul inspirat de fenomenul selfie; a fost un proiect atipic pentru obișnuințele sale fotografice, fiind vorba de un proiect conceptual experimental, în care a inclus texte culese din folclor reinterpretate într-o manieră autopersiflantă, iar expoziția proiectului a fost sub formă de instalații și printuri pe materiale neconvenționale.

În general, a publicat pe website-uri și reviste online din România, dedicate fotografiei sau cu articole cu accent pe conținut foto. Dintre fotografiile care au văzut tiparul, amintește o fotografie inclusă în albumul anual din 2011 al celor de la 1x.com. Eli este membră în grupul de fotografie de stradă Photo Team, membră a asociației Bucureștiul Meu Drag care se ocupă de memoria vizuală a Bucureștiului, cofondatoare a Festivalului Bucharest Photo Week și fotograf coloaborator cu Vice România.

#70 Eva Androniu

românia

Eva s-a născut pe 24 Decembrie 1975 în Galați și a absolvit Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” – Galați.

Primele cadre le-a făcut pe la 14 ani pe film, cu un mic aparat Canon, apoi în jurul vârstei de 16 ani a început să își developeze singură fotografiile cu aparatura facută cadou de unchiul său. Era fascinată de procesul prin care imaginile cu colegii ei de liceu, toate în alb-negru, luau formă pe hârtia fotografică. Își amintește și astăzi mirosul înțepător al tăvițelor cu substanțe, zgomotul ghilotinei care ondula marginile hârtiei și aerul roșu misterios pe care îl avea baia de serviciu de acasă transformată magic în cameră obscură.

Copilăria Evei a fost una plină de imagini, a crescut citind mult și răsfoind albumele de artă din biblioteca impresionantă a părinților săi. A început să deseneze de la cinci ani, să își creeze o lume a sa de basm, în care era liberă să viseze.

Ulterior, fotografia a devenit în anii maturității ceea ce era desenul atunci când era copil – o lume de refugiu, un univers al său magic. Fotografia de natură i-a oferit oportunitatea de a crea și de a se regăsi la nesfârșit în această lume de basm, fiindcă natura însăși are infinite moduri de a te uimi și de a te impresiona, de a spune cele mai frumoase povești

Ani de zile a fotografiat fără să gândească în proiecte sau serii. A făcut-o doar cu sufletul la modul inconștient. Și totusi, un proiect de suflet s-a conturat într-un moment foarte dificil pentru Eva, atunci când se aștepta mai puțin. Proiectul se numește „IceStories” și a luat naștere undeva la sfârșitul anului 2016 pe Lacul Veneția din Iași. A descoperit acolo un univers în miniatură, o lume magică, fragilă, efemeră, fiindcă datorită mișcării apei sau schimbării temperaturilor de la un minut la altul gheața poate căpăta noi forme, texturi, culori. Din „Fresce Venețiene”, după cum numise acest proiect inițial, el s-a transformat la sfârșitul iernii 2017 în „IceStories”, fiindcă fotografiilor de pe lacul din Iași li s-au adăugat cele de la Lacul Roșu din Harghita și cele de pe platoul cu băltoace înghețate de pe Ceahlău.

Un alt proiect la care lucrează se numește „No country for old trees” și documentează într-o formă artistică și oarecum picturală, diversitatea extraordinară a scoarțelor copacilor aflați pe teritoriul țării noastre. Este un proiect pe care l-a început cu sufletul greu, dorind cumva să atragă atenția asupra fragilității ecosistemelor care depind de păduri, fiindcă defrișările ilegale și nemiloase care s-au făcut în România ne afectează pe toți, chiar dacă nu conștientizăm asta în mod clar.

#71 Galia Dan

românia

Galia s-a născut în anul 1961 în Roman, județul Nemț și a absolvit Facultatea de Construcții Iași – secția CCIA , Universitatea „Constantin Brâncoveanu” Brăila, Școala Populară de Artă „Vespasian Lungu ” Brăila, secția fotografie.

Fotografia a venit în viața ei pe la 18 ani. A fost doar o atingere de câțiva ani, ca orice om ce își dorește imortalizarea unor momente. Nu a aprofundat prea mult, la moda fiind targetul pentru o facultate tehnică și un „rost” al vieții din acele timpuri.

A dat târcoale când și când camerei obscure și developării din toaletă, improvizată în apartament și apoi o perioadă instinctul de a fotografia a murit. Au trecut acei ani ai vieții așezate și apoi, la cumpăna vieții în care a pus în talere ce a facut și ce mai vrea, a reluat ceea ce a lăsat cândva fără finalizare.

Cu adevărat a simțit că va urma drumul de fotograf acum 7 ani. De atunci învață și fotografiază. Fotografia a venit ca o nevoie de a se conecta cu sine. Să fie ea însăși și natura. Orice ar fotografia, va rămâne dedicată peisajului. Îi place să călătorească în solitudine și să împărtășească și altora viziunile sale. De câțiva ani a început să facă fotografie de eveniment. Complexitatea genului îmbinată cu natura o atrag foarte mult. Are un blog de călătorie. Iubește Dobrogea și și-a dorit promovarea ei prin viziunea proprie alături de toate locurile în care călătorește prin Romania.

Apariții și publicații: expoziții locale Brăila, locul II la concursul național al școlilor de fotografie populare de artă ( din partea școlii „Vespasian Lungu” Brăila ) expoziția de fotografie itinerantă a grupului de fotografie din Social Media „Mirajul Fotografei” cu lucrarea „Hotar”, participare la Salonul Fotografului Român cu „Erupție de lumină” și speaker motivațional la Convenția fotografilor de eveniment „WeddingStaff”.

#72 Georgiana Feidi

românia

Georgiana Feidi s-a născut în 1996, în Timișoara și a absolvit Liceul de Arte Plastice Timișoara, iar în prezent este studentă la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca.

Face fotografie digitală de 10 ani și pe film de 6. Fotografia s-a instalat treptat, natural în viata ei. A fost modul prin care a început să facă artă, iar întreg procesul a decurs firesc și lin, ca și cum mereu a făcut asta. Ulterior a descoperit și pictura, un alt mediu în care îi place să se exprime.

Preferă să nu încadreze ceea ce face într-un gen anume, procesul de creație fiind într-o continuă transformare.

Natura și universul sunt mereu sursa de inspirație pentru Georgiana, unitatea om-natură-cosmos fiind în mod constant un subiect de interes major în anii recenți.

Pentru unul dintre proiectele de suflet a lucrat cu tehnici istorice de fotografie și care a avut ca și finalitate o serie de lucrări intitulată „Listen in Blue”.

Apariții și publicații: AnalogMania Festival, PhotoRomânia Festival, Festival Of The Photocopier Zine Fair, Bienala de Artă Miniaturală, Dortmunder U, Revista Semn, Salonul Fotografului Român, Sub25, F64.ro și altele.

#73 Ioana Casapu

românia

Ioana s-a născut în 1987 în București și a absolvit Facultatea de Management, ASE, Facultatea de Comunicare, SNSPA.

Face fotografii de la 18 ani, de când a primit primul său telefon cu cameră. A început să apeleze mai des la fotografie atunci când s-a confruntat cu un blocaj creativ acum mai mulți ani, care a împiedicat-o să-și practice meseria de scriitor o perioadă îndelungată. Privind în urmă cum s-au dezvoltat aceste două laturi ale sale, Ioana conchide că, spre deosebire de text, imaginea a ajutat-o să înțeleagă mai bine raportul universal care se creează între creator și creația sa.

Îi place să fotografieze femei, câmpuri întinse și marea. A avut la un moment dat un iubit fotograf care atunci când s-a întors în România pentru scurt timp în 2013, avea cu el o Mamiya cu care făcea fotografii pe film Polaroid. S-a îndrăgostit de formatul acela precar – şi, în acelaşi timp atât de fluid, la fel cum s-a îndrăgostit la prima vedere de acel băiat, cu mulţi ani în urmă.

Avea o fragilitate asimetrică pe care nu o poţi citi în niciunul dintre mediile digitale. Prima oară când a desprins folia care acoperă un Polaroid s-a gândit la toate acele emoţii în mişcare care ies la suprafaţă fără să ştii niciodată cum se vor traduce, dacă ai nimerit corect temperatura, expunerea etc. Crede că formatul Polaroid este e cea mai apropiată de adevăr expresie a hazardului din viaţa de zi cu zi. Un format costisitor şi pe cale de dispariţie, dar Ioanei i-au plăcut mereu poveştile pe cale de dispariţie, toate celelalte lucruri sunt la fel de la îndemână ca o comedie de Woody Allen.

Proiect de suflet – „Emotion in Motion”, proiectul său de expoziții Polaroid, care este parte din umbrela mamă Romanian Polaroid Photographers lansată în 2015 cu Dragoș Mălăescu, – gândit ca un proiect artistic de export. Și-a dorit ca publicul din afară să înțeleagă mai bine arta produsă în România și să aibă o viziune particulară despre această nișă din fotografie care există acum și la noi. A urmărit multă vreme comunitățile de fotografie instant din afara țării și a înțeles că la noi acest gen de abordare a imaginii s-a perpetuat foarte puțin, lucru explicabil și prin lipsa de expunere a oamenilor la Polaroid după revoluție, dar și înainte de 1990. Mulți dintre românii care fotografiază Polaroid nu mai locuiesc în țară, așa că a fost destul de dificil să îi vâneze și să închege cu fotografi diferiți de cei din edițiile precedente. Formula de show e un produs complex, la întâlnirea dintre artă fotografică, design și instalație în spațiul expozițional, aducând împreună oameni din jurnalism, fotografie, design, arhitectură și prelucrare lemn.

Publicații și apariții: Cake Magazine (UK), Berlin Art Parasites (DE), Dazed Digital, Thought Catalog (NY), Material Girl (DE), Confashion (PL), Impossible Project, F64 și multe altele…

#74 Iulia Iacoban

românia

Iulia s-a născut în 1984, în Miercurea-Ciuc, Harghita și a absolvit Facultatea de Inginerie Electrică, specializarea Automatizări și Calculatoare, Facultatea de Arte Vizuale și Design, specializarea Foto-Video (masterat).

Iulia face fotografie din 2011, pentru că îi permite să se detașeze de rutină, să se joace, să mediteze, pentru că o provoacă să fie creativă și să viseze cu ochii deschiși. De la an la an încearcă să abordeze și să descopere genuri diferite de fotografie, să deguste din fiecare. Adoră toate genurile de fotografie pentru că pentru ea fotografia înseamnă creație, imaginație, iubire de frumos, de artă.

Cel mai recent proiect, în desfășurare, este: „Pauza de masă”. Este o motivație și un exercițiu pentru a face fotografii în mod constant, de a observa, încadra și studia oamenii care merg în același loc aglomerat să mănânce și să se relaxeze timp de o oră.

Apariții și publicații: F64, Nikonisti, Foto Magazin, Sony Romania, LensCulture, Black and White Spider Awards, One Eyeland, Julia Margaret Cameron, Ming Thein, etc.

#75 Iuliana Olteanu

românia

Iuliana s-a născut în 1991, în Buzău și a absolvit Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București, masterat în resurse umane.

Fotografia la 11-12 ani orice altceva în afară de oameni pentru că era timidă. Acum 5-6 ani am luat fotografia în serios, iar de 2-3 ani a conștientizat că a devenit un mod de a fi și a simțit nevoia să se dedice doar ei. Nu este omul care să se priceapă să descrie motivații pentru că îi este groază de clișee și de faptul că nu ar reuși să așeze simplu simțirile despre fotografie în cuvinte.

Așadar, când este întrebată de ce fotografia, ne răspunde:

„Pentru că în momentul de față nu știu alt mod de a mă exprima, oferind totodată ceva. Când realizez un portret sau merg la un eveniment este foarte puternic și motivant gândul că prind o privire, o bucată de moment sau o frântură de om văzută prin mine. Iar pe stradă ies pentru că e acolo o lume întreagă ce se desfașoară. O lume întreagă care ma așteaptaă să o vad.”

A vedea îi pare un dar frumos. Nu vrea să sune pompos, ci este doar recunoscătoare că a găsit și simte fotografia ca pasiune, salvare, sens, cale de a lăsa o urmă. E cunoscut faptul că Iuliana este fascinată de copii, dar și de omuleții aștia mici pe care îi uităm din lăuntrul nostru pentru că societatea ne obligă să fim „oameni mari”. Despre partea asta a sufletului este vorba într-un proiect drag în derulare. Despre simplu. Despre a nu uita de noi înșine.

#76 Laura Claudia Lupașcu

românia

Laura s-a născut în 1984, în Galați și este Licențiată în Geografia Turismului.

Laurei i-a plăcut mereu să călătorească, iar parinții ei au avut o mare influență asupra felului în care vede lumea. Mama a învățat-o compoziție, având un ochi mai artistic, iar de la tata a deprins câțiva termeni tehnici, el developând singur, într-o cămăruță, imaginile de familie din aventurile lor împreună sau de la serbările sale școlare.

A ajuns să studieze turismul, facultate care i-a deschis apetitul de a călători singură. Nu poate determina un moment anume cand a început să fotografieze, însă știe că în 2012 și-a luat primul DSLR care a forțat-o să învețe mai multe despre fotografie și să iasă pe stradă ca să practice teoria. Au urmat apoi multe aventuri în care aparatul a fost singurul său partener de drum.

Totul a început din dorința de a documenta locurile și oamenii întâlniți, obiceiurile diferite, evenimente importante. Fotografia de stradă a fost un pas important în drumul Laurei spre momentul prezent. A fost pentru o perioadă fotograful oficial al Departamentului de tineret din cadrul Primăriei din Elche, Spania, un oraș forte vibrant și plin de activități culturale. Focusul ei a fost atras de copii și bătrâni, aceștia având mereu o sinceritate care se putea transpune ușor în imagini.

La începutul acestui an a decis să se specializeze doar pe copii, nou născuți și pe imagini de familie așa că și-a deschis unul din foarte puținele studiouri din oraș axat pe acest gen de fotografie împreună cu partenerul său care se ocupa de partea video.

A descoperit că îi place să lucreze cu copii și că are rabdare cu ei mai mult decât în alte aspecte ale vieții sale. Încearcă să redea în imagini nu doar puritatea bebelușilor ci și relația dintre copil și părinți. Un aspect important al fotografiei sale sunt detaliile, care reprezintă o parte esențială a amintirilor reale revăzute cu plăcere peste ani. Consideră că este un gen de fotografie încă într-un stadiu incipient la noi, cu șanse de dezvoltare în condițiile unei economii stabile.

De ce fotografia de bebeluși, nou născuți și familie? Iată ce i-a scris o clientă:

„Emoția de a fi mamă nu se poate descrie sau exprima în cuvinte, însă poate fi surprinsă în fotografiile care rămân în timp singurele amintiri pe care nu ni le poate lua nimeni. Asta am primit de la echipa Color Vision, fotografii cu suflet, cu emoție.”

Proiecte de suflet: Prima sa implicare în comunitatea locală a fost prin proiectul internațional „Help Portrait”. A organizat două ediții ale evenimentului care a reunit diferiți fotografi gălățeni. La final a putut vedea fețele fericite ale unor copii de la centre de zi sau orfelinat, dar și ale unor familii numeroase (cu 11-14 membrii) când au primit imaginile printate. Beneficiarii acestui proiect nu au avut niciodată o fotografie printată cu ei sau familia lor. Un alt aspect a fost scurta introducere în bazele fotografiei pentru elevii unei școli primare din rural. O selecție a imaginilor surprinse de ei, la finalul cursului, au fost expuse în două locații din oraș, alături de alte imagini realizate de fotografii participanți la proiect.

Publicații și apariții în diferite expoziții fotografice locale de grup de-a lungul anilor:
Expoziție Internațională a Femeilor Fotograf, doi ani la rând în Atlanta, US; imaginile Laurei ocupând locurile 20 și respectiv 6 din peste 600 de lucrări. Expoziția celebra femeia și încearca să conecteze femeile din întreaga lume din toate mediile și culturile care împărtășesc aceeași pasiune, fotografia. Premiul I la concursul cu expoziție, Elx al Carrer din Spania. World Photo Day a denumit-o câștigătoare în al 3-lea an de celebrare a zilei la nivel internațional.  Una din imaginile Laurei a fost printată în primul catalog de fine art, Plus One Collection, editat de Photographers for Good Foundation. Banii stânși în urma vânzării albumului foto au mers către o cauză umanitară.

#77 Maria Bondoc

românia

Maria s-a născut în 1989, în București și a absolvit Kingston University, Filmmaking.

După absolvirea facultății a început să lucreze ca freelancer în cinematografie, departamentul de regie și producție. Maria avut o serie de colaborări importante pentru History Channel (mini serialul Hatfields and Maccoys); Discovery (mini serialul Harley & The Davidsons), fashion TV (filmul, Exodus to Shanghai) și a avut deosebita plăcere să lucreze pe același set cu Terry Gilliam pentru filmul Teorema Zero.

În tot acest timp, și-a dezvoltat pasiunea pentru fotografie, la început fiind doar un mijloc distractiv de a-și petrece timpul liber. Făcea ‘”experimente” fotografice cu prieteni apropiati. Iar când nu avea un prieten la îndemână, experimenta cu sinele. Prima serie se numește „Apartamentul 10” și este realizată în 2013. În ultimii 2 ani, a început să lucreze cu diferiți designeri de modă și agenții de modeling.

Pasiunea pentru imagine, a existat din totdeauna, doar că în ultimii ani a început să o contureze. A început cu filmul, imaginea în mișcare, iar acum s-a axat pe fotografie. Îi place fotografia regizată, indiferent dacă este un simplu portret sau o fotgrafie de fashion complexă, cu multe elemente.

“Photosynthesis” a fost un proiect de suflet ce s-a finalizat printr-o expoziție la Point, București. A expus împreună cu Ana Constantinescu care face instalații florale pentru CRESC.

#78 Mihaela Noroc

românia

Mihaela Noroc s-a născut în 1985 și a absolvit Şcoala Centrală din Bucureşti urmât apoi cursurile Universităţii Naţionale de Arte, secţia Foto-Video.

Câțiva ani a lucrat în domenii mai puțin artistice, fără legătură cu fotografia, însă după o călătorie în Etiopia, unde a zărit chipuri foarte interesante, a luat naștere „The Atlas of Beauty”, pe care l-a și vernisat în 2015, iar în 2017 ne aduce atlasul la propriu, în format fizic.

Proiectul Mihaelei a luat o amploare atât de mare, încât pe lângă publicațiile străine precum CNN și binecunoscutele noastre canale de știri, a fost și subiect de BAC, oral, la limba și literatura română, în 2016.

Acum Mihaela ne salută Armenia, motivul pentru care nu ne-a putut completa formularul, dar a avut timp să trimită o fotografie pentru blog, cea de mai sus.

Mult succes în continuare, Mihaela!

#79 Mirela Bichigeanu

românia

Mirela s-a născut în București. Ultimele studii absolvite sunt cele din cadrul UNARTE, respectiv un Masterat în Fotografie și Imagine Dinamică. Fotografiază de circa 15 ani, întrucât îi place să se exprime prin imagine și să experimenteze.

Proiectele ei de suflet sunt „Creative Absinthe”, „Autoportret” și „Floating world”. De-a lungul timpului a avut o serie de expoziții individuale și de grup, iar alături de Dana Art Gallery și Cornel Lazia coordonează proiectul „Retreat creativ la conac”, care încearcă o renegociere a relației dintre tehnica foto, estetică și creativitate, având ca scop căutarea unui nou limbaj de exprimare prin fotografie.

A fost publicată în revista Foto4all și alte publicații online din România, dar și pe 1x.com, Nau Nau-Spania, New York Manhattan etc.

#80 Mirela Momanu

românia

Mirela s-a născut în 1968, în Piatra Neamț și a absolvit Facultatea de Textile-Pielărie și Management Industrial, Iași, Școala de fotografie RGB Photography (S.C. RGB FILM SRL), București și Scoala de Poetică Fotografică Francisc Mraz, București.

Mirela a început să cocheteze cu fotografia în anul 2009, dintr-o întâmplare. Picta deja, ca hobby, iar la școala de pictură unde mergea era planificat și un curs de fotografie. Cum cursul nu s-a materializat, iar ea se dotase cu un aparat DSLR, a căutat un curs de începători în ale fotografiei, în București. Cursul care i-a deschis nu numai ochii, dar și sufletul către fotografie, a fost «RGB Photography».

Ca urmare a susținerii examenului de finalizare a acestor cursuri, Mirela a obținut și diploma de «fotograf» eliberată de Ministerul Muncii.

În acest moment fotografia este doar un hobby drag sufletului său, întrucât în viața de zi cu zi lucrează în domeniul de vânzări, respectiv aprovizionarea cu materii prime ale companiilor din industria textilă. Totuși, etapa de căutare nu s-a oprit după susținerea primelor cursuri de fotografie și astfel au urmat restul de cursuri.

Mirela a fost și curator, coordonator de expoziții în cadrul Asociației Bucureștiul meu drag, al Asociației Exposure (pe care a fondat-o), alături de grupul PhotoTeam Romania sau în cadrul Bucharest Photo Week.

În primul rând, fotografia de stradă reprezintă bucurie. Plăcerea de a ieși să caute subiecte interesante de a fi imortalizate, bucuria de a bate străzile și de a găsi acel moment sau expresie care o fascinează, de a reuși să le capteze în modul său personal, și nu în ultimul rând, bucuria de a împărtăși rezultatele cu cei a căror pasiune este fotografia.

Fiind o fire extrem de curioasă, mereu vrea să găsească un loc nou, o situație nouă, un moment special. Aceste căutări o țin pe stradă și îi oferă o satisfacție deosebită când reușește să depășească monotonia cotidianului în care suntem scufundați zilnic.

Proiectele de suflet: cele din grupul PhotoTeam, alături de care a avut multe expoziții și, recent, au publicat albumul „Un cincinal pe stradă”, proiectele alături de OnSPOT-grup internațional de fotografie de stradă.

A avut apariții în mai multe publicații din afară și din țară, este admin pe 1X.com, a obținut numeroase premii și medalii în cadrul diverselor Saloane de Fotografie.

#81 Mirona Radu

românia

Mirona s-a născut în 1986, în București și a absolvit „UNATC, 2014-2016 Master în Producție de Film, Școala de Fotopoetică Francisc Mraz, Maia Workshops, 2012 și Regie de Film și TV, clasa prof. Andrei Blaier, 2005-2009.

A început să fotografieze în primul an de facultate, după ce l-a întâlnit la cursul de Fotocompoziție pe Francisc Mraz, care a crezut în sensibilitatea sa și a încurajat-o să exerseze.

Astfel la doar 19 ani a invitat-o să participe în prima sa tabără internațională de fotografie, dedicată fotografilor cu experiență și mai puțin novicilor. A fost o experiență cu adevărat ziditoare.

Fotografia este pentru Mirona, alături de film, modul în care poate să oglindească, trecând prin suflet, realitatea din fața ochilor săi. Cel mai valoros proiect pentru ea a fost „24 de ani în 24 de expresii ale solitudinii”, și nu pentru că a călătorit de la Moscova la Istanbul, Chisinau, Odesa și Torino, ci pentru că fotografiile sunt reunite sub o temă care o reprezintă întru totul: solitudinea ca stare creatoare și purificatoare.

Apariții și publicații: SocietateaȘiCultura, ArtPloshadkam Vo-Gazeta, etc.

#82 Monica Durbac

românia

Monica s-a născut în 1979 în Ploiesti și a absolvit Universitatea de Drept „Centrul Internațional de Inventică pentru Tineret” România, urmat de un Master în Dreptul Afacerilor, România.

Monica poate spune că a înțeles camera de fotografiat în 2013. Cum acest fapt a devenit unul consumat, acum este mai mult interesată de imagine. Fotografia este o exteriorizare a ceea ce simte, a ceea este la un moment dat. Fotografia este o stare pentru ambele părți, fotograful și cel/cea sau ce anume este fotografiat. După ce a încercat mai multe genuri de fotografie, Monica a realizat că este conectată cu fotografia abstractă, minimalistă si nud. Abstractul pentru ea este ca o alchimie, să reușească „substanța magică” și ori de câte ori o privește, să își aducă aminte emoția trăită. La polul opus, fără a creea substanța magică artificial, fotografia nud o găsește ca fiind cea mai naturală și frumoasă operă de artă – contină să o descopere.

Până în momentul de față, nu a avut proiecte prezentate public. Are însă un proiect de suflet în fază de concept care vizează nu numai fotografii, dar și publicul.

Apariții – Vama Sub Lumini de Oscar.

#83 Rodica Tănase

românia

Rodica Tanase s-a născut în 1960 în Constanța și a absolvit Facultatea de Instalații pentru Construcții – București.

Rodica face fotografii din 2013, descoperind-o într-un moment de repaos și calm al vieții sale, cand a avut răgazul, deschiderea și curajul de a se explora și de a-și scoate la lumină percepția personală asupra a ceea ce o emoționează. A ales fotografia, ignorantă fiind, crezând că este cea mai rapidă formă de expresie artistică. S-a înșelat!!! Printr-o implicare totală, studiind 10-12 ore în fiecare zi, folosind internetul pentru informații și pentru studiu (a văzut milioane de fotografii vechi, foarte vechi sau actuale, unele excepționale și altele foarte proaste, educându-și astfel privirea) a ajuns să știe ce-i place, ce vrea să fotografieze și mai ales, cum.

A ales fotografia conceptuală și expunerea lungă, abordate într-un stil minimalist, deoarece din punct de vedere estetic și emoțional îi dau cea mai mare bucurie.

Pentru expunerea lungă, Rodica caută locații inedite și se documentează. Expunerea lungă îi dă răgazul de a savura locul și momentul în tihnă, să te faci una cu natura și să participi aproape fizic la facerea fotografiei.

Pentru post procesarea imaginilor a studiat de asemenea singură și din greu. A descoperit Photoshopul lucrând, pas cu pas și i-a fost cea mai dragă unealtă folosită.

Fotografia conceptuală, digitală este însă adevarata sa pasiune, cea care o motivează și nu-i dă pace interioară decât câteva ore de la finalul unei lungi frământări care se concretizează uneori în imagini. Fotografia conceptuală doare, arde, o chinuie și o obsedează din momentul în care apare sămânța ideii și până vede rezultatul final.

Toate proiectele sunt de suflet, la momentul facerii lor, chiar dacă cu unele nu se mai mândrește acum, din cauza calității slabe a începuturilor. Au totuși o mare valoare: îi dau bucuria rememorării. Crede însă că cel mai interesant proiect pentru ea, este cel care urmează.

Apariții – în albume de fotografie, cum ar fi Kozu Book, East Europe Fine Art, alături de unii dintre cei mai mari fotografi ai momentului, în reviste internaționale de fotografie: Camerapixo, LENS Folio Japan, STARK Magazine, Black Magazine atât online cât și offline. A participat, cu lucrări la o mare expoziție colectivă circuit “Photo Divan 2014” din Cairo până în Shenzhen, cu o fotografie la “Dragobetele săruta fetele – 2015” ce a avut loc la Muzeul Satului din București, a avut o expozitie personală la EstivArt Cultural Mamaia 2016 și o altă expoziție personală la festivalul de fotografie iNstantes Avintes din Portugalia în 2016. A fost desemnată ambasador pentru Europa al festivalului de fotografie iNstantes pentru anul 2018.

#84 Suzana Pleșca

românia

Suzana s-a născut în 1986, în București și a absolvit Producție de film.

S-a apucat de fotografie acum 7-8 ani ca amatoare, dar profesionist doar de 3. Întotdeauna i-a facut plăcere să se uite la oameni, să le observe trăsăturile. Suzana s-a apucat de fotografie în ideea în care își dorea să surprindă naturalețea și frumusețea fiecărei persoane. Îi plac foarte mult ipostazele naturale și acele momente când reușește să surprindă într-o fotografie esența acelei persoane. Recunoaște că cel mai mult o atrag subiectele feminine și, deși a început cu multe nuduri și fotografii un pic mai neobișnuite datorită sexualității, acum tinde să se îndrepte către fotografia de modă, portrete și pentru viitor, fine art.

Primul său proiect de suflet s-a numit „The Rooftop Project” și a consistat într-o serie de fotografii nud, cu modele alternative (tatuje și body modification). Pozele au fost făcute pe acoperișul unei clădiri (în general la apus), fără regie, fără stilisti și fără make up. Cu acest proiect Suzana și-a propus să evidențieze un alt fel de frumusețe, ceva atipic.

A fost publicată de VICE și Cultartes.

#85 Tatiana Volontir

românia

Tatiana s-a născut în 1984 în Rep. Moldova și a absolvit ASE București.

Tatiana face fotografie din 2007, pentru că este un mod de exprimare ca și alte genuri artistice, cum ar fi pictatul sau muzica.

Tinde să pună multă creativitate și să meargă către o zonă artistică. Abordează portretul pentru că apropierea de oameni îi creează povești, pentru că se întâmplă o magie în care creativitatea sa se naște din emoția, starea și expresivitatea personajului. Este aproape misterios felul în care este învăluită de starea în care oamenii o lasă să le facă portretele.

A avut mai multe proiecte, unele oficiale, altele personale. „Black Sea Morgana” este unul foarte drag – cel în care a dezvoltat conceptul simbolistic despre fertilitatea femeii – fazele de maturitate fizică și emoțională prin care trece de-a lungul vieții. Un număr mare de fotografii le-a dedicat portretelor din colecția „Fereastra mea de sud-est” – lumina naturală de la geam, unde a primit cu drag foarte mulți prieteni și le-a studiat expresivitatea, au lasat-o să facă parte din lumea lor interioară și să scoată la lumină niște portrete minunate, fiecare cu câte o poveste și un sentiment aparte.

I-a fost foarte dragă și participarea ca fotograf de platou la două filme ale lui Dorian Boguță „De azi inainte” și „Zece”. A avut de învățat lucruri valoroase de la echipa implicată în filmare, a fost o experiență care o poartă și acum în minte și în cadrele pe care le declanșează cu drag.

Ultimul proiect în care Tatiana se implică cu mult suflet este blogul unei prietene. O inspiră foarte mult viziunea ei asupra felului în care stilul ne conturează personalitatea, are multe articole interesante și a imprumutat de-a lungul prieteniei lor foarte multe secrete de a combina, asorta elementele vestimentare, culorile.

Prima aparaiție a fost în revista online „Camera Obscură”. Apoi a avut plăcerea să i se publice portofoliul în Revista Foto-Video România și Revista „Moldova”, Chișinau. Are o imagine publicată și în „Antologia Fotografiei Basarabene” lucru de este foarte mândră. Două coperți de carte „ABC-ul Familiei” de Maria Caraș – Cumpenici, „Mitologii Amânate” Adrian Suciu.

#86 Teodora Maftei

românia

Teo era pasionată de fotografie. A petrecut un an de zile pentru a selecta fotografiile din albumul de mai sus, (care merită cumpărat) pentru a scrie textele, a gândi așezarea în pagină și titlul protrivit.

Nu a reușit însă să-și vadă visul împlinit.

Iar noi, vrem să păstrăm amintirea ei și să împărtășim cu voi, aici.

A început să fotografieze la facultate, luase de la Bacău un Zorki și developa fotografiile în laboratorul pus la dizpoziție de școală. Atunci fotografia mai mult peisaje.

După ce a făcut practică la diverse secții de sport ale ziarelor s-a angajat la ziarul Capitala, în al doilea an de facultate. Era mai mereu ocupată, deja călătorea prin țară, dar se și distra. Asculta Metallica, Guns N’ Roses şi AC/DC și îi plăcea să meargă în Fire.

În februarie 2005, Teo deja locuia singură și obținuse job-ul pe care-l visase – editor la sport la ProTV. Apoi cariera ei a continuat, Teo a tot crescut, iar totul s-a oprit în seara în care a fost să ajute la organizare și să vadă concertul Goodbye To Gravity din Colectiv.

Citește articolul din Decât o revistă, aici.

Mențiuni

Nu ne-au răspuns toate fotografele selectate ori ne-au spus că nu vor reuși să completeze și să trimită o fotografie reprezentativă la timp sau nu am mai reușit noi să le contactăm pe toate, motiv pentru care, am decis să le creăm o rubrică specială unde deși nu vor fi fotografii, vor fi nume și link către portofoliul fotografelor, pentru ca fiecare cititor să poată vedea creațiile acestora.

#87 Alexandra Pașca

#88 Anca Ivanov

#89 Aurelia Paraschiv

#90 Cristina Dirnea

#91 Crina Prida

#92 Cristina Bazar

#93 Cristina Ropotan

#94 Doria Drăgușin

#95 Emese Benko

#96 Gabriela Carp

#97 Ioana Cîrlig

#98 Ioana Moldovan

#99 Irina Joanne

#100 Laura Stoica

#101 Marmo

#102 Monica Lazăr

#103 Olga Thomas

#104 Orsolya Balint

#105 Ozana Mureșan

#106 Raluca Ciornea

#107 Ștefania Cruceru