Am testat multe aparate până acum. Fiecare a fost bun la câte ceva şi, bazat pe părţile bune ale fiecăruia, mi-am imaginat cum ar arăta camera ideală.

Cred că SONY a testat aceleaşi aparate şi şi-a imaginat, la fel ca mine, aparatul ideal, pentru că l-au şi realizat. Dacă şi eu m-aş fi priceput să fac aparate foto, tot a7s-ul îmi ieşea!

Pe când producători celebri se complac în poziţiile de sus, pentru că de, camerele se vând singure din cauza numelui şi nu mai inovează aproape de loc, Sony trage şi cu dinţii să inoveze, să mulţumească utilizatorii şi să câştige noi clienţi.

Inovaţie cu 12 Mpx?

Păi cum să inovezi când scoţi o camera cu “doar” 12 megapixeli? … se vor întreba unii, probabil. Ei uite că se poate, şi, cum am spus-o de zeci, dacă nu sute de ori: “megapixelu’ nu e totul!”.

Deşi are pe masă senzorul nou de 54 mpx, deşi a creat cel mai mare senzor full-frame de până acum, cel de 36 mpx din a7r şi Nikon D800E, ei bine, uite că Sony are timp să gândească peste nebunia megapixelilor şi să creeze un senzor cu totul nou, de “doar” 12 mpx.

Eu trag pe 12 mpx din 2009 şi niciodată nu am simţit nevoia de mai mult. Drept dovadă încă am aparatul din 2009, un D700, pe care nu l-am putut înlocui pentru că nu am avut cu ce. Nu am vrut fişiere de dimensiuni uriaşe, nu am vrut o camera mai mare deşi mi-am luat-o şi am vândut-o după 3 luni, ci am sperat la inovaţie în alte domenii decât în zona megapixelilor.

Asta face Sony a7s din ce-am văzut în urmă testelor realizate. Dacă ar fi să rezum într-o singură frază concluziile testelor, cred că ar sună cam aşa:

Sony a7s este un aparat care muscă din întuneric fără a scoate un sunet, înregistrând în 4K gurile căscate ale celor din jur.

Na că am zis-o! Şi o zic şi pe asta: aştept obiectivele din februarie-martie (conform unor zvonuri urmează mai multe pentru A şi E mount) şi, dacă îmi satisfac nevoile, a7s-ul va fi noua mea camera de lucru.

Specificaţii tehnice Sony a7s

  • Senzor Full-Frame Exmor CMOS 12.2Mpx
  • Arhitectură optimizată a senzorului
  • Procesor de imagine BIONZ X
  • ISO 50-409600
  • Vizor electronic OLED XGA 2.360.000 puncte
  • Ecran LCD 3.0″ 921.600 puncte
  • Filmare Full HD XAVC S
  • Sistem AF cu 25 de puncte
  • Latitudine de expunere extinsă la 1300% (S-Log2)
  • Ieşire 4:2:2 UHD 4K prin HDMI
  • Modul Wi-Fi încorporat

Şi totuşi, de ce “doar” 12 mpx? Ar fi două răspunsuri:

  • aranjând 12 milioane de fotocelule (pixeli) pe un senzor full-frame i-a permis producătorului să “se lăfăie” în spaţiu şi să creeze fotocelule mult mai mari compartiv cu a7-le de 24mpx sau a7r-ul de 36mpx. Fotocelulă mai mare înseamnă capacitate mai mare de a capta lumina cu mai puţin zgomot.
  • 12 este obţinut înmulţind 4 cu 3. Corect? Astfel, pentru filmarea 4K, este folosită întreaga suprafaţă a senzorului, pixel la pixel (1:1) fără compresie, “binning” (combinarea mai multor pixeli de pe senzor pentru a obţine un singur pixel în imagine) sau “line skipping” (“citirea” senzorului în creerea unui cadru, prin omiterea anumitor linii orizontale de pe suprafaţă acestuia). Am lăsat termenii în engleză pentru că aşa sunt folosiţi în industria video şi cinematografică.

La treabă cu Sony a7s

Am fost puţin “găina-n boabe” (cum zice bunica mea) în ceea ce priveşte echipamentul cerut pentru a testa aparatul.

Cum băieţii de la F64 nu se încurcă când vine vorba de pus la dispoziţie echipament pentru teste, mi-au trimis o camionetă de aparatură. Deşi eu cerusem “ce se poate dintre astea”, ei au înţeles doar “astea” şi au trimis tot 🙂

Aşa că m-am trezit cu mai mult decât pot duce. Şi la propriu şi la figurat.

Mi-am concentrat atenţia în a testa aparatul şi nu echipamentul suplimentar, aşa că nu voi insistă asupra fiecărei “jucării” în parte, dar voi menţiona în articol când şi unde am folosit-o.

Ca bază pentru teste am folosit:

Nu voi insista nici pe toate funcţiile aparatului, pentru că, fiind din aceeaşi familie cu a7/a7r (citiţi aici articolul meu de test pentru Sony a7), multe dintre funcţii sunt similare. Voi puncta însă doar acele aspecte cu care Sony a7s-ul vine în plus.

Linişte va rog!

Spuneam la început că Sony doreşte să îşi mulţumească utilizatorii şi pentru asta ascultă plângerile acestora. Mulţi s-au plâns de a7/a7r că sunt prea gălăgioase, chiar şi cu EFCS on (electronic front curtain shutter).

Pe a7s l-au făcut mai silenţios. Atât de silenţios încât nu mai scoate nici un sunet când declanşează în Silent Shutter mode. Iată mai jos o demonstraţie a acestui mod.

Este inutil de spus cât de util (scuzaţi metafora) este acest mod, mai ales pentru fotografii de nuntă sau cei de street.
Eu ca fotograf de nuntă sunt stresat maxim când, în biserică, în acea linişte aproape meditativă, se aude clăncănitul shutter-ului atunci când declanşez. Abia aştept să testez a7s-ul la o nuntă, să creadă lumea că doar mă fac că fac poze 🙂

Apropos de sunet, Sony a7s este capabil să înregistreze sunet cu ajutorul unui microfon extern precum şi cu cel intern, stereo. Diferenţele sunt mari, pentru cele mai bune rezultate fiind necesară utilizarea microfonului extern.

Eu am folosit microfonul Sony ECM-CG50 ce are un distanţier şi suport de montare antişoc ce reduc zgomotul de funcţionare al aparatului.

Sony A7s

Normal, am făcut şi un test de sunet cu ambele microfoane. Ascultaţi cu atenţie nu vocea mea, ci sunetul produs de chibritul care se aprinde.


Ca idee, setările manuale ale camerei au fost 1/25s F5 ISO 1000, profil Cine 2.

Apropos de profile, mai precis Picture Profiles, să nu le confundăm cu Picture Effects (MIniature, Toy, High Contrast B&W, etc.) sau Creative Styles (Landscape, Vivid, Standard, etc.) din modelele anterioare.

Sony a7s le conţine şi pe acelea, dar în plus vine cu posibilitatea configurării profilelor de culoare, atât de utile pentru cinematografie şi obţinerea maximului de dynamic range după post-procesare şi colorizare.

Astfel în cele 7 preseturi de la PP1 la PP7, poţi configura:

Black Level ±15
Gamma – cu multiple opţiuni:
Movie: curbă gamma standard pentru filme
Still: curbă gamma standard pentru fotografii
Cine1: Reduce contrastul în zonele întunecate şi îmbunătăţeşte trecerile spre zonele de highlights (echivalent standard HG4609G33)
Cine2: Similar cu [Cine1] dar optimizat pentru editări RAW de semnal video (direct din HDMI) (echiivalent standard HG4600G30)
Cine3: Intensifică contrastul atât în umbre cât şi în zonele de highlights mai mult decât [Cine1] şi [Cine2] şi îmbunătăţeşte gradienţii în zonele de umbră
Cine4: Intensifica în zonele de umbră contrastul mai mult decât [Cine3], dar în acelaşi timp contrastul în umbră e mai mic şi contrastul în părţile luminoase e mai mare decât profilul [Movie].
ITU709: curbă gamma ce corespunde standardului ITU-709.
ITU709(800%): curbă gamma de verificare a scenelor presupuse a fi “trase” în [S-Log2].
S-Log2: curbă gamma pentru standardul [S-Log2]. Această setare oferă cea mai bogată plajă de dynamic range, însă contrastul este scăzut complet, ideală pentru post-procesare şi colorizare. Majoritatea videografilor preferă acest standard.
Black Gamma – corectează gamma în zonele de intensitate redusă (de obicei umbre) cu opţiuni pentru Range (Wide, Middle, Narrow) şi Level (±7)

Pe lângă cele de mai sus foarte importante pentru filmări, mai sunt şi setări precum Knee, Mode, Auto Set, Color Mode, Saturation, Color Phase, Color Depth şi Detail, suficiente cât să îţi prinzi urechile în ele 🙂

Eu nu m-am băgat atât de adânc în setări să le modific, ci m-am jucat doar cu setările de Gamma, unde am preferat fie Cine 2 fie S-Log2.

Acestea fiind spuse, vă invit să urmăriţi clipul de mai jos, realizat din secvenţele video pe care le-am “tras” cât timp am avut la dispoziţie aparatul. Nu va aşteptaţi la un subiect anume, sunt secvenţe “random”, în diferite situaţii şi locuri. Conţin inclusiv secvenţe trase la 100 fps (720p) şi sunt sigur că veţi recunoaşte efectul Slow-Motion.

Mi-a plăcut foarte mult că am markere vizuale pentru a şti cum să încadrez atunci când filmez o scenă. Am avut în cap de la început un aspect Anamorphic (2.39:1) pentru filmuleţul final, şi mi-am activat acele markere, lucru ce m-a ajutat enorm apoi în editare.

Din păcate a7s-ul nu poate înregistra secvenţe 4K intern (adică direct pe card) ci doar cu un recorder extern. Nu am avut aşa ceva, aşa că nu am tras deloc 4K.

Singurele secvenţe 4K sunt time lapse-urile realizate cu aplicaţia Time Lapse ce se poate instala în aparat, probabil că aţi văzut câteva secvenţe inserate în clip :).

Ce pot să va mai spun însă legat tot de video, este că în formatul XAVC S şi cu profilele Cine 2 sau S-Log 2, am avut la detalii de nu mi-a venit să cred şi în plus la editare/colorizare (atât cât mă pricep eu) poţi obţine imagini incredibile, cu look cinematografic, din aproape nimic.

Aş fi vrut să am mai mult timp la dispoziţie aparatul, să îi descopăr şi mai multe dintre talentele ascunse în ceea ce priveşte filmarea.

Un ultim aspect legat de partea de filmare este legat de “rolling-shutter”, mai precis acel look gelations al subiectelor în panning rapid prin faţă camerei. A7s-ul, la fel ca multe camere digitale suferă şi el de acest neajuns, însă nu este atât de supărător, fiind vizibil doar în condiţii extreme. Efectul este redus dacă se trage în mod APS-C. Ulterior poate fi corectat cât de cât din post-procesare, dar e mai bine să nu fie de la început.

ATENŢIE – dacă aveţi rău de mişcare, nu vă uitaţi la clip-ul de mai jos 🙂

 

“Poze” nu face?

Dacă până acum începeam orice review al unui aparat foto, aşa cum este normal, cu proprietăţile şi performanţele lui în ceea ce priveşte fotografiatul, ei bine, de dată asta am întors puţin roată.

Nu pentru că Sony a7s nu este un aparat foto capabil, ci doar pentru că aşteptările cele mai mari de la el au fost pe partea video.

Să încep cu începutul: Sony a7s, pe cât de capabil este pentru filmare, pe atât de bun este şi pentru fotografiere, dacă nu mai bun.

Imaginile realizate cu el, nemaivorbind de performanţele în lumina slabă la valori ISO foarte mari, au un acel “je ne sais quoi”, acel look plăcut, similar cu pelicula argentica.

Şi pentru că ştiu că va întrebaţi cum stă totuşi la valori ISO mari, ei poftim un ISO 25.600 direct din aparat.

Sony A7s

ISO 25.600 | f/2.0 | 1/125s | 55mm

 

Poftiți și un crop, două la 100%

Sony A7s Sony A7s

Vedeţi acum de ce spuneam că are un look de pelicula argentica? Noise-ul, chiar dacă e prezent, este extrem de plăcut şi arată cumva a granulaţie de film.

Puteam să fac celebrele teste cu acelaşi cadru la toate valorile ISO, dar m-am plictisit sincer de aşa ceva. Pur şi simplu am vrut să mă bucur de camera aşa cum e ea, un fel de vultur al întunericului.

Sony A7s

ISO 25.600 | f/2.2 | 1/200s | 55mm

 

Şi din nou, crop 100% pentru a se vedea ce detalii incredibile poți obține la astfel de valori ISO, inclusiv în zone de negru 🙂 (scuzați poanta, ne-intenționată!)

Sony A7s

Şi dacă am tot pornit pe latura asta “dark”, să continuăm zic. Imaginile la valori ISO ce depăşesc limita “bunului simt” sunt incredibile. Pe lângă asta, nu pot să nu remarc performanţele sistemului de focus, ce reuşeşte în lumină ce abia distingi subiectul, să focalizeze fără probleme, şi la diafragme f / 1.8 sau 2.0 să nimerească perfect focusul.

Sony A7s

ISO 12.800 | f/2.0 | 1/200s | 55mm

Sony A7s

ISO 40.000 | f/2.0 | 1/200s | 55mm

Ca să îi forţez limitele la maxim, l-am pus frumos pe Shutter priority la 1/200s sau 1/125s şi i-am dat voie din Auto ISO să se ducă cât a dorit dumnealui, până pe la ISO 80.000, acolo unde mi s-a părut mie că încă obţin imagini utilizabile.

Şi uite aşa, m-am plimbat prin staţiunea Bunica (sau era Mamaia?) şi am declanşat, în linişte totală, bine-nţeles.

Sony a reuşit să scoată untul din acest nou senzor şi chiar şi acum, ca şi atunci când l-am testat, tot nu-mi vine să cred ca fiind adevărate imaginile pe care le văd.

Dinamica şi elasticitatea senzorului, plus matricea de măsurare a expunerii, auto-white balance-ul şi culorile obţinute, sunt la un nivel de zile mari.

Sony A7s

ISO 100 | f/1.8 | 1/2500 | 55mm

Şi dacă nu am avut încredere la început şi am lucrat mai mult pe manual, uneori greşind expunerea, nu-i nici o problemă, deoarece am putut recupera detaliile fără nici o problema.

Sony A7s

ISO 400 | f/6.3 | 1/30s | 27mm – direct din aparat

Sony A7s

ISO 400 | f/6.3 | 1/30s | 27mm – post-procesat pentru a recupera detaliile.

Mai jos câteva alte imagini care să demonstreze dinamica senzorului din Sony a7s

Unul din dezavantajele mirrorless-urilor faţă de dSLR-uri, cel puţin din cele observate de mine în lucrul cu astfel de aparate, este capacitatea redusă de a lucra cu ele în beznă totală, mai ales pentru a fotografia aştri.

Şi asta se datorează vizoarelor electronice. Cumva, cu un vizor optic, ochiul se obişnuieşte în întuneric şi reuşeşti totuşi să focalizezi. Cele electronice devin inutile în astfel de situaţii.

Mai puţin cu a7s, unde combinaţia dintre performanţe ISO incredibile şi vizorul electronic excelent sunt un fel de “cireaşa de pe tort”.

Pur şi simplu am ales un astru mai luminos, am ridicat ISO la valori extra mari, şi cu zoom în imagine am reuşit cele mai clare fotografii cu aştri ale mele de până acum.

Sony a7s

ISO 16.000 | f/4 | 13s | 24mm

Sony a7s

ISO 16.000 | f/4 | 13s | 24mm

Sony a7s

ISO 10.000 | f/4 | 20s | 24mm

 

Am folosit şi aplicaţia StarTrails pentru a realiza un clip cu “dare de stele”.

Sau aplicaţia Time Lapse pe modul Still, iar apoi am combinat imaginile în clip-ul 4K de mai jos

De menţionat un minus al obiectivelor “drive-by-wire” cum sunt cele două avute de mine în test, care nu au o limita fizică la minimum focus sau infinit, aşa că nu te poţi baza pe ele pentru focalizare în întuneric. Cu un obiectiv clasic, alegeai focusul aproape de infinit pe scala lui şi erai acoperit. Dar am trecut rapid peste problema această cu trucul de mai sus.

Asta nu înseamnă că Sony Vario-Tessar T* FE 24-70mm f/4 ZA OSS şi Sony Sonnar T* FE SEL 55mm F1.8 ZA nu sunt două obiective bune. De fapt, sunt incredibil de bune, cu detalii şi bokeh cum rar întâlneşti.

Am avut, probabil aţi văzut, un preferat, şi anume Sonnar-ul de 55mm care pur şi simplu este epic. Aproape la fel de bun precum Zeiss Otus-ul de 55mm, numai că pe deasupra, are şi autofocus.

Este sharp încă de la 1.8 de te tai în el şi are un bokeh cremos şi plăcut.

Sony a7s

ISO 100 | f/1.8 | 1/2000s | 55mm

Nu suferă de lens flare nici măcar atunci când nu foloseşti parasolarul (am şi uitat că îl am cu mine).

Sony a7s

ISO 100 | f/1.8 | 1/640s | 55mm – foto de Andreea, fetiţa mea de 5 ani, adică ea:

Sony a7s

ISO 100 | f/2.8 | 1/100s | 55mm

 

Mai jos câteva imagini de la “ședința foto” cu modelul meu favorit

 

Închei aici cu o ultima galerie de imagini, trase la întâmplare de-a lungul experienței cu Sony a7s.

 

Concluzii Sony a7s

Camera perfecta? Se pare că da, cel puţin pentru nevoile mele.
Ce-i mai lipseşte? Un sistem complet de obiective, pentru că din pacate, aici, Sony a cam rămas în urma. Dar se pare că nu pentru mult timp.


Produse

Sony A7S body

Sony A7S body

in stoc
92990lei

Sony A7S este un aparat foto mirrorless proiectat pentru filmare si pentru fotografii in situatii de lumina scazuta. Senzorul Full-Frame Exmor CMOS de 12.2Mpx are un design optimizat, astfel incat poa....

Vezi detalii