Un fotograf pe saptamana: Bruce Gilden
Nascut in 1946, Bruce Gilden si arta sa fotografica se afla in legatura perfecta. Orele petrecute cand era copil, urmarind strazile pline de viata din Brooklyn de la fereastra sa de la etajul al doilea, au contribuit la atractia dintre Gilden si subiectele sale fotografice, pe care el le numeste acum, afectuos, “personaje”.
“Iubesc oamenii pe care ii fotografiez. Adica, ii consider prieteni desi pe multi dintre ei nu am apucat sa-i cunosc. Cu toate acestea prin imaginile pe care le creez, traiesc impreuna cu ei. In acelasi timp, ei devin simboluri.”
Dupa ce a studiat sociologie la Universitatea Penn State, Gilden s-a simtit atras de fotografie ca stil de viata, in urma vizionarii filmului “Blow Up”, din 1966, al lui Michelangelo Antonioni a decis ca va deveni fotograf.
In 1968, si-a cumparat un aparat foto Miranda, a urmat cateva cursuri de seara la Scoala de Arte Vizuale, dar a ramas in mare parte, autodidact.
Pentru a-si intretine pasiunea pentru fotografie a condus un taxi in New York, dar constatand ca slujba nu ii mai lasa timp de fotografie a renuntat si a inceput sa conduca un camion part-time pentru afacerea tatalui sau. In timpul liber obisnuia sa mearga pe jos pe strazile orasului cu aparatul in mana – din acea perioada, Bruce Gilden a inceput sa aplice mantra lui Robert Capa: “Daca fotografia nu este buna, inseamna ca nu te-ai apropiat suficient“.
In fiecare iarna a anilor 1968-1980 a mers pana la New Orleans pentru a fotografia celebrul “Mardi Gras”, timp in care, a lucrat si la primul proiect personal pe termen lung pe Coney Island. Legendara plaja din New York, cele mai puternice forme dinamice ale acestor imagini au alcatuit cartea “Coney Island”, publicata in 2002.
Bruce Gilden a lucrat si in Haiti incepand cu 1984 unde, a revenit in urmatorii zece ani de mai mult de 10 ori cate 3 saptamani – descriindu-se ca fiind “atras de pasiunea, apatia, cruzime, fatalism, disperare dar si spontaneitate a oamenilor de acolo“. Munca sa a fost publicata in 1996, in cartea “Haiti”, care a castigat European Publisher’s Award pentru fotografie.
Intre calatoriile in strainatate, Bruce s-a intors intotdeauna la proiectul sau de viata, strazile din New York, unde si-a inceput cariera in 1981. Imaginile puternice din New York i-au adus faima in intreaga lume lui Gilden. Stilul sau conflictual, grafic si utilizarea blitului au facut ca imaginile sale alb-negru sa fie imediat recunoscute – lucrarile sale de pe strazile din New York au culminat cu publicarea “Facing New York” in 1992, iar mai tarziu, in 2005 cu retrospectiva “A Beautiful Catastrophe”. Pentru urmatorul sau proiect a explorat Irlanda rurala si pasiunea sa pentru cursele de cai.
In 2000 a publicat urmatoarea sa carte, ”Go”, al carui titlu face referire la jocul de strategie originar din Asia si este in fond, o privire patrunzatoare in partea mai intunecata a Japoniei. Fotografiile “Go” sunt impartite pe trei categorii: bande Yakuza, viata persoanelor fara adapost si viata de strada in general. De asemenea apar si Bosozoku sau bandele de motociclisti tineri.
Dupa ce a petrecut ani calatorind in jurul lumii pentru proiecte cu caracter personal in India, unde a fotografiat diferite adunari in locurile sacre, tiganii din Portugalia si Romania si “baietii rai” din Rusia si Australia, in 2008, Bruce Gilden s-a intors la fotografie in propria tara.
In perioada istorica a pre-alegerilor americane, Gilden a capturat durerea americanilor afectati de executari silite si melancolia caselor abandonate. Lucrarea sa din Florida a devenit primul segment al “No Place Like Home” un proiect care il duce intre 2009 si 2011 la Detroit, Michigan, Fresno, California si Reno-Las Vegas – cartea “Foreclosures” a fost publicata in 2013.
Cand s-a intors din Europa, unde a fotografiat strazile din Londra, pentru “Archive of Modern Conflict”, Gilden a simtit nevoia unei schimbari: cum era participant la proiectul colectiv Magnum “Postcards From America” (alaturandu-se celor de la Magnum din 1998) din Rochester, New York, Bruce a experimentat fotografia color digitala. In urmatoarele doua episoade din “Postcards”, in Florida si Milwaukee in 2013, Gilden a dus schimbarea chiar mai departe, adoptarea unui nou stil: portrete color si close-up ale fetelor oamenilor – aceasta lucrare a fost publicata recent, in iulie anul trecut sub forma de carte.
Tot in 2015, Gilden a revenit la fotografia alb-negru pe deja legendarele strazi din New York si Paris, Manchester, Hong Kong, Johannesburg. Primind un comision pentru RATP – sistemul de transport parizian, lucrarea a fost expusa in 17 statii de metrou pariziene, pe tot parcursul verii anului 2015. Cartea “Un Nouveau Regard sur la Mobilité Urbaine” a fost lansata in luna aprilie 2016.
Opera fotografica a lui Bruce Gilden a fost expusa pe scara larga in intreaga lume si face parte din mai multe colectii permanente precum: MOMA, New York, Victoria & Albert Museum, Londra si Muzeul Metropolitan de Fotografie din Tokyo. In martie 2015 lucrarea sa recenta a fost expusa intr-un spectacol de grup, “Strange and Familiar – Britain as revealed by international photographers” la Muzeul de Arta Barbican din Londra.
“Sunt cunoscut pentru fotografierea foarte indeaproape. Cu cat imbatranesc mai mult, cu atat ma apropii mai mult.”
Urmmariti-l pe Bruce Gilden
1 Comment
Un fotograf care NU îmi place… Privind chipurile imortalizate de Gilden, mă gândesc că acesta este tributar unei „estetici” a urâtului. Fețe descompuse de alcool, narcotice, vieți dezordonate, accidente ș.a. Efigii hidoase ale societății americane de azi, categorii „virtuoase” ale corectitudinii politice: negri, hispanici, femei feministe, homosexuali și alte câteva grupuri minoritare. Un fotograf înrolat în solda marxismului cultural, copiat de discipoli aflați pe toate meridianele. Câtă diferență între el și românca Mihaela Noroc, cu al său „Atlas al frumuseții” – http://theatlasofbeauty.com/.