SIGMA ART 20mm DG-HSM F/1.4 in teste

Atunci cand mi s-a oferit spre testare noul obiectiv Sigma Art 20mm, am acceptat acest lucru pe loc. Nu musai pentru ca sunt incantat sa fiu la curent si sa pot evalua personal diverse produse fotografice (fapt de la sine inteles), ci pentru ca focala 20mm imi este cea mai draga, atunci cand vine vorba de obiective wide.
Ca incepator entuziast, primul meu obiectiv a fost un 20 / F2.8 cu care am lucrat pe film tot ceea ce a devenit baza portofoliului meu de fotografie de strada. Ma simt bine, fara sa pot explica de ce, folosind acest obiectiv fix. Tehnologia a mai evoluat de atunci, eu lucrez acum uzual cu un unghi de cuprindere ceva mai larg (18 mm). Alta pasiune a mea fiind obiectivele luminoase (macar de la F2.8 in jos), cand am auzit ca exista un “20” cu diafragma cea mai deschisa F/1.4 mi-a tresarit inima. Trecusem deja prin 24/F1.4 – revenirea acum la valori “magice” a punctat ambele criterii majore pentru mine – si wide (20mm) si luminos (1.4).
Stiu ca multa lume se intreaba : “la ce iti trebuie un wide luminos”?  Daca e wide, faci peisaj, si daca faci peisaj – oricum tragi cu diafragme inchise, pentru claritate si acuitate maxima. Oricum, orice obiectiv isi atinge punctul de calitate maxima imaginii pe la f5.6 – f8, asa ca ce poti sa faci cu obiective wide luminoase? Pai sunt cateva criterii personale pe care fiecare fotograf le poate lua in calcul, fiecare avem in cele din urma nevoi diferite. Eu unul prefer sa stiu ca mai pot deschide diafragma atunci cand nu mai e lumina suficienta, decat sa cresc valoarea ISO (si sa incep sa-mi fac griji legate de zgomotul imaginii), am eu ideile mele fixe :). Si mai e grafica dof-ului (bokeh-ul), mai nuantata, mai “pufoasa”, mai “catifelata”, mai “sensibila”, (mai gasesc cateva atribute daca vreti) pe care un obiectiv luminos le face posibile. O imagine foarte clara de la margine la centru e dezirabila, exista insa nuante poetice chiar si intr-o vigneta care conduce privirea spre centru treptat, in modul in care clarul si neclarul se intrepatrund, lasand subiectul sa se arate pe indelete, indiferent de genul fotografic abordat. Deci “wide” ma lasa sa vad mai mult (in cazul nostru 94,5˚ in plan orizontal), creeaza un sens al spatialitatii – indiferent de subiect, iar “luminos” aduce cu sine o mai mare flexibilitate in construirea planurilor imaginii, in abordarea situatiei, mai ales daca lucram cu lumina ambientala disponibila.

Constructie

Introducerea si motivatiile personale fiindu-va prezentate, haideti sa vedem cine este asadar noul Sigma Art DG-HSM 20mm f/1.4? Producatorul il introduce ca fiind actual “cel mai luminos obiectiv wide pentru aparate full frame”. “Art” desemneaza de altfel clasa de obiective luminoase destinate acetui tip de montura.  Este echipat cu un motor ultrasonic pentru punere la punct automata, care se realizeaza de altfel intern, fara elemente exterioare in miscare. Producatorul a implementat optica de cea mai inalta calitate dupa cum declara, incluzand un element dublu-asferic pentru optimizarea calitatii imaginilor (teoretic si pentru reducerea dimensiunilor ansamblului optic), precum si includerea de elemente optice de inalta calitate care limiteaza dispersia luminii, astfel incat sa fie reduse aberatiile cromatice.  Lentila frontala, masiva, are un tratament anti-flare. Diafragma are 9 lamele, rotunjite, pentru un efect placut al bokeh-ului. Sunt prezente 15 elemente optice, dipuse in 11 grupuri. Distanta minima de punere la punct este 27.6 cm. Este prezent un inel pentru punere la punct manuala. Obiectivul este robust, bine construit, destul de masiv, nu i se pot atasa filtre, dat fiind curbura elementului frontal. Este compatibil cu Sigma USB Dock, putand fi calibrat cu maxim de eficienta, la nevoie. Are o greutate de 950g.

Caracteristici – utilizare in conditii diverse

Am lucrat cu obiectivul Sigma Art 20/f1.4 montat pe un aparat Canon EOS 6D, in format *jpg, fara sa fie activate setarile de compensare a vignetarii sau a distorsiunilor optice sau cromatice. Ce am lucrat, practic asta se vede. Am pus obiectivul in situatiile cele mai diverse, mizand pe teme precum arhitectura, urban, street, portret, low-light, interior. Am urmarit sa vad cum se comporta la utilizarea intregii plaje de deschideri ale diafragmei, calitatea imaginii de la centru spre margine, sa vad eventuale deformari inerente unei focale scurte, calitatea bokeh-ului, ergonomia utilizarii zilnice.
O actiune constanta, urmarita pe parcursul testului, a fost sa observ comportarea obiectivului la diferte valori ale diafragmei (tinta principala de altfel), de la cea mai deschisa, la cea mai inchisa. In mod previzibil, la F/1.4 observam aparitia vignetei de contur, margini soft, o amplifcare a luminozitatii centrale. In unele situatii (arhitectura, peisaj), aceste prezente nu sunt acceptabile. In altele (portret, street chiar), pot fi dezirabile, atunci cand interpretarea in cheie poetica profita de efectul acestor “imprecizii” vizuale. Am analizat comparativ cateva situatii, alegand obiecte de arhitectura : exterior – obiect, exterior – texturi, interior – geometrii, precum si un peisaj.

Ca observatie principala – de la F/2.2 in sus, dispare vignetarea. Intre F/4-F/5.6 – claritatea este optima, de la centru si pana in margine. De la F/5.6 pana spre diafragma cea mai inchisa, nu se mai sesizeaza diferente in redarea imaginii. Pentru o vizualizare directa  a diferentelor induse la nivelul calitatii maginii de folosirea diafragmei la valori deschise si inchise, am realizat cate trei sectiuni crop 100% : in coltul stanga jos, in cetru stanga si in centrul imaginii, pentru doua situatii – exemplu.

Se observa o sporire la nivelul detaliului, in toate zonele, pe masura ce diafragma se inchide (previzibil de altfel). Un obiectiv wide-luminos este totusi foarte pretentios ca si constructie, cred ca revine fotografului adecvarea utilizarii lui in situatiile optime, in acord cu dinamica efectelor produse de deschiderea diafragmei.
Ca efect general valabil, fara legatura cu valoarea diafragmei, exista o distorsiune geometrica previzibila – un efect de “butoi”.

Aceasta insa se poate compensa astazi cam cu orice soft de editare. Pentru edificare, am ales sa las toate imaginile ne-corectate, asa cum au fost ele produse.
Nu am observat aberatii cromatice in situatii care ar fi putut naste astfel de artefacte (contrast extrem pe muchii de delimitare intre zone inchise/deschise ca ton sau in coronamentele copacilor), semn ca tratamentul si arhitectura interna propuse de producator sunt eficiente.

In a doua imagine, mai mult, nici macar nu se mai observa aberatiile geometrice – ceea ce vine sa intareasca afirmatiile de mai sus – depinde de situatia pozata felul in care putem atenua evetualele dezavantaje ale solutiei optice.
La orice obiectiv wide, problema flare-ului trebuie adusa in discutie. Sigur, parerile sunt impartite, unii fotografi prefera ca acest efect inerent intrarii luminii directe in obiectiv, sa fie minimizat si controlat perfect, altii considera efectele flare-ului bine-venite, introducand un artificiu grafic interesant. Depinde asadar de scopuri si viziune, un produs pretentios, asa cum este si Sigma Art DG-HSM 20mm F/1.4, beneficiaza de tratamente riguroase ale elementelor optice, dupa cum declara chiar producatorul. Pus la incercare, tratamentul lentilelor isi face simtit efectul. Am ales doua familii diferite de situatii – cu soare obturat de un obstacol – si cu soare direct, central sau lateral, cu lumini puternice reflectate din mai multe directii. Foarte interesant, in prima situatie are loc un efect stelat, foarte placut dpdv. Grafic. Nuantele gradarilor tonurilor sunt fine, iluminarea este bine stapanita.

Apoi, prezenta sursei de lumina direct in obiectiv nu altereaza cromatica generala, nu apar artefacte nedorite.

Ultima imagine e chiar complexa: sursa de lumina din stanga extrem e usor temperata de prezenta stalpului, reflexia din dreapta este insa directa, influentand si asfaltul ud. Colateral, verticalele nu isi altereaza directia, eventuala distorsiune geometrica de tip “butoi” fiind camuflata de grafica zonei carosabile.
Am testat si rezistemta la flare pe timp de noapte, cu surse de lumina artificiale. Acestea fiind atenuate de ceata, probabil nu era cazul de ingrijorare.

Gradarea nuantelor este fluenta, consistenta. La polul opus, m-am jucat cumva “extrem”  intr-o seara ploioasa. Neputand impedica stropii sa se aseze pe elementul frontal, am renuntat sa-l mai sterg si am lucrat pur si simplu asa, cu stropi. La deschiderea maxima a diafragmei, flare-ul inerent a fost folosit de aceasta data constient, pentru un rezultat grafic, expresiv.

Pot confirma cu aceasta ocazie ca obiectul a rezistat la intemperii, fara probleme.
Un alt subiect important, atunci cand lucrezi cu un obiectiv luminos, il reprezinta calitatea bokeh-ului. Reamintesc aici ca un obiectiv luminos permite fotografului sa isi structureze zona de clar cu mai mare flexibilitate (fata de un obiectiv standard), putand disocia subiectul de fundal.

Fundalul neclar insa are un mod specific de a fi redat, astfel incat sa participe armonios la evidentierea subiectului. Aici sta priceperea producatorului – arhitectura obiectivului, numarul de lamele ale diafragmei – in cazul nostru 9, forma lor – fiind factori decisivi ai modului in care este redat acest bokeh. Dar in ce situatii folosim obiectivul la diafragme deschise, daca tocmai acolo calitatea imaginii dpdv tehnic e cea mai scazuta?  Pai tocmai, ca nu tehnica e totul. In situatii particulare – specifice de exemplu genurilor portret sau fotojurnalism – tocmai amplificarea centrului imaginii si atenuarea colturilor sau posibilitatea de a lucra in lumina slaba cu valori ISO scazute – sunt puncte forte. In general aleg sa lucrez pe strada cu diafragme deschise, ca sa pot atenua elemente nedorite din fundal, sau sa apelez o anumita poetica a imaginii. Pentru portrete, este chiar recomandata o diafragma deschisa.
Am ales cateva situatii pentru a exemplifica relatia prim plan-fundal si grafica zonei de neclar, toate realizate cu valoarea F/1.4 a diafragmei.

Atunci cand si subiectul este aproape, efectul de neclaritate a fundalului este si mai mult accentuat. Imaginile au un aspect placut, armonios, cu gradari fine intre tonuri, subiectul este bine evidentiat si se desprinde usor de fundal.
Portretul ofera una dintre cele mai adecvate ocazii pentru a exemplifica modul de a reda imaginea la diafragme deschise. Avem nevoie de vigneta chiar, de detasarea de fundal, de accentuarea zonei centrale (eventual), de gradari tonale si cromatice fluente. Am realizat cateva portrete, atat in lumina naturala, cat si situatii cu iluminare insuficienta sau la interior, utilizand valoarea F/1.4.

Unghiul larg de cuprindere – sigur, poate distorsiona de aproape chipul, dar confera un sens al spatialitatii, acum chiar o noua moda in fotografia de portret. Obiectivul se comporta admirabil, detaliile sunt precise, detasarea planurilor gradata, cromatica foarte buna.
In ceea ce priveste fotografiatul in lumina ambientala cu intensitate scazuta, de exemplu dupa apus, pe langa portret, orasul, propune o scena de lucru extrem de diversa. Am ales spre exemplificare cateva situatii cu care m-am confruntat pe perioada testarii – lucrand exclusiv in oras – un apus mai interesant, intemperii, ceata densa, atmosfera cotidiana nocturna. Pentru a fotografia in astfel de conditii trebuie gasit un bun echilibru intre valoarea deschiderii diafragmei si cea a sensibilitatii ISO, pentru a putea obtine imagini cu calitate sporita, relativ la mediul de fotografiere. De ce : In aceste conditii e posibil sa preferam claritate sporita pe intreg arealul imaginii (fara vigneta sau colturi neclare). Pentru claritate buna, ar trebui deci sa inchidem diafragma. Dar asta determina cresterea timpului de expunere, ceea ce induce necesitatea cresterii ISO. Crescand ISO, apar artefacte, zgomotul de imagine, detaliile incep sa sufere. Oricat de avansate ar fi platformele digitale actuale, eu unul prefer sa nu trec de ISO 400. Da, stiu, in mod normal pot sa urc pana pe la 3200 fara grija. Prefer sa fac eu un efort de a avea o priza stabila si un timp mai lung de expunere, pentru o imagine clara, decat sa trag comod cu un ISO convenabil, dar cu zgomot de imagine.
Asadar, in conditiile atmosferice date si luand in calcul observatiile de mai sus, am utilizat valori ale diafragmei intre F/2 si F/4, ISO 400, lucrand din mana.

Imaginile denota claritate constanta, cromatica este echilibrata, nu sunt vizibile deformari, obiectivul isi face treaba cu succes, in conditiile si situatiile dificile abordate.
Am ales cateva serii de imagini care prezinta comportamentul obiectivului, completand abordarea descrisa deja.  Situatiile de reprezentare a spatiului arhitectural pot aduce o lumina mai clara asupra modului in care raspunde obiectivul. Carturesti Carusel sau interiorul Templului Mozaic au oferit situatii de testare consistente.

Detaliile sunt bogate, geometriile pretentioase punand la incercare capabilitatile lui Sigma 20/F1.4. Dupa cum spuneam, un bun echilibru al setarilor valorilor diafragmei si sensibilitatii ISO este necesar pentru a pastra calitatea optima a imaginilor. Cu grija la compozitie si la redarea spatialitatii.
Abordarea atmosferei strazii si orasului sunt foarte solicitante, atat tehnic, cat si emotional. Trebuie sa te adaptezi in permanenta, sa fii atent. Te apropii de situatii si incerci sa redai cat mai intens un impact emotional.

Ziua cu soare intens sau noaptea, cu lumini artificiale, de la F/1.4 la F8, am adaptat valoarea diafragmei in functie de situatie. Unghiul larg de cuprindere te obliga sa ai o distanta convenabila fata de subiect, astfel incat sa poti integra scena, fara a fi incomodat de elemente eventual nenecesare din preajma sau din fundal. Aici vine sa ajute o profunzime scurta de camp. Cand ziua, cu lumina intensa, nu poti deschide diafragma la maxim, fortand si timpul mimim de expunere, te adaptezi. Poti “ingheta” miscarea, detaliile sunt foarte clar redate. Am trecut pe acolo atunci cand a avut loc comicul (si fara urmari grave) accident cu masina care a intrat fix pe usa bancii, profitand pentru o mica abordare in cheie fotojurnalistica. Te poti apropia usor de oameni in locurile aglomerate, folosirea unui obiectiv wide ajutandu-ma aici sa redau contextul mai clar, prin capturarea unor momente spontane, portrete sau situatii particulare.
Un grup de prieteni m-au rugat sa-i ajut cu cateva portrete spontane, pentru un proiect de la facultate (la teatru). Sigma Art 20mm F/1.4 a fost solutia de lucru aleasa, pentru a observa redarea spatialitatii, calitatea detaliilor, cromatica, precum si detasarea usoara de fundal. Prezint aici cateva exemple, am utilzat valori ale diafragmei de la F/1.4, la F/5.6. Se obtin imaginii vii, dinamice, cu detalii consistente si o cromatica bogata, chiar daca in acea zi conditiile de iluminare au fost cumva “agresive”, cu soare si umbre foarte intense.

Am incercat sa acopar pe perioada testului o gama cat mai larga si complexa de subiecte : de la arhitectura, street&urban, portret, la reportaj, in lumina naturala sau artificiala, directa sau difuza, folosind cat mai flexibil valorile deschiderii diafragmei.  Obiectivul  Sigma Art DG-HSM 20mm F/1.4 poate fi suspus asadar in fata catorva concluzii.

CONCLUZII

● obiectivul este foarte bine construit, cu materiale bine alese, solid,  robust
● arhitectura cu 15 elemente optice dispuse in 11 grupuri, diafragma are 9 lamele rotunjite,  distanta mimina de punere la punct 27.6 cm, camp de cuprindere in plan orizontal de 94.5˚, greutate 950 g
● rezistent la aberatii cromatice si flare
● compatibil  cu Sigma USB Dock, pentru ajustarea calibrarii
● intre valorile F/1.4 – F/2.2 prezinta vignetare naturala si colturi soft. De la F/2.2 in sus, nu mai este vizibila vignetarea. Efectele acesteia pot fi reduse sau compensate oricum in post-procesare
● intre valorile F/4.5 – F/8 obiectivul prezinta claritate optima. Din centru si pana in colturi, rezolutia este foarte buna, detaliile si cromatica bogate. De la F/8 in sus, nu mai este vizibila o crestere notabila a calitatii.
● distorsiunea geometrica detip “butoi” este minimala, vizbila doar in anumite conditii de lucru (cu texturi si geometrii  riguroase) si poate fi compensata in post-procesare
● bokeh-ul prezinta un aspect foarte placut, dat fiind si rotunjirea lamelelor diafragmei
● obiectivul  poate fi folosit in multiple genuri fotografice, precum peisaj, street&urban, arhitectura, reportaj, portret
●  foarte adecvat pentru lucrul in lumina ambientala slaba
● elementul frontal nu permite atasarea unui filtru, ceea ce face utilizarea obiectivului dificila in anumite conditii de iluminare sau in situatii in care intensitatea cerului ar trebui temperata.
Expunerea se realizeaza dificil in astfel de situatii, indiferent de calitatea post-procesarii

● la trecerea de la frig  la cald, elemente din interior se aburesc si fac imposibila utilizarea obiectivului, pana la evaporarea naturala a condensului (o carpa este inutila)

Autor si fotografii: Vlad Eftenie, feb. 2016
[products ids=125022248,125022245]