România prin obiectiv: fotografi români care ne inspiră
Cristina Garlesteanu- 46minutes read
De Ziua Națională, ne îndreptăm privirea asupra oamenilor și locurilor care fac România unică, dar și asupra celor care surprind această unicitate prin lentila aparatului foto. În acest articol, vă invităm să descoperiți câțiva dintre fotografii români care dau viață peisajelor, portretelor și scenelor de stradă. Aceștia ne arată că România este mai mult decât un loc pe hartă – este un mozaic de emoții, povești și imagini care capătă formă prin viziunea lor creativă. Cu ocazia acestei zile speciale, le mulțumim că ne oferă posibilitatea de a vedea și redescoperi România prin ochii lor și prin echipamentele care îi ajută să-și transpună ideile în imagini memorabile.
CORNEL PUFAN ne-a spus despre el următoarele: ”Tatăl meu era pasionat de fotografie, m-a învățat să developez un film chiar înainte de a învăța să citesc. Tot ce ținea de fotografie îmi părea fascinant, o formă palpabilă de magie. Am 57 de ani și încă nu mi-am revenit, fotografia a devenit un sine qua non, un lucru de care depinde starea de bine. Ca o nostalgie a acelui timp a rămas probabil și preferința pentru tonurile de gri. Iubesc munții, natura, liniștea, simplitatea, și acest lucru se observă în fotografia mea. Sunt puțin antisocial, și acest lucru se observă. Nu pun accent pe concursuri, expoziții, apariții publice sau editoriale. Simplul act de a da importanță și sens unei anumite clipe, de a o desprinde din curgere și duce cu tine pentru când ai nevoie s-o retrăiești, este suficient.”
Nefiind fotograf profesionist, echipamentul lui este unul relativ modest; un Nikon D 7500 si doua obiective Nikkor: 16-80mm f/2.8-4e ed vr și 70-200mm f/2.8 E FL ED VR.
Îl găsiți și pe Facebook, aici.
Convingerea fermă a lui ANDREI BACIU este că între fotografie şi poezie nu există, de fapt, nici o graniţă. Fotografia este, asemeni celeilalte, plină de lirism, căci undeva, acolo sus, ele se întâlnesc, se con–topesc. Fotogralism. Dacă literatura caută, prin cuvinte, Cuvântul, fotografia revelează lumina din Lumină. Aceasta este premiza demersului de exprimare vizuală al lui Andrei. Fascinat până la obsesie de puterea fotografiei de a mărturisi despre lume că e „bună prin scop, frumoasă ca facere, complexă ca vieţuire şi spirituală prin materialitate” (Horia Bernea), autorul încearcă să (îşi) confirme şi el, după puteri, această afirmaţie.
Filolog ca formație, Andrei Baciu a publicat fotografii, a câștigat diverse premii și a participat la interviuri în diferite reviste şi site-uri, naţionale şi din străinătate: LensWork, Landscape Photography Magazine, B&W Minimalism Magazine, Photo Magazine, Chip Foto-Video, Foto4All, Fotoblur, Revista Satul, The Photo Paper, F-Stop, qTp
Magazine, Photo Travel. De asemenea, lucrările sale fotografice au făcut parte din expoziții în diferite colțuri ale lumii, un reper special în acest sens reprezentându-l trei concerte, susținute de muzicieni polonezi de prestigiu, care au avut ca sursă de inspirație imaginile românului.
Andrei folosește un aparat Canon 7D Mark II și obiective de la 10 la 300 de milimetri.
Îl mai puteți găsi pe Facebook sau îi puteți citi blogul, aici.
Prin munca sa, Alex aduce în prim-plan frumusețea și cultura României. Colaborările sale cu publicații de renume internațional, precum National Geographic, Der Spiegel, The Wall Street Journal, The Guardian și Vogue, i-au adus recunoaștere globală. De-a lungul carierei, a obținut premii în competiții de prestigiu, inclusiv la Sony World Photography Awards, unde a câștigat locul întâi în categoria „National Awards” în 2019.
Pe lângă fotografiile renumite de peisaj și portret, Alex deține un portofoliu solid de fotografie comercială. Un proiect de referință pentru el a fost realizarea setului oficial de fotografii pentru proprietățile transilvănene ale Regelui Charles III și ale Contelui Kalnoky. Totodată, experiența sa ca editor foto s-a concretizat în gestionarea unor proiecte de anvergură, cum ar fi coordonarea echipei foto și editarea materialelor pentru Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.
Alex este un susținător al învățării continue și și-a perfecționat abilitățile prin cursuri specializate în visual storytelling, inclusiv un curs oferit de National Geographic și Adobe. Pe lângă cariera fotografică, a fost recunoscut ca Ambasador al Turismului de către Consiliul Județean Maramureș, o distincție care atestă contribuția sa la promovarea regiunii natale.
Pentru fotografiile sale, utilizează un echipament profesional format dintr-un aparat foto DSLR Full-Frame, de la Nikon, o gamă variată de obiective, precum 35mm f/1.4, 70-200mm f/2.8, 15-30mm f/2.8 și 85mm f/1.8, alături de o dronă și un blitz extern, ideale pentru realizarea fotografiilor on location.
EMILIAN AVRĂMESCU este licențiat în științe juridice (1997). A început să aprofundeze fotografia în anul 2012, când s-a înscris la un curs de artă fotografică. În anul 2014, a obținut locul I la secțiunea Fotografie socială și documentară – Festivalul Internațional de Arte Vizuale Vama sub Lumini de Oscar (PTF). În martie 2020, într-o expoziție personală intitulată PhozEme, a expus la Muzeul de Artă Constanța o serie eclectică și retrospectivă a fotografiilor sale – un fel de poetică vizuală a vieții cotidiene. În septembrie 2024, a câștigat locul 1 – secțiunea Best Phone Photographer la Romanian Visual Awards (organizat de F64).
Crez fotografic: „După mai bine de 10 ani de la absolvirea primului curs de fotografie, după tot felul de frământări, frustrări, cvasirenunțări și nevoia de validare, am ajuns la concluzia că, pentru mine, fotografia nu este un scop în sine, ci o cale, un drum, o continuă trecere în toate sensurile. Nu (mai) caut fotografia perfectă; am ieșit din acest cerc vicios al orgoliului artistic și, dezpovărat, în sfârșit, de obsesia construirii unei opere fotografice, voi continua să scriu PhozEme.”
Echipament utilizat: Nikon D7100 (cu obiective Nikon și Sigma), Huawei P30 Pro, Iphone 15 și, mai nou, Canon EOS R8 cu obiectivul de kit.
Emilian este prezent în spațiul fotografic național și internațional, iar lucrările sale pot fi regăsite în diverse expoziții, e-book-uri, colecții și galerii online, cum ar fi: 1x.com * Art Limited * Photoimaginart * On Spot Gallery * Street Core Photography – SCP eZIne * World-Street.Photography * Street Level Photography * Street Photography Top Selection * Urban Street Photography Gallery * blog.f64.ro etc, dar și pe Instagram.
“Chiar dacă poate eu fotografiez mai mult în alte țări, mă întorc cu drag la locurile mele dragi din România, unde pasiunea mea pentru natură și imagini a luat naștere. În Apuseni mă simt în special mai “acasă” ca oriunde altundeva, iar să explorez prin fotografie toate momentele frumoase ale naturii de aici îmi conferă un sentiment de relaxare și curiozitate perpetuă deopotrivă. Fac fotografie de mai bine de 15 ani și nu mă văd oprindu-mă din acest demers niciodată.”, ne spune HORIA BOGDAN.
Drumul său în fotografie este deja destul de lung. A început în facultate, când trebuia să facă imagini cu animalele pe care le studia ca biolog.
A migrat apoi spre peisaj și l-a dus în foarte multe părți ale lumii. A călătorit mult, în special în nordul Europei, unde a ajuns să lucreze ca ghid pentru Aurora Boreală. Între timp, alături de alți prieteni, a fondat FORONA – Organizația Fotografilor de Natură din România – a început să organizeze tururi fotografice în țări precum Norvegia, Irlanda de Nord, Scoția, SUA sau Canada și, și-a creat propriul canal de YouTube, unde postează videoclipuri informative pentru toți pasionații de fotografie de natură și outdoor.
Echipamentul folosit: Sony A7R5, Sony 14mm F1.8 GM, Sony 16-35mm F2.8 II, Sony 85mm F1.8, Sigma 100-400mm DG DN dar și Samyang 35-150mm f/2-2.8.
(c) Daniel Opait
DANIEL OPAIT este un fotograf de natură sălbatică (wildlife) și conservaționist. Fotografiază specii de animale sălbatice în mediul lor natural, fără a modifica comportamentul obișnuit al acestora, deoarece dorește să fie doar un simplu observator în viețile lor.
Are o afinitate pentru mamifere, în special pentru marile carnivore (urs, lup și râs), iar locul său favorit este Făgărașul. Ca fotograf wildlife, prezintă obiectiv realitatea din natură și militează pentru protecția și cunoașterea acestor specii, adesea neînțelese de către publicul larg.
Fotografiază cu un Canon 5d mk IV și un Canon EF 600mm f4 IS III.
(c) Elena Corbu
Fotografia este unul dintre principalele instrumente prin care ELENA CORBU își exprimă viziunea artistică, fiind o cale prin care explorează relația dintre lumea interioară și realitatea exterioară. În fiecare imagine, caută în mod natural acea conexiune autentică, bazată pe reciprocitate și pe simțire.
Copilăria ei a fost trăită în exclusivitate la țară, o experiență care continuă să o influențeze atât în abordarea artistică, cât și în viziunea asupra lumii. Natura și legătura strânsă cu oamenii din mediul rural sunt principalele sale surse de inspirație.
În prezent, trăiește între sat și oraș, iar această „priveliște” îi permite să rămână concentrată asupra a ceea ce contează cu adevărat pentru ea – acel echilibru subtil între trecut și schimbările lumii contemporane. Dansul constant dintre aceste medii o face să fie mai deschisă rolului de observator, iar această deschidere o influențează atât în practica fotografică, cât și în filosofia de viață.
Prin proiectele sale fotografice, care uneori povestesc viața la țară, Elena aduce o abordare cinematografică, dar romantizata, ce conferă subiectelor sale o reală bucurie și dorință de a se juca. Actul co-creator în care sunt implicați oamenii din imagini le permite să devină participanți activi în povestea pe care o construiește, transformând fiecare experiența fotografică într-un spațiu comun de conectare.
Fotografiază cu: Canon R6 Mark II, Canon 5D Mark IV și obiectivele 50mm F/1.2, 24-70 mm F/2.8, plus Fujifilm X-E4.
(c) Nicoleta Gabor
NICOLETA GABOR a absolvit facultatea de construcții Timișoara în 1995 și profesează de atunci în proiectare. Fotografiază din anii ’90 pe film, apoi pe digital, fiind complet autodidactă. În ultima perioadă folosește Nikon D90. A avut expoziții personale în 2010, 2016, 2017, 2018 în Oradea, Cluj-Napoca, Carei, Ivano-Frankivsk – Ucraina, Amersfoort – Olanda și nenumărate expoziții de grup în toată lumea, ca membru al clubului fotografic “Nufărul” Oradea. Lucrările ei au apărut în reviste online: The Quiet American, Photography Office, Yes We Are Magazine, 1X.com, atelier liternet.ro. Subiectul principal al fotografiilor sale este omul surprins în activitatea lui zilnică, omul învăluit de grijile sale multe, mereu toamna târziu sau iarna și aproape mereu în alb-negru.
Hajdu Tamas
(c) Hajdu Tamás
Hajdu Tamás s-a născut în Șimleu Silvaniei și este stabilit în Baia Mare. Autodidact. Publicat în Punctum și PHOTO Magazine (RO), Practical Photography (UK), LensCratch (USA), Feature Shot (Australia), The Independent și The Guardian (UK), La Republica (Italia) National Geographic, revista Familia etc. Finalist și câștigător la o sumedenie de concursuri naționale și internaționale de marcă (Sony World Photography, LensCulture Exposure Awards, Exibart Street, Romanian Visual Awards – categoria Street Photography.
În prezent, folosește un Ricoh GR IIIx HDF.
Îi găsiți fotografiile pe Facebook sau Instagram, dar și pe blogul său, aici.
(c) Cosmin Gârleșteanu
COSMIN GÂRLEȘTEANU a urmat Academia de Studii Economice – Facultatea de Contabilitate, dar pasiunea pentru muzică l-a purtat către un alt tip de job, în radio. În prezent, lucrează ca editor de știri pentru o televiziune. Fotografia a fost mereu printre pasiunile sale, primând sentimenntul de libertate pe care i-l dă, înainte de orice altceva.
Fotografiază predominant cu un Fujifilm XT-2 și obiectivul de 18mm.
Cartea sa, „BUCHAREST”, publicată în regim propriu anul trecut, a fost sold out. Anul viitor o a doua ediție ar putea vedea lumina tiparului, așa că dacă îți surâde ideea de a o avea în biblioteca, poți completa formularul de aici.
„București. E orașul în care m-am născut și pe care, cumva, l-am ignorat până cu ceva vreme în urmă. Foarte posibil să fi omis multe povești în nepăsarea mea, în această perioadă. Poate pentru că știu că am Bucureștiul “la îndemână”, fiind orașul în care îmi petrec cea mai mare parte a timpului. A pornit un fel de duel, în care Bucureștiul dezvăluia, iar eu trebuia să primesc și să transform în imagine ceea ce el îmi oferea. Încet-încet am învățat acest dans și totul s-a transformat lent într-o relație de prietenie.
Și, ca în orice relatie, am învățat să am răbdare, să accept că e nevoie de timp să ajungi să cunoști cu adevărat pe cineva. La pas, aproape mereu ascultând muzică, Bucureștiul mi se desfășoară tot timpul cu ritmicitate și sonor. Astfel, ca un spectator, copilul din mine vrea să descopere, să fie uimit, să vadă ce se ascunde după următorul colț.
Am acceptat Bucureștiul cu transformările sale așa cum el mi-a tolerat ignoranța și toanele. Începeam să fim o echipă. M-am cramponat de o zi mohorâtă însă el mi-a arătat ca nu ai neapărat nevoie de cea mai bună lumină pentru a-l fotografia și, că în fond, provocările sunt bune și aduc evoluție. Am căutat povești în alte orașe, convins că trebuie să ajungi departe pentru a surprinde imagini spectaculoase, iar Bucureștiul a demontat totul, oferindu-mi scene memorabile în fața blocului, în drum spre muncă sau în parcul din apropiere.
Fotografiez în continuare în București. Pentru că orașul se schimbă, se reinventează. Pentru că îmi dă o stare de bine și mă simt de multe ori ca un turist în propriul oraș. Îi sunt recunoscător pentru că m-a înțeles, mi-a permis prezența în compania lui și îmi reamintește uneori cum sa fiu copil.
Cu inima deschisă și camera la gât, merg mai departe. Prin București.”
CRISTINA PETRICA a început să creeze imagini pe 7 ianuarie 2017. Sună ciudat, dar s-a întâmplat pe neașteptate și de atunci nu s-a oprit. Este ceva fără de care nu poate trăi, o hrănește. Crede că fotografiatul o ajută să regăsească acea stare de uimire perpetuă din copilărie.
Găsește o frumusețe neașteptată în decorurile noroioase, clădirile în ruină, străzile pe care le colindă zilnic. Așa cum spunea unul dintre personajele cele mai blânde ale lui Dostoievski: „Nu știu cum poate cineva să treacă pe lângă un copac fără să fie fericit la vederea lui”.
Consideră că fotografiile ei sunt mai degrabă conceptuale decât ilustrative. Este într-o căutare permanentă de semnificații, culori, tipare și ceea ce poate fi numit esența lucrurilor.
Fotografiază cu un mirrorless SONY de generație ceva mai veche și, mai nou, a început să experimenteze și cu un obiectiv Lensbaby.
Pe Instagram, o găsiți aici.
(c) Cristina Petrica
(c)Florin Ghebosu
FLORIN GHEBOSU a fost vrăjit de fotografie încă din perioada liceului, când pleca în mici excursii cu prietenii, iar fiecare făcea poze pentru a-și păstra amintirile și a le împărtăși cu ceilalți. Dintr-o ambiție de a deveni mai bun, fotografia a devenit o dependență de a trăi cât mai multe povești, ajungând astfel să fotografieze și să aprecieze oamenii alături de care simte că poate împărți un moment, o amintire. Spune cu drag că, indiferent de vechimea unei fotografii, își amintește perfect momentul, persoana și povestea din acea zi.
„Ador totul la această pasiune, de la căutarea continuă până la unealta în sine. Folosesc atât film cât și digital în călătoriile mele, deoarece sunt uimit ce pot face aceste jucării și câtă putere pot avea, iar setup-ul din geantă îl aleg în funcție de locația unde merg. Prefer Nikon d810 si F3 în mare parte pentru modul de lucru și cum sunt amplasate la îndemână cele mai importante setări, dar în geanta mea mai am și Ricoh Gr III pentru utilitatea lui de a se face invizibil și calitatea lui tehnică, sau un Olympus OM4, cât și un Canon 6D pentru culorile deja perfecte din fabrică și un Rolleiflex T2 pentru fotografii pe format mediu. Am fost și autodidact dar am urmat și cursurile unei școli de fotografie.
În mare parte prefer să călătoresc în zona de sud și sud-est a tării deoarece mi se pare foarte ofertantă și mai accesibilă. Am un proiect cu turcii din comuna Dobromir cât și cu oltenii din Teleorman la care lucrez, unde prefer să surprind cât mai autentic, așa cum se îmbracă și trăiesc în prezent. Merg mai mult în mediul rural pentru culorile mai intense și spațiul mai deschis, dar și mediul urban este foarte ofertant doar ca necesită o abordare diferită.
In mediul urban lucrez recent la un proiect de portrete cu pictorițe în ateliere sau spațiul lor personal, proiect despre care pot spune că îmi este foarte drag datorită poveștilor personajelor căt și a caracterului ce reiese din munca fiecăreia, la care vă invit să vă uitați pe site la categoria stories. A fi pasionat de fotografie mă reprezintă, face parte din caracterul meu și nu o voi lăsa niciodată.”
3 Comments
Felicitari F64, Felicitari tuturor artistilor, un articol excelent! <3
Fascinate imagini! Felicitări tuturor.
Mulțumim frumos! 🙂