Ziua Internațională a Fotografiei – Cum crești ca fotograf/videograf?

În fiecare an, pe 19 august sărbătorim Ziua Internațională a Fotografiei. Ziua marchează inventarea de către Louis Jacques Mande Daguerre (1787—1851) și Joseph Nicéphore Niépce (1765-1833) a unui procedeu de realizare a fotografiei, denumit „daghereotipie”. Cu ocazia acestei zile, celebrăm pasiunea pentru fotografie și creare de conținut, ne amintim de începuturile noastre ca fotografi/videografi, de cum am evoluat de-a lungul timpului. 19 august este despre creativitate și despre cum dincolo de toate sarcinile pe care le avem de îndeplinit în fiecare zi, ea este cea care ne menține spiritul viu, ne conectează cu sinele nostru.

Anul acesta, la F64 ne-am gândit să întrebăm o parte dintre fotografii și videografii români cum poți crește ca fotograf/videograf?

Iată și răspunsurile:

(c) Horia Bogdan

Pai ca să crești mare trebuie să mănânci mult și bine. Eu am fost întotdeauna primul la un burger sau la o ciocolată. Dar am crescut ca fotograf, pentru că lângă mâncare, aveam întotdeauna la mine aparatul.

Ce vreau să spun prin asta este că am crescut ca fotograf de natură ieșind mult în natură și făcând enorm de multe poze. Am experimentat cu foarte multe tehnici și stiluri de fotografiere a naturii, cu multe subiecte și în multe tipuri de condiții. M-am uitat la alții ce făceau, cum făceau, am intrat în vorbă cu ei, am dezbătut, am făcut și un curs și învățat de la ei…și nu m-am oprit din incercări.

Ca să obțin fotografii ca cea de față, a fost necesar să încerc multe nopți pentru a avea condițiile așa cum mi le doream, dar cu perseverență și determinare, se poate.

(c) Anca Cernoschi

În cei 14 ani de când fac fotografie am înţeles că, într-adevăr, singurul mod în care poţi creşte ca fotograf cu adevărat este să investeşti în tine. În tine, nu în aparatură!

Sigur că şi tehnica te poate ajuta (sau încurca) dar lipsurile te fac mai creativ. Învaţă să fii selectiv folosind măcar o dată un aparat pe film. Vei vedea cum limitarea numărului de cadre şi costul mare per fotografie te va opri din a declanşa fără să gândeşti foarte bine cadrul respectiv. Obicei pe care nu ar fi deloc rău să îl deprinzi.

Creşti dacă îţi dai timp şi ocazii să experimentezi, să descoperi care subiecte şi tehnici ţi se potrivesc şi care nu. 

Creşti, în primul rând, dacă înveţi continuu, dacă cunoşti tot mai multe despre toate formele de artă şi nu numai. Doar aşa îţi vei rafina gusturile şi îţi vei găsi drumul propriu. Descoperă marile picturi, sculptura, grafica, designul, arhitectura, mergi la teatru, la operă, la balet, mergi la expoziţii, inclusiv de artă modernă (chiar dacă nu te pasionează). Învaţă istoria fotografiei, vei afla că nu o să reinventezi tu roata dar o poţi colora în stilul tău.

Citeşte! Citeşte cât mai mult, despre orice te-ar putea inspira, fie că e ficţiune sau istorie sau orice altceva. Ah, şi să nu uit: citeşte manualul camerei. Serios.

(c) Cristian Crisbășan
  1. Eliminăm din start delimitarea dintre cele 2 categorii (foto/video). Reformulăm: cum poți “crește” dacă te decizi să o iei pe drumul creației vizuale? Cu toții creăm imagini, statice sau în mișcare ori ambele.

  2. Definim “a crește”. Succes? Bani? Autoritate? Influență? Kilograme de aparatură nouă și scumpă? Notorietate în social media? Glorie?

    Viața creatorului nu poate fi separată de viața omului. Materialul creației este experiența ta umană și de viață.

    Omul tinde să substituie ceea ce nu vrea, nu poate sau îi este frică să descopere și să cunoască (și deci nu acumulează) cu surogate împrumutate (cu o dobîndă ruinătoare) de la “Banca de locuri comune, șabloane sigure, idei preconcepute și verificate, dogme sfinte și concepte politically correct” (B.L.C.S.S.I.P.V.D.S.C.P.C).

    Orice om se naște înzestrat cu un potential enorm, infinit de imaginație. Asta este averea, capitalul natural cu care pornim in viață.

    A crește înseamnă a te dezvolta ca om cu spirit eliberat de orice nevoie de a te împrumuta la “Banca” mai sus menționată. Și înseamnă, așa cum spunea Sir Ken Robinson, a exersa mereu punerea la lucru a imaginației tale native prin talent pentru a crea ceva nou din punctul tău de vedere unic. Talentul este o entitate foarte pretențioasă – nu crește cu altă hrană decît munca. Munca cu tine însuți ca om, cu obiectul de activitate al creativității tale, procesul de acumulare spirituală și culturală prin studiu și minte deschisă. O minte mereu pusă pe întrebat, scormonit, căutat, polemizat, descoperit, greșit, pus la îndoială, explorat, experimentat, transformat, schimbat, evoluat. Și, complementar cu toate acestea, munca titanică de a fi onest în lumea de azi.

  3. Cam toată lumea vrea azi succes (adică glorie) și bani (adică putere), repede și ușor (adică timp). Există o cutumă nescrisă în lumea publicității (și orice publicitar adevărat și onest o va confirma) care sună așa: “Toți clienții vor repede, foarte bine și ieftin”. Realitatea ne arată că nu se pot toate 3 în același timp. Una din cele 3 nu se poate. Se poate repede și bine, dar atunci este scump. Se poate bine și mai ieftin, dar atunci nu poate fi repede. Repede și ieftin, iese prost. Și tot așa.

    Și pentru că asta se întîmplă azi, atunci salvarea, Edenul, limanul, mîntuirea se găsesc magic (și fals)… dincolo de ecranul-graniță către realitatea virtuală unde totul aparent se rezolvă cu un click și un like. Capcana noastră cea de toate zilele.

  4. Cel mai sănătos mod de a evolua în orice tip de creație este să te descoperi pe tine, să știi cine ești, ce vrei, ce cauți tu în viața ta, care este punctul tău de vedere unic asupra lumii (ceea ce îți oferă identitate), care e treaba ta pe această lume și apoi… să-ți vezi obsesiv, pasional și onest de această treabă. Ori asta se traduce printr-un singur cuvînt – muncă fertilă. Și cere timp. Drumul tău este unic, povestea ta originală și, mai ales, viața nu e un concurs. Nu te compara cu nimeni și nu-ți crea falși concurenți, idoli sau inamici. Deci, dacă vrei creștere sănătoasă asta va dura mult și te va costa chiar viața ta.

  5. Există creștere falsă, superficială (formă lipsită de conținut) și creștere reală. Prima, oricît de multă faimă și bani îți poate aduce la un moment dat, este de fapt o bulă care nu va ține mult și va deveni o bubă care se va sparge urît. Creșterea reală, sănătoasă, organică, este nespectaculoasă, low profile, devine lent, prespune multă muncă (deseori de slahor neștiut) și înseamnă gîndire pe termen lung – deci un cu totul alt mod de a percepe, descoperi, înțelege și asuma lucrurile. Dar numai ea poate hrăni un talent autentic și mai ales este singura care aduce inspirația. NOTA BENE: Succesul nesănătos are întodeauna prostul obicei să se întoarcă împotriva ta. Pentru că îți induce falsa idee că stai pe ceva solid și durabil.

  6. Închei cu exemplele vieților unor mari creatori vizuali, consacrați deja de istorie ca artiști. Studiați viețile lor – Saul Leiter, Ernst Haas, Robert Frank, William Klein, William Eugene Smith, Bill Brandt, David Bailey, Dorotheea Lange, Sally Mann, Cindy Sherman, Diane Arbus, Daido Moryiama și alții din liga lor. Citiți ce au spus, ce au gîndit. O să percepeți și înțelegeți fotografiile lor cu alți ochi.

    Daido Moryiama a cîștigat, la 81 de ani, în 2019, prestigiosul premiu Hasselblad Foundation International Award in Photography pentru întreaga activitate. Nu a folosit niciodată o cameră Hasselblad. Și cei 110 mii de euro ai premiului au fost probabil cea mai mare sumă de bani primită vreodată. De peste 40 de ani locuiește în același cartier și fotografiază pe aceleași străzi, zi de zi, pas cu pas. “I walk, I encounter, I shoot”. Pe Facebook și Instagram fotografiile lui au foarte putine likes.

    Și nu, nu vă comparați pe voi cei de acum, la început de drum, cu statutul și imaginea publică a acestor maeștrii așa cum este ea percepută azi. Comparați-vă cu ei cînd erau ca voi, la început, pe vremea lor.

(c) Andreea Retinschi

Ce a funcționat pentru mine a fost să experimentez constant. După ce am terminat facultatea, unde eram condiționată  adeseori de subiectele alese de profesori, am ales eu să îmi caut chemarea. Până la acel punct experimentasem mai mult în studio, și am hotărât să văd cum  pot face portretistică afară cu natură, și orice tip de arhitectură care îmi atrăgea atenția. Mi-am organizat ședință foto după ședință foto, pentru a îmi crește portofoliul, și mi-am îmbunătățit metoda cu  fiecare pictorial.  E greu de spus când și cum se întâmplă “momentul”, dar dacă te uiți înapoi poți vedea creșterea. De la an la an, când mă uit la fotografii mai vechi, văd cum am crescut, și îmi este clar că cea mai bună metodă este de a lucra constant. Eu nu am fost vreun talent înnăscut, mi-am cultivat stilul până am ajuns la ceea ce fac acuma. Și acum, consider că mai am de crescut, și deși nu fac asta pe cât mi-aș dori, o altă metodă de a crește e de a învață constant de la alții, informația este atât de accesibilă în ziua de astăzi și sunt mulți fotografi care își împărtășesc experiențele.

(c) Cristina Venedict

Trebuie să simți că fotografia joacă un rol important în viața ta , să iubești vizorul aparatului de fotografiat și să fii entuziasmat de ce vezi prin el. Pasiunea joacă un rol important în creșterea ta ca și fotograf/videograf. Dacă ești pasionat de ce faci , vrei sa fotografiezi cât mai mult, să crești, să descoperi, evoluezi.

(c) Paulian Prăjitură

Am să vă povestesc un mic episod din tura mea foto din Dolomiți. În ultima seară am urcat cu telecabina la Seceda. Speram să fotografiem faimoasa creastă Seceda în lumina apusului. Ajunși acolo am fost întâmpinați de o ceață atât de deasă încât nu vedeam muntele din fața noastră. Nu ne vedeam nici unul pe altul. Am așteptat o oră sa se întâmple ceva.

Și chiar s-a intamplat – am fost anuntați că pleacă ultima telecabină în jos. Și a început și ploaia. Mai erau aproape 2 ore până la apus și nu am vrut să cobor pentru nimic în lume. Am insistat să rămânem pe poziții, în ploaie, așteptând  să se risipească ceața să vedem și noi ceva și poate să iasă soarele. Cu 20 de minute înainte de apus a început să plece ceața.

A iesit și soarele pentru puțin timp printre nori, dar din păcate nu a luminat niciodată creasta urmarită de noi. În schimb în dreapta noastra s-a deschis un spectacol de lumină. “Am reconfigurat traseul” și am găsit o compoziție pentru noul status quo. A ieșit probabil fotografia mea preferată din acea excursie, pentru care nu făcusem niciun plan. Coborârarea pe jos pe întuneric timp de 8 km și 1300 m diferența de nivel a completat experienta.

Probabil sfatul meu e general valabil și în viață și în fotografie – insistă când dai de greu și nu rata oportunitățile ce îți ies în față de unde nu te aștepți. 

(c) Miluță Flueraș

Pentru mine evoluția în fotografie înseamnă în primul rând foarte multă muncă, stabilirea continuă de standarde și dezvoltarea un spirit autocritic puternic. Aceste lucruri nu presupun întotdeauna să te compari cu alți fotografi, ci mai degrabă să poți identifica acele elemente care fac o fotografie reușită. Indiferent dacă alegi să fii autodidact sau apelezi la sprijinul altora, este forte important să îți definești mereu noi limite, să experimentezi și părăsești zona de confort delimitată adesea de clișee și tendințe trecătoare. Cel mai important este până la urmă să fii sincer cu tine și cu arta ta. 

Mulțumesc frumos pentru oportunitate.

(c) Luiza Marinaș

Cum poți crește ca fotograf/videograf?

Întrebarea este pe cât de simplă pe atât de complexă. La fel și răspunsul. Nu cred că cineva deține adevărul absolut, însă fiecare sfat este binevenit. 

Eu cred că, în fotografie/videografie ca în orice alt domeniu trebuie să înveți… încontinuu. Să înveți ce ești conștient că nu știi și cel mai important să începi să cauți ce nu știi că nu știi. Dacă ești începător începi prin a citi manualul aparatului pe care îl deții (în timp vei continua să faci acest lucru), apoi să mergi la câteva cursuri, workshopuri, eventual să devii asistentul unui fotograf/videograf pe care îl stimezi și de la care crezi că ai ceva de învățat. Citești cu și despre fotografie… mult, despre artă, despre pictură, despre simbol; încerci să vezi cu alți ochi lucrurile normale. 

Între timp practici ceea ce îți place, fie fotografie sau videografia și îți trimiți portofoliu la feedback, indiferent că este avizat sau nu (preferabil avizat). Nu în ultimul rând, ideal ar fi să “citești” cât mai multe fotografii, imagini, poze, oricum vrei tu sa le numești; de la cele care îți plac foarte mult, la cele care nu îți plac sau nu le înțelegi.

Cred că fiecare fotograf are drumul lui către maturitate, fără a urma vreo rețetă universală, pentru că nu există. Dar cred că există câteva puncte comune în drumul către dezvoltare.

Primul ar fi cunoașterea aparaturii și a limitelor acesteia, a modurilor în care funcționează și cum poate fi utilizată în funcție de scena care se dorește a fi capturată. Asta poate dezvolta capacitatea de a reacționa rapid în situațiile limită și poate crește încrederea în forțele proprii.

Al doilea ar fi practica și exercițiul zilnic. Punerea în practică a unor scene care sunt întipărite în minte, deconstruirea și reconstruirea unor imagini care intrigă și care stârnesc curiozitatea sunt elemente care n-ar trebui să lipsească din meniul zilnic al unui fotograf care își dorește progresul.

Al treilea ar fi educația vizuală, stimularea imaginației și a creativității prin studiu. De la Istoria artei și a fotografiei până la vizionarea de filme și videoclipuri. O vizită pe săptămâna într-un muzeu, o vizită la o expoziție, o carte despre fotografie, un album cu fotografii iconice și poveștile lor, discuții cu alți artiști, toate astea nu pot decât ca, la un moment dat, să facă ordine în gânduri și în modul în care un fotograf alege ce și cum să pună în cadru înainte să declanșeze, ca rezultatul final să aibă un mesaj și un înțeles.

Dezvoltarea unui stil propriu și unic care să facă privitorul să identifice lucrarea la prima vizionare ar fi ultimul și poate cel mai important punct comun.

(c) Vali Bărbulescu

Fotografia nu este o competiție. Nu cred că o pasiune poate fi “crescută” și că aceasta poate deveni mai mare în timp. Imaginile realizate însă pot deveni cumva “mai personale”. Pot minți mai puțin. Cred că asta este lecția predată de maeștrii fotografiei. O lecție pe care ar trebui să o aprofundăm cu toții, în fiecare zi.

#11 Andrei Răileanu

(c) Andrei Răileanu

Încă de când eram copil, îmi amintesc cum mi s-a spus mereu: ”Trebuie să faci totul foarte bine; uite x sau y ce bine se descurcă față de tine, etc. Ai greșit aici sau acolo. ” Am aflat povești în care un anume personaj a făcut o greșeală și consecințele au fost teribile. La școală, liceu, facultate la fel; la orice job ești evaluat si fiecare greșeală îți este evidențiată și dezbătută în detaliu.

Știți ce este super fain la fotografie: aici ai voie sa greșești, chiar mai mult, cred cu convingere ca este singurul mod de a învăța și de a crește ca fotograf/videograf. Sigur, dpdv practic, pentru a crește, ai nevoie de cursuri, practică, o comunitate unde să poți să discuți tot ce ține de foto/video, critică asupra muncii tale, ai nevoie să te expui la o cultură vizuală (să vezi și să analizezi zeci de mii de fotografii), etc. Însă dacă ar fi să rezum totul într-o idee, aș spune: fotografiază și filmează cât de mult poți, in fiecare zi, în fiecare moment, publică munca ta și accepta cu inima deschisă critica constructivă și faptul ca ai fi putut să faci mai bine. Studiază istoria fotografiei și marii fotografi, studiază munca colegilor de breaslă și încearcă să faci cât mai multe proiecte personale. Nu in ultimul rând, dă ceva înapoi comunității: ajută-i cu inima deschisă pe cei ce îți solicită ajutorul, implică în proiecte pro-bono pentru comunitatea ta și îți promit ca într-o zi, te vei uita pe imagini mai vechi, le vei compara cu ce poți face acum și o să ai o bucurie imensă aflând cât de mult ai crescut. Dacă te întrebi acum cât durează acest proces? E simplu: toată viața! Lumină bună și inspirație să aveți!!!!   

(c) Cristian Munteanu

Mereu curios. Întrebându-te “de ce”? Fiind interesat de viețile/poveștile oamenilor deosebiți. Privind, atingând, simțind, tablouri, filme, fotografii. Trăind ce te sporește. Acceptând că suferința adaugă profunzime. Asimilând bucurii cu substanță. Decodificând stări, ale tale și ale celor din jur. Atent, seismograf. Ocolind facilul frunzelor din parc și like-urilor de pe facebook. Raportându-ți imaginile la ale celor mai buni. Lăsându-te de fotografie. Reîncepând, mai matur. 

#13 Eva Androniu

(c) Eva Androniu

Păstrează-ți nealterată bucuria de a fi uimit! Citește cărți care să te inspire să vezi lucrurile din altă perspectivă, privește în jur cu ochi de copil care descoperă prima dată lumea înconjurătoare și fă asta necontenit, ca pe un exercițiu permanent, dacă nu e în firea ta să fii astfel! Unii oameni s-au născut cu această abilitate, dar dacă nu o ai încearcă să ți-o atribui exersând mereu cu ceea ce vezi și cu ceea ce simți! Niciodată nu e vorba despre setări și aparatură, astea sunt doar unelte, poți crește ca fotograf doar făcând fotografie oriunde și oricând, chiar dacă nu ai în mână un aparat foto. Imaginează-ți că sufletul și ochii tăi sunt o cameră foto permanent la îndemână și folosește-le făcând compoziții, schițând povești, jucându-te cu lumina, păstrând amintiri. Fă asta în fiecare zi! Și apoi totul va veni de la sine. Caută să fii creativ, lasă-te inspirat, fii recunoscător! Fotografia e o joacă, una creativă și frumoasă așa că nu te lua prea în serios! Și nu în ultimul rând, pune un strop de suflet în fiecare imagine înainte de a declanșa!

(c) Daniela Sterea

În timp am înțeles că nu numai fotografia este pasiunea mea.  

Așa că am încercat să mă dezvolt ca fotograf îmbinând toate pasiunile mele.  

Acest lucru a făcut ca eu să abordez într-un mod personal și unic fiecare fotografie în parte.

(c) Marian Sterea

Pentru mine, de 13 ani, fotografia este ca aerul pe care îl respir. În tot acest timp am înțeles că nu este ușor să evoluezi, dar pentru mine, fiind o fire curioasă, totul a decurs mai lin.

Din proprie experiență pot spune că am crescut ca fotograf pe măsură ce am înțeles lumina și cum să o abordez astfel încât să-mi pun în valoare fotografiile. Nu s-a întâmplat totul peste noapte ci cu multe cărți studiate și mult exercițiu.

Partea frumoasă este că această cunoaștere a luminii este un proces continuu

(c) Florin Ștefan

Ca fotograf poți crește doar prin multă muncă. Nu cunosc un fotograf care să ajungă sus fără să muncească încontinuu. Muncă, workshopuri, experiențe diferite, dorința să te autodepașesti, astea sunt rețetele succesului pentru mine.

Și cel mai important să te bucuri de întregul proces. Eu spre exemplu, când nu o să mai am plăcerea de a fotografia, mă voi lăsa de această meserie care mi-a adus atâtea și atâtea satisfacții. 

Nu există o rețetă, dar, pot să spun că orice meserie are nevoie de educatie, pasiune si multă ambiție. Educația în zilele noastre nu înseamnă neapărat școală, ci mai mult cât content consumi pentru a-ți dezvolta o latură, fie ea creativă sau antreprenorială. 

Meseria de videograf merge mână în mână cu pasiunea. E un domeniu foarte dinamic care se dezvoltă și se transformă pe parcurs. A nu se confunda, însă, cu școala de film sau fotografie. E cu totul altceva să fii videograf. Trebuie să fii autodidact, să “furi” idei din toate părțile, să le dezvolți în propriul stil și să le arunci pe piață, mai exact pe internet. Însă dacă nu ești pasionat, nu va funcționa mult timp, pentru că te vei plictisi. Videografia este strâns legată de internet și de uneltele care ne stau la dispoziție. Imaginează-ți o lume fără internet. Unde ai putea să-ți afișezi operele creative? Aproape nicăieri. Din acest motiv industria de creatori de conținut a explodat. Oricine poate să facă o fotografie sau un video și să-l posteze pe internet. Dar.. nu este destul. Ca să crești ca videograf/fotograf trebuie sa fii constant, să exiști pe piață, să creezi și să surprinzi continuu. Astfel te vei face remarcat și apreciat. Cu toate acestea, succesul va fi doar de moment. Aici intervine experiența. Ea te va ajuta să te menții pe termen lung. Orice creator de conținut, mai cunoscut sau puțin cunoscut a atins la un moment dat un plafon. Este un proces normal, pentru că lucrăm individual sau în echipe foarte mici. Creatorii de conținut mari au deja in spate o echipă complexă care le duc mai departe succesul.

Este foarte ok să cunoști și eșecul. El te va întări și te va face mai înțelept. Știu că poate pare un șablon, dar acesta este adevărul. Trebuie să guști din toate farfuriile, mai dulci și mai amare. Și dacă tot spun de farfurii, eu mi-am urmat visul și am devenit și vlogger, da, știu! “Prinoras” se numește. A doua mea mare pasiune este bucătăria și am avut marele noroc să pot combina videografia cu bucătăria. Astfel, după câțiva ani de ezitare, mi-am făcut canal de youtube unde povestesc despre locuri și restaurantele la care mananc și fac recenzii. E un vis din acela la care te gândești constant, dar eziți să-l transformi în realitate pentru că te întrebi oare ce vor zice oamenii care deja mă urmaresc, oare va fi de interes, oare o să am succes etc.? Într-un final am zis, știi ce, fuck it! Am trecut la fapte și mă simt foooarte bine cu decizia luată. Pentru mine asta înseamnă să cresc ca videograf, să fac tot ce-mi place fără să mă uit în spate. În același timp, asta înseamnă să fiu și creator de conținut. La urma urmei și videograful sau fotograful de nuntă e tot un creator de conținut pentru că surprindem o realitate pe care o modelăm în stilul nostru. Așadar, drumul de la videograf de nuntă la food vlogger era de fapt un pas mic. Banii nu sunt și nu au fost niciodată un scop principal pentru mine. Dacă voiam bani, mă duceam pe altă direcție în viață. Dar nu te speria, banii vin și din pasiuni dacă ești ambițios și consecvent. 

Ar mai fi multe de spus, dar poate voi scrie și o carte la un moment dat (acesta fiind un alt vis de-al meu). 

Iar ca un sfat de final – creează și nu te uita în spate!

Am să încerc să răspund destul de concis la această întrebare. Din punctul meu de vedere cel mai important este networkingul. Atunci când faci cunoștință cu o persoană nouă, tinzi să-i uiți numele în primele trei secunde, așa că obișnuiește-te să-i spui mai de grabă cu ce te ocupi. Bună, eu sunt Kiki și sunt fotograf. S-ar putea să fii mai reconoșcibil. Pe lângă tipul acesta de networking, există multe altele ca de exemplu: bucură-ți persoanele din jur făcându-le poze frumoase for free, postează-ți munca pe rețelele de socializare, realizează mici proiecte personale etc. Oportunitățile se vor ivi, însă secretul este ca oriunde mergi, aparatul foto să te însoțească.

Tu cum ai crescut de-a lungul timpului ca fotograf/videograf? Povestește-ne experiența ta, lasă-ne un comentariu la acest articol!

Alți fotografi au mai citit și:

1 Comment

  • Geniala si dureroasa formularea lui Cristi: “Banca de locuri comune, șabloane sigure, idei preconcepute și verificate, dogme sfinte și concepte politically correct”
    Fain articol. Mersi.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *