Ce este o fotografie bună?
O întrebare pe care, mai devreme sau mai târziu, orice pasionat de fotografie va trebui să o aibă în vedere. La început mai puțin, pentru că este etapa entuziasmului suprem, când suntem dornici să încercăm din toate genurile fotografice, fie că ne atrag cu adevărat sau nu, și nu ne punem foarte mult probleme legate de ceea ce transmitem, ci mai degrabă ne concentrăm pe corectitudinea tehnică a imaginii, pe imitarea altor fotografi sau a unor cadre pe care le considerăm de top, sau pur și simplu pe a obține fotografii plăcute ochiului.
Cu timpul însă, lucrurile se schimbă și începem să ne dorim să aducem fotografiile la un alt nivel, cel al fotografiilor considerate bune.
Dar ce înseamnă asta? Ce este o fotografie bună?
Și este oare întrebarea potrivită?
Date fiind toate cele menționate mai sus și faptul că bun/bună poate însemna lucruri total diferite în funcție de context și de standardele după care „judecăm”, de multe ori ele însele într-o continuă schimbare, credem că există o serie de întrebări mai potrivite pe care să le avem în vedere.
Promitem să revenim și cu o serie de criteri cumva general agreate la ora actuală privind fotografiile bune. Până atunci însă, să ne întoarcem la întrebări.
Dacă am înceta să ne întrebăm dacă o fotografie este bună sau nu și, în schimb ne-am concentra pe: Ce am vrut să spun cu această fotografie? Am spus-o? Am ajuns acolo? Întelege lumea că unele cadre sunt despre povești, altele despre stare sau unele sunt ceea ce trebuie din punct de vedere al iluminării, expresiilor ș.a.m.d? Acestea sunt întrebări mai bune, cel puțin la început; li se poate răspunde, și chiar dacă nu aveți răspunsuri super concrete, puteți cel puțin să începeți să faceți acest lucru și să vă ascultați instinctele cu mai multă atenție.
De ce? Pentru că luată ca atare, întrebarea dacă o fotografie este bună sau nu e ca o țintă în mișcare.
Nu este doar o întrebare, ci conține de fapt un milion de întrebări în așteptare. Ne referim la bun/corect tehnic? Ne referim în contextul altor fotografii și al dezvoltării cuiva ca fotograf? Imagini bune ca cele ale lui Henri Cartier -Bresson, Ernst Haas sau Sebastião Salgado ? La ce ne referim de fapt?
Poate că nu aveti o idee exact nici pentru asta.
Mulți dintre pasionații de fotografie pun camera la ochi pentru bucuria de a vedea cum arată lumea prin obiectiv și cu un cadru în jurul ei, pentru a păstra amintiri etc. Tot pentru mulți, aparatul foto este o unealtă care îi ajută să vadă și să simtă lucruri pe lângă care alții trec indiferenți… Abia după o vreme încep să înțeleagă ce este miezul și miza fotografiei. Și numai atunci încep să înțeleagă ce ar putea însemna ca fotografia să fie realizată cu atenție, să impacteze și existența altora și, de ce nu, să reușească să fie catalogată drept fotografie bună.
Dacă nu aveți nicio idee despre ceea ce doriți să realizați, atunci nu sunteți în punctul în care ar trebui să vă întrebați dacă o imagine este bună sau nu. Și e în regulă. Încă ar trebui să explorați și să găsiți acel lucru despre care este vorba sau ați vrea să fie vorba în fotografiile voastre. E o stare? Este o poveste? Este jocul de lumină pe crestele munților sau pe străzi? Ce vreți să spuneți, să scoateți în evidență sau să exprimați?
Majoritatea fotografiilor nu eșuează pentru că ar fi inadecvate din punct de vedere tehnic ci pentru că nu au nimic de spus, și asta nu este vina fotografiei. Sau a camerei.
Este vina omului din spate, care nu s-a oprit să se întrebe ce vrea. Nu doar o fotografie a unui om, dar ce vrem să spunem despre acel om… Nu doar un peisaj superb, dar ce anume vrem să transmitem? Să simtă cel ce privește? Nu doar o înregistrare a ceea ce se întâmplă pe stradă într-o zi, ci povești urbane sau stări pe care vrem să le simtă cel care a dat peste imaginile noastre.
Dacă nu e întrebarea potrivită, care sunt totuși întrebările potrivite?
Și totuși, ce criterii am putea avea în vedere atunci când vorbim de fotografii bune? Sau ce alte întrebări am putea să ne adresăm pentru a ne auto-evalua și eventual și pentru a întelege cum ne evaluează ceilalți?
- Ne face imaginea să ne simțim într-un anumit fel?
- Ne provoacă să ne uităm la ceva diferit?
- Ne face să ne întrebăm?
- Ne face să vrem să fim acolo?
- Ne induce o stare?
- Ne aduce un punct de vedere nou și ne face să descoperim ceva diferit despre un subiect?
Acestea sunt întrebări mult mai bune și toți fotografii ar trebui să le aibă în vedere.
“Dar nu putem să ne punem toate aceste întrebări și să facem 50-100 de fotografii decente în aceasta săptămână sau lună”, se vor auzi vocile în fundal.
Exact. Încetați să gândiți în acest mod și nu vă mai grăbiţi. Presiunea social media nu ajută deloc, însă, dacă o gândim la rece, este o presiune pe jumătate falsă.
Nu există nicio presiune pentru a efectua un număr X de fotografii bune într-o perioadă limită de timp. Există doar conștiința fiecăruia, planurile și visurile sale, capacitatea reală de autoevaluare și de a prezenta imagini care să iasă din marea de fotografii mediocre prezente din ce în ce mai mult peste tot pe Internet.
Alte criterii de avut în vedere atunci când vorbim de fotografii bune
Desigur că există și o serie de criterii cumva general agreate ca definitorii pentru imaginile pe care le numim bune. Le veți întâlni enumerate sau menționate de mulți dintre fotografii din afară dar și de la noi.
Spre exemplu, Andreas Feininger, un renumit fotograf și autor american are în vedere patru criterii pentru a evalua o fotografie ca fiind bună:
- Să atragă privirile
- Să aibă impact (șoc/emoție/să te facă să te întrebi)
- Să aibă semnificație (mesaj, poveste)
- Să fie realizată bine din punct de vedere grafic (realizarea tehnică să fie în concordanță cu subiectul)
Toate cele de mai sus presupun bineînțeles și existența unei compoziții adecvate, a contrastelor și cromaticii bine echilibrate ș.a.m.d.
Pentru alții, semnificațiile unei imagini bune sunt mai profunde:
Fotograful Magnum Sergio Larrain spre exemplu consideră că „O fotografie bună se naște dintr-o stare de grație, atinsă atunci când ne eliberăm de convenții, când suntem liberi ca un copil care descoperă pentru prima dată lumea. Jocul și totul constă apoi în felul în care organizăm dreptunghiul ce se va transforma într-o fotografie.”
Claudine Doury de la Agence Vu consideră că: „o fotografie bună este accea care conține o doză de mister, de indescifrabil și care, precum Gioconda, nu încetează să te facă să te întrebi.”
4 Comments
Un articol foarte interesant cu multe sfaturi utile. Multumesc!
O fotografie bună, este aceea care iti atrage atenția si te retine ”acolo” un anumit timp.
Spre exemplu: Esti la o expoziție foto, mergi printre zeci, ori sute de tablouri, apoi te oprești la o anumita imagine si o veghezi mai mult timp decat pe celelalte. Asta înseamnă a fi buna si de apreciat. Părerea mea 🙂
The story from the frame…. fiecare ramă spune o poveste..
In cuvinte putine ,,o fotografie buna” este fotografia care si-a atins scopul pentru care a fost facuta!