Review Tamron 24-70mm F2.8 SP VC USD G2, cu Sorin Voicu

F64
17minutes read

Tamron a evoluat în ultimul timp devenind din ce în ce mai bun, atât la capitolul construcție, cât și la optică.

„Pe vremuri”, producătorul era cunoscut datorită calității optice și mai puțin datorită calității constructive. A început „de jos”, dar și-a ridicat constant calitatea cu fiecare model nou lansat. Nici acum nu pot uita primul meu Tamron, 70-300mm f/4-5.6 DI LD macro 1:2. L-am folosit pe un 350D și un 20D. L-am testat chiar și pe un full frame. Vremuri… Mi-a plăcut de asemenea 28-75mm-ul f/2.8 cu și fără stabilizare. Pot spune că am experiență îndelungată și plăcută cu obiectivele Tamron.

Tamron 24-70mm F2.8 SP VC USD G2 se află la a doua generație de obiectiv full frame, așa cum spune și denumirea (G2). Diferențele între versiunea 1 și cea actuală sunt foarte mari. Dacă nu ar scrie Tamron pe ele nu ți-ai da seama că ambele sunt produsul aceluiași producător.

Construcție

Atât de aproape de perfecțiune, atât de aproape. Am constatat un joc la obiectivul primit în teste, un joc la „blocul” celor două comutatoare: se mișcă un pic atunci când apeși în stânga. Mergând pe „fir”, am constatat că tot blocul se mișcă, doar un pic și doar când îl „gâdili”. Mă întreb de ce au recurs la această construcție în jurul celor două butoane. Nu este rău să fie proeminentă, dar nici în așa fel încât să reprezinte un punct slab al construcției. Trebuie neapărat să specific foarte clar și răspicat: obiectivul avut la testat era un demo, nu unul nou. Ca să fiu sigur că este într-adevăr un caz „izolat”, am verificat un obiectiv nou nouț. Firește, problema nu există. Așadar acord nota 9,90 la construcție. Jos pălăria, Tamron!

Ca materiale folosite, în afară de sticla lentilelor, avem metal și plastic. Ca la multe alte obiective din această categorie (și nu numai), inginerii s-au gândit să pună inelul de punere la punct (de focalizare) înaintea celui de zoom. Ciudată alegere, din câte știu eu majoritatea utilizatorilor folosesc cu precădere inelul de zoom și mai puțin pe cel de focalizare. Dar fie, nu ai ce să îi faci. Tare aș fi vrut ca măcar un producător să ofere posibilitatea de a dezactiva focalizarea specifică motoarelor USD (Tamron) / USM (Canon) etc. (pe românește intervenția imediată asupra focalizării). La noul Tamron, inelul de focalizare este, aș spune, foarte subțire în comparație cu construcția generală. Pentru unii poate fi un lucru bun (eu îl consider că da), pentru alții un lucru mai… neplăcut. De fapt 24-70mm G2 se descurcă așa de bine încât nu prea ai nevoie de intervenție manuală asupra focalizării. Obiectivul se extinde la zoom, dar nu se extinde la focalizare (aceasta fiind internă).

Consider rezistența la stropi și praf ca fiind un mare plus, chiar dacă nu ai nevoie în mod expres de așa ceva. Nu se știe niciodată. Eu am stat liniștit atunci când am ieșit la fotografiat prin oraș pe un vânt foarte puternic (ridicând praful). Iar dacă stai la malul mării, această rezistență vine mănușă. Singurul lucru care pune presiune pe construcția la stropi și praf este efectul de pompă prezent la orice obiectiv zoom. Sincer, la cât de mare este, mă așteptam să fie mai greu. Apreciez în acest sens alegerea materialelor. Pe de altă parte recomand folosirea obiectivului pe corpuri full frame (nu credeam că o să ajung să recomand așa ceva, dar… un 24-70mm pe un APS-C nu prea are sens, ar deveni un 38-112mm, o plajă focală un pic… ciudată). În plus, pus pe un APS-C „categoria pană” nu va oferi chiar un echilibru bun.

Ce ne oferă?

Despre rezistența la stropi și praf am mai scris (la capitolul construcție). Sistemul de stabilizare este excelent. Am reușit constant timpi de expunere de 1/4s și 1/6s la 24mm, 1/8s la 70mm.

Distanță focală 24mm, diafragmă f/2.8, timp de expunere 1/6s

Distanță focală 50mm, diafragmă f/4.5, timp de expunere 1/6 secunde

Distanță focală 70mm, diafragmă f/4.5, timp de expunere 1/8 secunde

Distanță focală 24mm, diafragmă f/2.8, timp de expunere 1/4 secunde

Viteza de focalizare este suficientă pentru majoritatea cazurilor. Trebuie spus, nu este un obiectiv cu o viteză de punere la punct ieșită din comun. Suficient pentru a obține cadre bune în majoritatea situațiilor în care este nevoie de o reacție rapidă din partea sistemului de focalizare.

Optică

17 elemente în 12 grupuri, 2 elemente XR (Extra Refractive Index – lentile cu index de refracție suplimentar), 3 elemente LD (Low Dispersion – lentile cu dispersie scăzută), 3 elemente GM (General Motors… glumesc! Sunt de fapt Glass-Molded aspherical, adică lentile asferice din sticlă turnată în formă) și un alt element asferic hibrid. Claritatea la colțuri (spre margine) este, după părerea mea, călcâiul lui Ahile, mai ales la diafragme deschise. Iar dacă ai și ghinionul și te pricopsești cu un focus ratat la milimetru… nu este deloc bine.

Un mare plus la controlul aberațiilor cromatice. Jos pălăria, Tamron! Diafragma are 9 lamele rotunjite care ajută la separarea plăcută a subiectivului, mai ales atunci când se lucrează la diafragmă și distanță focală maximă.

Contrastul și culorile sunt ok. Mie mi-au plăcut. Vignetarea este prezentă, dar nu deranjează foarte mult. Depinde de gusturi. Să luăm imaginea de mai jos:

Diafragmă f/2.8 la o distanță focală de 61mm. Zona de neclaritate este una plăcută, culorile și contrastul, dat fiind lumina, sunt destul de faine.

Claritatea a fost făcută pe frunza de mai jos.

Trebuie să spun următoarele legate de punerea la punct. Atunci când din diverse motive punerea la punct nu este precisă, în combinație cu diafragma deschisă la maxim, apare un fenomen nu tocmai plăcut, mai ales acolo unde avem lumină:

Să vedem acum însă colțurile imaginii:

Vă rog să observați numai zonele clare. La exemplarul de obiectiv avut la testare partea din stânga s-a dovedit mai „slabă” decât partea din dreapta (descentrare).

Înainte de a vă pripi în a da deja un verdict propriu: sunt doar la începutul „prezentării”. Urmează altă exemple și considerații.

Țin însă să spun de pe acum: obiectivul este bun pentru fotografia la evenimente unde se folosește blițul și o diafragmă de cca. f/6.7. Nu îmi amintesc să fi avut un cadru ratat în astfel de condiții.

Alte cadre luate la diafragmă maximă.

Distanță focală 24mm, f/2.8 la ISO 100
Crop 100% pe locul în care s-a făcut focalizarea:

Aberații cromatice?

Distanță focală 24mm, f/2.8 la ISO 100

Crop 100% în zona de focalizare:

O chestiune legată de aberațiile cromatice: depinde de post-procesare.

Crop colț stânga sus din captura fișierului RAW:

Și crop fișier prelucrat fără a înlătura aberațiile cromatice în post-procesare:

Să fiu sincer, depinde de „interesele” celui care face testul. Legat de aberațiile cromatice: uneori apar, alteori nu. Dacă apar și mă deranjează, le elimin în post-procesarea RAW (pot crea simplu un fel de șablon pe care îl aplic imaginilor „critice” și cu asta basta). În altă ordine de idei, nici nu mă uit cu lupa la poze.

Exemple de culori și contrast (ce se poate obține de la obiectiv, aparat foto și post-procesare – chestia cu „out of camera” nu ține la mine):

În privința vignetării, aceasta există, dar nu este ieșit din comun de supărătoare.

Impresiile lăsate în urma testării

Noul Tamron 24-70mm F2.8 SP VC USD G2 mi-a lăsat păreri contradictorii la modul cât mai sincer. Construcția mecanică a obiectivului este excelentă, aproape perfectă, punctul slab fiind însă blocul de butoane.

Punctul forte: faptul că nu are nici cel mai mic joc extins la maxim și firește rezistența la stropi de apă și praf. Optic însă… sunt bulversat. În centru, clar la diafragmă maximă pe toate plajele focale. La infinit și f/2.8 clar brici indiferent de distanța focală. Am constatat câteva probleme la distanța focală maximă de 70mm și f/2.8 la subiect aflat la distanțe medii față de obiectiv.

Focalizarea s-a făcut pe persoana din dreapta cadrului. Nu te lăsa păcălit, am „corectat” în post-propcesare (forțat clarul).

Bine, pentru un f/2.8 este destul de bine. Dar în comparație cu centrul imagini…

Au existat probleme de focalizare, nu o dată, nu mereu, dar suficient încât să îmi atragă atenția.

Am avut ocazia să îl folosesc la un eveniment în familie. A contribuit din plin la obținerea unor cadre excelente, atât din punct de vedere al clarității, cât și a contrastului sau culorii.

Nu am testat Tamron SP 24-70mm f/2.8 Di VC USD așadar nu pot face nici un fel de comparație între ele. Dat fiind însă categoria diferită, ca preț și implicit calitate, mai mult ca sigur că G2-ul este superior. La care se adaugă cei cinci ani de „gândire”, ceea ce se vede. Altă construcție (optică și mecanică), altă categorie.

Pe scurt, Tamron SP 24-70mm G2 este un obiectiv bun la de toate. Distanța focală acoperită îl califică pentru evenimente, reportaje sau pur și simplu ca obiectiv de concediu.