Zeiss APO Sonnar T* 135mm f/2 – sau cum să împarți milimetrul în mai multe

Ah, Zeiss. Desigur. Cititorii constanți ai blogului F64 știu probabil din articolele scrise de mine că sunt un mare fan al obiectivelor Carl Zeiss. Felul în care randează culorile, contrastul, microcontrastul și separația tonurilor face ca fotografiile făcute cu aceste obiective să aibă un aspect unic, în multe cazuri. Dar… nu în toate. Iar Zeiss nu a făcut întotdeauna tururi de forță inginerești. 50mm f/1.4, 85mm f/1.4 – iată două exemple de nereușite. Aceste două obiective au fost sub nivelul competiției – și Sigma și Canon le depășeau net – și erau și mult mai ieftine. În partea de wide, Zeiss a stat întotdeauna foarte bine, cu excelentele Distagon 21mm f/2.8 și Distagon 35mm f/2 (pe care încă îl am în dotare). Apoi au apărut obiectivele Otus, care au lăsat în praf absolut orice altceva, dar care aveau o ”mică” problemă – prețul uriaș. Deci practic avem Zeiss-urile să le spunem standard, apoi celelalte game, care servesc nevoi specifice – Otus, Batis și mai nou Milvus. Vârful de gamă fiind Otus. Cu alte cuvinte nu ne putem aștepta ca un exemplar al seriei ”standard” să aibă calitățile unui Otus.
Sau să fie Zeiss APO Sonnar T* 135mm f/2 o excepție?
1. Construcția
– 11 elemente în 8 grupuri
– apertură f/2 – f/22, 9 lame rotunjite
– diametru filtru 77mm
– distanța minimă de focus: 80 cm (!)
– autofocus: Zeiss, LOL (adică focus manual cu confirmare)
– greutate: 930 grame.
Construit în spiritul religiei Zeiss, care dăinuie de zeci de ani, acest obiectiv e complet metalic, inclusiv parasolarul. E o încântare la atingere și pare făcut să dureze mai mult decât posesorul. Inelul de focus se mișcă foarte lin, foarte precis și cu o rezistență perfectă – nici un alt fabricant nu a reușit să atingă acest nivel. Tot tradițional, inelul de focus (metalic) este acoperit cu zimți fini în loc de cauciucul cu care a fost blagoslovită seria Otus. Elementul frontal este foarte mare, după cum era de așteptat iar lungimea obiectivului se schimbă în funcție de distanța de focus – ceea ce nu e tocmai nemaipomenit. Distanța minimă de focus este cea mai mică între toate obiectivele 135mm non-macro și oferă o magnificare de 1:4. Această caracteristică îl poate recomanda fără probleme la fotografia de produs. Iar dacă i se atașează tuburi de extensie cred că se poate ajunge și la 1:1, devenind cu adevărat un obiectiv macro.
Zeiss 135mm f/2 nu este izolat împotriva ploii sau prafului, dar nici unul din Zeiss-urile pe care le-am cărat pe munte în toate condițiile imaginabile de vreme nu a avut nimic de suferit. Asta nu înseamnă că recomand să ieșiți cu obiectivul direct în ploaie și să pozați o jumătate de oră cum cad picăturile.
2. Sharpness
Total șoc. Primele fotografii au fost perfect în focus (mai multe despre asta mai jos) și claritatea imaginii pur și simplu oprește respirația. M-am uitat să văd dacă nu cumva mi-a strecurat cineva în geantă un PhaseOne sau vreun alt format mediu și am tras fără să văd. Nu am mai tras nici un cadru, m-am dus la calculator și am căutat review-uri pentru Zeiss 135mm f/2, cele tehnice. Toate erau în perfect consens – acest obiectiv se apropie de perfecțiune, sparge toate recordurile de sharpness. Mi-aș fi dorit tare mult să am un Otus 85mm la mine să pot compara. După cum se vede și în cropurile atașate, claritatea este dincolo de orice benchmark. Și asta începând cu f/2, deci apertura la acest obiectiv se folosește pentru a stabili nivelul de bokeh și / sau în funcție de câtă lumină avem disponibilă. NU pentru a face imaginea mai clară. Pentru cei neinițiați – cele mai multe obiective au cel mai slab sharpness la apertura maximă, este un fenomen normal. Zeiss 135mm f/2 este la fel de sharp și la f/2 și la f/8, pe tot cadrul.

3. Bokeh
Un alt capitol la care Zeiss sunt faimoși. Și în cazul de față fiind vorba și de un tele, rezultatele sunt superbe. Subiectul este decupat din fundal cu un efect aproape tridimensional. Pentru un portret de tip candid doar alegeți f/2, luați focusul corect și click – magia se întâmplă.


4. Aberații cromatice
După cum se observă și din nume, avem de a face cu un obiectiv apocromat. Aceasta înseamnă că în construcția lui s-au folosit elemente care sunt tratate special pentru a preveni apariția aberațiilor cromatice. Nu am reușit în nici un fel, în nici o situație să am vreo urmă de aberații cromatice sau purple fringing.
5. Autofocus
Am experiență de mulți anișori cu obiective Zeiss și chiar și cu altele cu focus manual. Am suficient antrenament să pot pretinde un număr relativ mare de cadre în focus în cadrul unui shooting. Cel mai dificil obiectiv de până acum se dovedise Zeiss Makro Planar 100mm f/2, dar m-am descurcat și cu acela. Zeiss 135mm f/2 este un alt animal. Care ar fi problema? Ei bine, eu mă folosesc de confirmarea de focus – care în marea majoritate a cazurilor funcționează perfect. Îți trebuie antrenament și experiență pentru a nu depăși zona de focus mișcând inelul în continuare după ce ai auzit beep-ul, dar în timp această tehnică poate fi stăpânită de oricine. La acest 135mm însă lucrurile stau altfel. Am făcut și niște experimente, pentru a fi sigur. Problema constă în faptul că focusul este afectat chiar și de o mișcare atât de mică încât n-ai fi crezut că s-a întâmplat. Asta înseamnă că am făcut focus, mi-a confirmat, am ATINS ușor inelul de focus probabil mișcându-l un sfert de milimetru și mi-a confirmat din nou! Cipul nu a putut discerne între cele două poziții – dar fiind un obiectiv cu f/2 și 135mm, acea mișcare a făcut diferența între focus și out-of-focus. Nu cu mult, dar notabil. Imaginea își pierde toată calitatea, iar claritatea aceea aproape ireală pe care o poate obține acest obiectiv nu mai există.
6. Vignetting
Nimic notabil pentru mine – desigur că există, la f/2. Va pune accent mai bine pe portretele closeup iar dacă nu doriți așa ceva, corectarea e la un click distanță, în Lightroom.
7. Culori, contrast
Superbe, de vis. Știu că acest review începe să sune ca o poveste cu Făt Frumos, dar acest Zeiss 135mm f/2 este unul din foarte puținele obiective la care aproape nu ai ce să prelucrezi după ce ai descărcat RAW-urile pe disc. Nu e nevoie de nimic – nu contrast în plus, saturație, claritate. Nimic. Creează într-adevăr senzația de imagine fotografiată cu un aparat de format mediu prin aparența de dynamic range foarte mare și claritatea incredibilă.

8. Distorsiuni
Este un prime și pe deasupra un tele – deci zero.
9. Lens flare
Aceasta este cealaltă problemă a lui Zeiss 135mm f/2. La un cadru contra luminii, în cazul unei lumini puternice, imaginea se va albi considerabil – își pierde din contrast foarte mult, devine cețoasă. La acest aspect stă mai puțin bine decât concurența. Mai puțin bine și decât alte obiective Zeiss chiar, ceea ce este curios.
9. Experiența în utilizare
Am avut acest obiectiv o perioadă destul de mare ca să pot face câteva shooting-uri și să-l pot pune în tot felul de situații. Experiența îmi spunea în momentul în care apăsam butonul și confirmarea îmi… confirma, că am obținut cadrul dorit. Apoi ajungeam cu pozele la calculator și iată că focusul este pe vârful nasului în loc de ochi. Pentru unii poate nu reprezintă mare lucru acest aspect. Dar a rata focusul în proporție de peste 50% pentru mine este inacceptabil. Singurul mod în care poți fi sigur că ai obținut ce vrei, e să folosești live view – ceea ce am și făcut, la două shooting-uri, unde totul a fost regizat și măsurat cu grijă – iar rezultatele au fost superbe.
Cursa inelului de focus nu este foarte mare cum m-aș fi așteptat, este chiar potrivită – așa încât se poate trece relativ rapid de la focus minim la infinit. Iar distanța de semi-macro minimă de focus este foarte utilă.
Este un obiectiv cu greutate, are aproape 1 kg. Eu nu am simțit asta prea mult, poate pentru că eram mai mult decât încântat să am o asemenea minune montată pe 5D Mark III-ul meu.

Concluzie:
Zeiss APO Sonnar T* 135mm f/2 a fost pentru mine dragoste cu năbădăi. Imaginile pe care le obține sunt de o calitate care lasă cam orice altceva în urmă. Este probabil unul din cele mai bune obiective pentru DSLR-uri. Totul este super, DACĂ este în focus. Pentru că altfel, o simplă mișcare imperceptibilă neagă absolut toate calitățile acestui obiectiv superb.
Pentru fotografia de studio, fashion, food photography, sau alte zone ale fotografiei care presupun regizarea cadrului, posibilitatea utilizării trepiedului și a folosirii live view-ului, acest obiectiv este perfect. Probabil pentru așa ceva a fost creat, iar eu l-am scos din mediul lui și l-am dus… la munte. Ca și cum mademoiselle Rapunzel ar fi fost răpită de un viking păros care știe să numere doar până la 5.
Un material și fotografii de Cătălin PETOLEA.
[products ids=1051589]