TO THE BURGER AND BEYOND!
F64- 9minutes read
Acum cateva zile am fost la Gara de Nord sa ma intalnesc cu un prieten de la Cluj. Era atat de frig de se lipeau cainii de hidrant, vorba englezului, iar cursa mea detinea recordul pe tabela de sosiri, desigur la rubrica intarzieri. Bine ca unitatea de masura este minutul, altfel ar fi trebuit sa astept mai mult de o ora, mi-am zis, uitandu-ma cu ciuda la numarul 70 de pe tabela.
Pe peroane pustiu, toata lumea era inghesuita in fastfood-ul cu nume de ratoi din apropiere. La intrare un afis se lauda in gura mare cu un hamburger apocaliptic, probabil la oferta. M-am uitat la el, era umflat, suculent, cu chifteaua de o palma grosime, salata proaspat culeasa din gradina, cu roua inca pe ea.
Trebuie sa imi iau unul d-ala, cu portie mare de cartofi la sugestia vanzatorului.
Ceva este total gresit in societatea noastra!
M-am uitat la afis … pufos, crocant, suculent…. Si apoi in cutie …storcit, fleoscait, lipicios. Un fel de pisica linsata pe autostrada. Sper totusi ca a murit fara sa se chinuie.
Si totusi anormal este acel hamburger ideal. El este rodul muncii unei intregi echipe de productie. In fotografia comerciala culinara rolul principal nu il are fotograful ci stilistul. Punerea in scena a produsului culinar este fara indoiala mult mai importanta decat schema de lumini si fotografierea in sine. Este intotdeauna recomandabil sa angajezi un stilist in arta culinara. Din acest motiv am pus mai mult accent pe pregatirea produsului decat pe tehnica de fotografiere, sper sa nu fiti dezamagiti.
De multe ori insa, din considerente bugetare, fotograful trebuie sa lucreze fara ajutorul unui astfel de profesionist.
Pentru acest tutorial as fi putut cumpara un hamburger de la fastfood-ul cu pricina, dar cu siguranta aceasta ar fi fost calea catre un articol mai putin pe blog.
Fa-ti un plan. Eu imi fac inainte de a pleca la cumparaturi schite cu variante ale produsului finit si apoi imi intocmesc lista de cumparaturi.
Asadar, seara mi-am asezat luminile in studio, iar a doua zi dimineata am plecat la hypermarket. Pare o sarcina usoara, doar am facut cumparaturi de atatea ori. Moralul iti va scadea de la prima achizitie, in cazul meu chifla. Am gasit doar patru, fiecare cu cate un handicap, de unde si morala zilei: pregateste ingredientele cu o zi inainte, sau vorbeste cu brutarul, bacanul, macelarul si ceilalti prieteni ai tai sa-ti puna deoparte cele mai frumoase produse.
Ingredientele pentru imaginea de astazi sunt: o chifla, carne tocata de vitel, branza topita feliata, rosie, salata, sos tartar, ketchup si mustar si ceva condimente.
Am pus ingredientele la frigider si am inceput cu prepararea chiftelei. Carnea de vita se strange in timpul procesului de gatire, asa ca am format o chiftea cu diametrul mai mare cu aproximativ un centimetru decat cel al chiflei. Am avut grija sa cumpar suficienta carne pentru cateva incercari.
Am uns tigaia cu putin ulei, am incins-o si am asezat carnea la prajit, cateva minute pe fiecare parte. Nu trebuie asteptat sa se patrunda, pentru ca exista riscul sa o arzi prea tare pe exterior, este in regula daca ramane rosie pe margini. Aspectul fript-suculent il voi da ulterior cu ajutorul lampii cu gaz si a sosului de soia.
Din pacate nu am gasit o rosie suficient de mare sa imi acopere felia de carne asa ca am recurs la un truc. Am sectionat felia de rosie si am departat marginile, nu ma intereseaza un hamburger aratos pe toate partile ci doar pe partea fotografiata.
Am asezat branza topita si am uns-o cu putin ulei sa isi pastreze luciul mai mult timp, apoi am taiat nervurile frunzelor de salata ca sa fie mai usor de asezat. Tot ansamblul l-am fixat cu cateva scobitori. Sosurile le-am dozat cu o seringa, pentru mai mult control. Tot cu seringa am asezat si cateva picaturi de apa pe felia de rosie si pe salata pentru un aspect proaspat.
In studio luminile le aveam deja asezate, fotografia culinara este o adevarata cursa contracronometru.
Imaginea finala
Pofta buna, dar sa nu uitati de scobitori!
Echipament folosit
Blit-uri
Elinchrom D-lite it 2
Elinchrom D-lite it 4
Modificatori:
Softbox Elinchrom Portalite 66×66
Beauty dish Kast cu grid
Reflector Elinchrom 21cm
Suport filtre
Filtre colorate
Diverse:
Fundal carton
Kit sustinere fundal
Stative Elinchrom
Stativ Giottos lc325
Stativ Manfrotto 012B Backlite Stand
brat articulat Manfrotto 196 AB2
Clema Manfrotto Spring Clamp 175
14 Comments
Culoarea asta "crocanta" a chiflei este de la mama ei!?
Sănătate curată 😀
Hamburgerul este asezat pe o bucata de sticla, vopsita pe partea de jos cu negru mat. Avantajele sunt ca reflexia nu se dubleaza, asa cum se intampla in cazul sticlei transparente, si ca iti da posibilitatea de a aseza blitul de fundal chiar in cadru, sub masa. Am folosit si PS-ul pentru a scoate marginea mesei din spatele hamburgerului.
Pe ce material ai fotografiat reflexia ? sau e PS ?
si eu cred ca se putea si fara steagul american.
sau poate ca pe siteurile scrise de americani ei pun steguri romanesti…
in rest articolu e fain.
a fost gustos produsul la final?
"zambiti domnule hamburger ca in zece minute te-am mincat" 🙂
TEST TEST
Cursurile de food styling sunt ca oricare alte cursuri, cum ar fi cele de hair styling. Cursurile pe care noi le tinem sunt despre cum sa folosesti lumina fie ea continua sau blit, intr-un mod cat mai eficace. Dar cu siguranta daca aveti anumite intrebari din domenii strans legate de fotografia de studio sau de produs, le puteti adresa prietenului nostru Dragos Borcanea (http://goo.gl/aqT9q)
bravo!,rezultatul final e important,deci se poate!!bravo!
Nu ar fi rau daca ati organiza si cursuri de food styling ! Dar ceva cu mai multa practica decat teorie.
Primul lucru care imi vine in minte atunci cand vad aceasta imagine este ca vad o ciuperca colorata (''luca caragiale'')! Partea de sus, painea, este prea mare. Parese ca a fost alcatuit din doua chifle. De apreciat atentia la detalii in privinta depunerii de sosuri. Si totusi, daca ar fi avut steagul Romaniei ar fi fost mai bine! Asa ar fi stiut cititorul de unde provin ingredientele, mana de lucru si nu in ultimul rand ideea. Sa nu mai spuneti Dle ca numai americanii stiu sa faca lucruri…
Multumesc de idee, sa vad cand o pun in aplicare. Am si o intrebare, sa nu mi-o iei in nume de rau: de ce jumatatea de sus a chilei e / pare mai mare decat cea de jos? Parc-ar fi o ciuperca 🙂
Stiu, e mai usor sa critici, dar sunt curios.
Introduceţi textul chiar aici!
Ma jur ca am salivat! La poza finala… 😛
Foarte interesenat si haios deopotriva 🙂 Felicitari pentru preparat!
Un fotograf bun trebuie sa fie si un bucatar bun, pentru ca stie cum sa combine toate ingredientele cu masura 🙂