Panasonic Lumix Photography - Despre flexibilitatea uriașă în post procesare și recuperarea detaliilor din fișierele RAW

Salut, sunt Răzvan Ioniță, director de imagine, colourist, fotograf și la nevoie junior editor. Am studiat imaginea de film și tv în cadrul UNATC dar lucrul cu pelicula fotografică începuse încă din primii ani de liceu când foloseam un Minolta manual, pe film și îmi developam singur fotografiile în baie, probabil mulți dintre voi își amintesc cu plăcere acele vremuri în care toaleta era și camera de developare.

În ultimii ani observăm pe piață o democratizare a unor unelte la care o foarte mică parte din creatorii de imagine aveau acces, cum este și cazul celor 10 biti care m-au convins să-mi cumpăr încă de la lansare Lumix S1 (de la f64). Seria Lumix a fost prima care a oferit acei 10 biti cu chroma subsampling 422 pe o cameră de sub 10.000$. Pentru mine, a fost suficient să mă convingă să fac acestă achiziție, alături de faptul că am observat evoluția GH5-ului, Panasonic nu te lasă cu achiziția și atât, oferă și firmwire updates care îți permit să fii relevant pe piață chiar dacă echipamentul tău are 5 ani de la lansare, să zicem, evitând devalorizarea produselor. În articolele pe care le voi scrie vă voi povesti despre experiența mea cu Lumix, serie care nu a încetat să mă uimească și să îmi demonstreze de fiecare dată că am făcut o alegere bună. Din punctul meu de vedere, Panasonic Lumix S, oricare model îți place mai mult, este o cameră pe care merită să o ai, preferând să închiriez alte aparate atunci când proiectul o cere musai.

Știai că...?

Panasonic Lumix S1 a obținut în 2019 premiul TIPA la categoria Best Full Frame Photo/Video

În gimnaziu, profesorul de tenis de câmp mi-a spus că o rachetă bună te ajută pe tine ca jucător să te ridici, să fii mai bun și deși nu i-am dat mare importanță atunci, dintr-un motiv misterios mi-a rămas în minte și iată că astăzi pot spune același lucru despre o cameră bună. Te ajută să evoluezi ca artist, să devii un creator mai bun iar imaginile tale să iasă în evidență. Desigur asta nu e suficient, e nevoie să te ajuți și singur învățând limbajul fotografic, cinematografic, devenind stăpân pe detaliile tehnice. Pot spune că al meu S1 a reușit acest lucru pe deplin, mi-am luat o cameră, iar 2 ani mai târziu pot spune că mi-am completat setul de skill-uri, pășind deloc timid pe tărâmul colour grading-ului. Mi-am propus să împart cu voi din experiențele mele, sunt sigur că vă vor fi de folos și veți afla lucruri noi.

Având aceste culori vremelnice la dispoziție, specifice toamnei, am ieșit deseori să realizez fotografii de portret, iar exemplul alăturat, realizat cu Lumix S1 + 50mm f1.4 S Pro l-am ales pentru a vă arăta cât de flexibile sunt în post aceste fișiere raw, RW2 ale seriei. Am fotografiat cu soarele în cadru, la lumină 100% naturală acest portret într-un hambar întunecos acest portret și în cele ce urmează vă voi explica cum am gândit această fotografie, cum mi-am luat reperele vizuale necesare în post producție și cum puteți beneficia la maxim de ultimul update Lightroom.

Când am fotografiat am ales să protejez highlights pe cât posibil, profitând de latitudinea de expunere generoasă a aparatului pentru a păstra și detaliile din shadows. Și chiar le păstrează, iată un before and after:

Înainte să trageți de orice slider, vă propun să trageți aer adânc în piept, să vă relaxați, să puneți o muzică faină și să analizați meticulos imaginea. Adevărat, pentru mine acesta este a doilea pas. Primul a fost să trec imaginea prin DxO Pure Raw, un raw processor care oferă pe lângă cel mai bun denoiser și niște corecții optice de maximă precizie, ceea ce lightroom încă nu știe să facă pentru seria Lumix. Putem observa că avem un soare timid care are nevoie de ceea ce în film se cheamă halation, de un glow mai generos, fără să ne fie frică de acel haze care fac imaginea să fie expresivă și să aibă un impact vizual mai mare. E clar că subiectul are nevoie de o expunere corectă și el, astfel pentru a le păstra pe ambele în limitele indicate de histogramă, fără să pierdem detalii, vom recurge la dodging and burning.

Am început cu ajustările de bază asupra cărora am intervenit pe măsură ce am început să mă joc cu noile unelte de masking din lightroom și să le înțeleg. M-am bucurat să văd din ce în ce mai multe unelte pe care le găseam numai în software-urile profesionale de colorizare video aduse și în partea de procesare foto, cum ar fi luminance qualifiers, combinația dintre măști și ele, hsl, color wheels și altele. Deși e clar că la unele încă mai este nevoie de dezvoltare, direcția pe care merge lightroom este una foarte bună. Iată ajustările de bază finale, pe care le-am ajustat de fiecare dată când am mai creat câte o mască. Puteți observa cât de mult „push and pull” am avut libertatea să fac și cât de bine s-a păstrat imaginea, fără să apară artefactele specifice over-processing-ului:

Am creat o mască pentru partea de jos, cu scopul de a obține umbre mai adânci, cu contrast mai mare și mai puțin haze, unde se află podeaua. Aproape fiecare mască folosită are scopul de a direcționa privirea publicului către subiect.

Apoi am controlat umbrele din tot cadrul folosind luminance range:

Am făcut o mască și pentru partea din stânga, aplicând un alt contrast curve:

Apoi am făcut un luminance range pentru highlights, evitând astfel să ard imaginea în timp ce am crescut expunerea generală pentru a obține detalii pe subiect.

Iar la final am ales să controlez mai bine caracteristicile cromatice dar și de expunere ale soarelui cu un radial gradient.

Rezultatul final

Vă încurajez să folosiți fără frică măștile, să vă gândiți mereu la cum direcționați privirea către subiect fără însă a pierde din detaliile suprinse, aruncând frecvent câte-o privire spre histogramă. Cum să nu rămâi surpins de asemenea unelte pe care le avem la dispoziția noastră în ziua de astăzi?! Iar acel obiectiv cu siguranță a contribuit și eș, nu puține obiective fixe de 50mm pot face acest lucru, să țină soarele în cadru, dar să și scoate incredibil de multe detalii din shadows. Să nu-ți faci lens flare cioplit, că nimic nu se compară cu cel natural, dat de un obiectiv bun!