Primul meci de fotbal din România fotografiat cu Sony A1 și 6 sfaturi pentru fotografia de fotbal

Am intrat pentru prima dată într-o redacție de ziar la 12 ani. Cu bunăvoința maică-mii, care era contabil la trustul respectiv, am ajuns la departamentul sport, acolo unde era instalat un 586 cu două jocuri și unde mi-am petrecut multe ore de după școală, din clasa a VI-a și până în clasa a VIII-a. Pasionat de fotbal (sport în general) și de statistică, trăgeam mereu cu urechea la discuțiile din departament, iar într-o zi mi-am permis să intervin la una.

Până atunci, citisem cărțile lui Ioan Chirilă “Și noi am fost pe Conte Verde”, “Mexico 70, jurnal sentimental”, “Zile și nopți pe stadion” și mă lua somnul răsfoind volumele “Fotbal de la A la Z” ale lui Mihai Ionescu și Mircea Tudoran, deci mă simțeam un pic încrezător în forțele mele. Țin minte că am intervenit la o contradicție legată de data de naștere a lui Ladislau Boloni (culmea, vă povestesc asta chiar de ziua lui, pe 11 martie), pe care am confirmat-o celui care susținea varianta corectă.

(c) Marius Tudor

De aici, pentru că tot stăteam mai toată ziua prin redacție, am început să primesc de “lucru”. Mai făceam un clasament, pe vremea aia update-urile se făceau cu creionul, mai corectam articole bătute la mașină, mai duceam o hârtie dintr-o cameră în alta… până într-o zi când mi s-a pus in brațe o cutie cu fotografii. Urma să aleg ilustrațiile pentru articolele importante din paginile de sport. De atunci am văzut și studiat zeci de mii de fotografii de sport, deci pasiunea mea nu e întâmplătoare.

Când am deslușit și tehnica din spatele fotografiei, vreo 13 ani mai târziu, primul instinct a fost să merg să fotografiez un meci pe stadion. Și, de-atunci și până acum, au urmat câteva sute de evenimente (în principal fotbal, baschet și volei).

Prima întâlnire cu un fotograf de sport din România a fost cu Cristian Preda (actualmente boss-ul secției de sport de la GSP), nume care îmi era cunoscut din creditele imaginilor pe care le decupam din ziare când eram mic. Venise ca invitat în cadrul clubului foto al Școlii de Fotografie Freelancer la invitația regretatului Dan Beșliu, iar prezentarea lui mi-a oferit multe dintre informațiile de care aveam nevoie și pe care le căutam.

Pentru mine, fotografia de sport a fost și este o pasiune și nu o meserie, deși mi-a adus și multe beneficii financiare.

Ca orice pasionat, mă bucur de fiecare dată când primesc în teste aparatură dedicată. Lansarea noului Sony A1 nu putea trece neobservată și mă bucur nespus că am avut ocazia să fiu printre primii din România care l-au pus la treabă. Și nu oriunde, ci la un meci de fotbal.

N-o să vă povestesc prea multe despre cameră în articolul ăsta, pentru că o s-o fac într-un live, pe 15 martie, de la ora 20, alături de prietenul meu Marian Sterea, Sony Europe Imaging Ambassador, pe streamul video de Facebook și Youtube al F64.

Tot ce pot să vă spun este că vremea shutterului mecanic se pregătește să apună, Sony A1 e o cameră care poate fi folosită full pe electronic, chiar și în fotografia cu blițuri. Singura situație (cel puțin dintre cele pe care le-am testat eu) în care nu poate sincroniza blițuri cu shutterul electronic este dacă folosiți blițuri mai vechi, care nu-s TTL. Dar funcționează pe mecanic.

Am rămas impresionat de flexibilitatea la procesare a JPEG-urilor, care au suficient de multă informație, în sensul că se pot recupera multe detalii atât în cazul fișierelor supraexpuse, cât și în cazul fișierelor subexpuse.

Despre sistemul de focus, algoritmul AI pentru identificarea feței și ochilor la oameni și animale, performanțele ISO și zgomotul de imagine, rezoluție, gamă dinamică, efectul de rolling shutter, viteză de scriere și buffer, viteză de transmitere a datelor și alte aspecte, discutăm pe 15 martie!

Până la întâlnire vă las o serie de imagini realizate la meciul dintre Sepsi Sf. Gheorghe și Chindia Târgoviște plus șase sfaturi pentru a surprinde cadre spectaculoase la un meci de fotbal. Sunt fișiere jpeg, direct din cameră, cu minime corecții în Lightroom.

6 sfaturi pentru fotografia de fotbal

 

#1 Trebuie să cunoașteți regulile jocului și personajele implicate

O bună cunoaștere a regulilor jocului, dar și ale organizatorului jocului, vă poate aduce mai aproape de cadrele pe care le urmăriți. Cunoscând regulile organizatorului veți ști care sunt zonele unde aveți acces și pe unde vă puteți mișca fără să “deranjați” desfășurarea evenimentului.

Cunoscând personajele, veți ști care sunt jucătorii mai activi sau antrenorii mai vulcanici care vă pot oferi cadre cu însemnătate și îi puteți urmări mai des în timpul meciului.

(c) Marius Tudor
(c) Marius Tudor

 

#2 Punctul de stație

Cunoscând regulile organizatorului, știți care sunt locurile unde vă puteți stabili “baza”. Unul dintre cele mai bune puncte de stație e cât mai aproape de unul dintre colțurile terenului. De acolo aveți un unghi mai mare de supraveghere a acțiunii. Dar asta nu înseamnă că nu va puteți mișca în funcție de interes. Eu mai țin cont și de un alt aspect, atunci când nu fotografiez pentru o echipă anume, mă așez in jumătatea de teren unde atacă echipa care are cele mai multe șanse să înscrie. Asta ține și de intuiție, câteodată funcționează, câteodată nu.

 

#3 Urmăriți mingea, expresiile jucătorilor și antrenorilor

Acolo unde este mingea, există și o posibilitate mai mare să se întâmple ceva interesant. Situații de urmărit: săriturile la cap, încercările de deposedare de minge, tacklingurile, degajările portarilor sau ale jucătorilor se termină, de obicei, cu o săritură la cap, loviturile libere și cornerele (aici vă puteți îndrepta obiectivul către zona unde intuiți că va ajunge mingea după centrări), penalty-urile (mie îmi place să mă așez cu un obiectiv wide în spatele porții, dar nu în spatele portarului), momentele în care se arată cartonașe galbene sau roșii. Ideal e să fiți cu ochii în patru în fiecare moment al jocului.

(c) Marius Tudor
(c) Marius Tudor

 

#4 Subiectele să fie cu fața și mingea în cadru

Cele mai spectaculoase imagini de fotbal au mingea în cadru, subiectele sunt cu fața și pot fi recunoscute și există un moment de maximum. Ar putea fi dificil să țineți cont de toate aspectele astea, dar asta ar trebui să urmăriți.

 

#5 Focus continuu, timp scurt de expunere și diafragmă cât mai deschisă

Astea sunt setările de bază pentru fotografia de sport. ISO poate fi setat pe AUTO sau interval, în funcție de situația de lumină. Timpul de expunere trebuie să fie cât mai scurt pentru a îngheța mișcarea (măcar 1/1000), iar diafragma cât mai deschisă pentru a separa acțiunea de background. Pentru utilizatorii de Sony, recomand modul Zone pentru orice fel de fotografie de acțiune. Desigur, vă puteți încerca norocul și la cadre mai creative, cu timp lung de exepunere, sky is the limit.

(c) Marius Tudor
(c) Marius Tudor

#6 Geanta foto necesară

O suită cu care ați putea fi fără griji ar fi așa: două camere, trei obiective. Sony A9II, Sony A1, Sony 24-70 mm / 2.8, Sony 70-200 mm / 2.8, oricare dintre Sony 400 mm / 2.8 sau Sony 600 mm / 4.

Și nu uita că pe 15 martie te invităm să fii alături de noi și gazdele noastre, Marian Sterea – Sony Europe Imaging Ambassador și Marius Tudor (2Creative, Weddcamp), într-o transmisie LIVE în care vei avea ocazia să afli despre experiența celor doi fotografi profesioniști cu noul vârf de gamă mirrorless full-frame lansat de Sony la începutul acestui an: Alpha 1.

Află mai multe despre Sony Alpha 1 de la initații noștri. Te așteptăm LIVE cu întrebări pentru ei.
SAVE THE DATE – 15 martie, ora 8PM

Produse recomandate

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *