Mihaela Coman - De la pasiunea pentru fotografie la SWPA

Regăsesc fotografiile lui Michelle (Mihaela Coman) de ceva vreme în feed-ul meu și adesea mă surprinde. Spune povești prin imagini care au un iz de basm și sunt, în același timp, de un bizar familiar, uman și vulnerabil. Când stau mai mult să analizez o fotografie care mi-a captat atenția mă întreb dacă nu asta este ideea, dacă modul prin care ea reușește să scoată la iveală firescul cu paradoxurile lui, este prin a-l învălui în această transă de basm.

Când am aflat că a participat la Sony World Photography Awards și a câștigat m-a încântat că o viziune mai viscerală a rupt lanțul șirului de peisaje sau de povești cuminți și împăciuitoare cumva. Where is the art that disturbs the comfortable and comforts the disturbed? Și cât de des iese în față pe piață, mai ales în România?

Să lăsăm însă dezbaterile artistice deoparte, pentru unde își au locul și hai să facem cunoștință cu Michelle de Rose:

Bună Mihaela sau Michelle? Cum preferi? Mă bucur că ai acceptat să facem acest interviu 🙂 hai să nu mai zăbovim și să o luăm cu începutul. Mai exact, începutul tău cu fotografia. Cum ți-ai descoperit această pasiune?

Bună! În numele Michelle mă regăsesc mai mult, am ales Michelle de Rose odată cu primii pași în fotografie.

Întotdeauna am fost un copil considerat diferit, îmi plăcea să explorez natura de una singură (m-am născut în Brașov), să desenez, să mă plimb ore în șir, pierzându-mă în liniștea pe care mi-o oferea pauza de la viața cotidiană. În perioada adolescenței am descoperit că îmi plăcea și să scriu, însă parcă tot nu era îndeajuns, tot aveam senzația că nu pot exprima suficient ceea ce simțeam. Apoi, am descoperit fotografia. Realizasem că era modalitatea perfectă în care îmi pot exprima sentimentele, iar mai târziu și pe ale celorlalți.

Recent ai câștigat National Award, în cadrul renumitului concurs Sony World Photography. Povestește-mi un pic despre drumul tău până la a participa la acest concurs.

Pentru mine fotografia a reprezentat întotdeauna o pasiune, nu un mijloc de a câștiga bani. Nici nu am simțit nevoia de a-mi confirma o anumită valoare ca fotograf prin participarea la diferite concursuri. Abia din 2017 am început să particip la unele expoziții/evenimente, mai mult împinsă de la spate de către buna și regretata mea prietenă Rodica Tănase. Influența ei pozitivă m-a făcut să fiu mai deschisă și mica schimbare de atitudine s-a concretizat și în participarea la acest concurs frumos.

Și, ți-ai înscris în concurs imaginea/imaginile. Ce a urmat după, până să afli că ai câștigat?

Nu am participat cu gândul de a câștiga, ci mai mult cu dorința de a-mi împărtăși viziunea cu cât mai multe persoane. Astfel încât nu am avut mari așteptări sau speranțe, dar acum sunt bucuroasă.

Cum a fost ziua în care ai primit vestea cea mare?

M-a anunțat un amic de pe Facebook că am câștigat, apoi când a fost publicată pe Blogul F64 vestea, m-a sunat un prieten, un talentat fotograf, iar entuziasmul lui pot spune că a fost molipsitor.

Știu că World Photography Organisation răsplătește prin acest proiect câte un fotograf din fiecare țară și că vei avea oportunitatea de a-ți avea imaginea expusă în cadrul expoziției din acest an, de la Somerset House din Londra, în perioada 17 aprilie – 4 mai. Urmează să mergi la Londra pentru asta? Cum te simți?

Deocamdată călătoria mea la Londra depinde de disponibilitatea unor fonduri și de impactul pe care lipsa mea îl poate avea asupra cursurilor de la facultate.

Ce este fotografia pentru tine? Care este viziunea care te face să declanșezi? Ce faci atunci când nu fotografiezi?

Mereu am fost interesată de frumusețea expresiilor privirii fiecărei persoane și de multitudinea de sentimente pe care le poate manifesta. De asemenea, explorez prin fotografie și senzații care se îmbină între ele, cum ar fi furia ascunsă cu izolarea, răceala sufletului cu secretele pe care le ascunde, goliciunea cu melancolia, amorțeala corpului. Lacrimile sărate pe buze, vântul rece pe piele, amintirea înțepătoare a unor promisiuni uitate niciodată; dezvăluind că toate sunt stări firești îmbrăcate în dorința de a atinge perfecțiunea trecătoare.

Simpla existență a sentimentelor mă împinge spre a-mi continua drumul în fotografie. Atunci când nu fotografiez, studiez. Sunt studentă la Facultatea de Medicina Generală din Constanța.

Vrei să detaliezi un pic despre unul sau mai multe proiecte fotografice de suflet pe care le-ai avut până acum?

Unul dintre proiectele de suflet este „Mermaid Tears”, înfățișând o Sirenă-creatură a mării, natura însăși. Sirena trece prin multe evenimente ce o transformă atât fizic cât și psihic. Sirena este expresia naturii ce imploră să fie salvată, fiecare imagine urmărind să contureze mai bine sentimentele personajului în legătură cu schimbările inevitabile din jurul ei: moartea peștilor, apariția plasticului în apă, poluarea cu ulei etc.

Un alt proiect drag este “Transcendence”, care pune în discuție semnificația feminității, personajul trecând de la o Evă blândă la una întunecată, fiind apoi ambele. După realizarea acestui proiect, citind poemul de Warsan Shire „For Women Who Are Difficult to Love”, mi s-a părut că exprimă cel mai bine multitudinea de sentimente prin care trece o femeie cu un suflet tumultuos.

Ce echipament folosești în momentul de față?

Nikon D7000-ul îl folosesc de când am început fotografia (2013) cu Sigma 35mm Art.

Pare că 2020 a început cu un imbold de a continua să-ți urmezi pasiunea. Ce planuri ai din punct de vedere fotografic pentru acest an? Sau pentru viitorul apropiat?

Indiferent de ceea ce se va întâmpla, întotdeauna îmi voi continua pasiunea. În momentul în care fotografiez intru într-un alt univers în care mă scufund.
Pentru acest an, aș vrea să realizez mai multe proiecte despre sentimente-senzații, impresii despre impactul nostru negativ asupra naturii și despre modul în care am putea să vedem frumusețea fiecărei persoane.

Ești un bun exemplu pentru: Urmează-ți pasiunea indiferent de ceea ce se ivește în viața de zi cu zi. Ce mesaj ai, în acest sens pentru comunitatea foto? Pentru pasionații mai la început de drum?

Indiferent dacă ești la început sau nu, toți avem momente în care ne simțim copleșiți de situațiile în care ne găsim.

Este important să gestionezi asemenea evenimente încercând să nu vezi doar partea negativă, să nu lași criticile celorlalți să te descurajeze. Dacă ție îți place ceea ce faci și crezi în viziunea ta, atunci, în final se va naște ceva frumos din ceea ce atingi.