Sony A9: de la concert la circuit, cu Andrei Mosloc

F64
7minutes read

Aveam de fotografiat în același weekend un concert Macanache & The Putreds și etapa a patra din Motorc – Romanian Motorcycling Competition la circuitul Motorpark România pentru echipa Racing Academy. Cele două evenimente mi-au oferit un motiv destul de bun pentru a testa Sony A9 si obiectivele Sony 16-35mm f/4 și Sony 100-400mm f4.5-5.6.

În timpul colaborării cu Macanache am pus pentru prima oară mâna pe un aparat mirrorless Sony, pe care artistul și l-a cumpărat ulterior, la recomandarea mea. Este vorba despre un Sony A6300 pe care l-a folosit destul de mult timp și care de la o vreme a ajuns la „Taximetristul fotograf” din București.

Pentru concert am avut de ales între Nikon D750 și Sony A9. D750 era varianta firească având în vedere că întârziasem o jumătate de oră (atât îți ia să parchezi în centru), dar curiozitatea legată de capabilitățile A9 a învins. Butonasem aparatul câteva ore și nu părea nefiresc. Evident, trecusem prin stufosul meniu Sony și mă familiarizasem cu butoanele. Am fotografiat câteva piese cu wide-ul și am trecut la teleobiectivul Sony 100-400mm, care nu este suficient de compact pentru fotografia de concert, dar suficient de bun cât să merite efortul. Am rămas cu el pe aparat până aproape de sfârșitul show-ului. Nimic de reproșat: super stabilizare, focus rapid. În plus, calitatea imaginilor la ISO 6400 oferită de A9 este peste așteptări.

La circuit urma să testez viteza aparatului și a obiectivului, dar recunosc că m-au cam testat ele pe mine. În modul continuu cu viewfinder electronic, aproape că nu îți dai seama când camera face poze. Așa se explică cele 2257 de cadre pe care le-am tras în aproximativ o oră. Am folosit la maxim 100-400 mm, am tras la toate distanțele focale, mi-a plăcut mult. Un singur lucru i-aș reproșa: zoom-ul se „deșurubează” în timp ce mergi cu aparatul pe umăr. Mi-a plăcut în schimb focalizarea prin live view, care îți permite să abordezi unghiuri diferite.

Aveam trei semne de întrebare legate de Sony A9: meniu, vizor și manevrabilitate

Meniul – auzisem de la băieții de la Sony că meniul fusese îmbunătățit, dar voiam să mă conving. Nu mi s-a părut nimic de speriat, mi-a luat 15 minute să pregătesc toate setările.

Vizor – obișnuit de mai bine de 10 ani cu viewfinder optic, nu concepeam să văd imaginile printr-un vizor electronic. Totuși, după primele fotografii făcute, mi s-a părut extrem de util. Vizualizezi imaginea înainte să o faci, vezi în timp real cum influențează schimbările de setări imaginea, te uiți la fotografii folosind vizorul chiar și pe cel mai puternic soare.

Manevrabilitate – mă așteptam să nu-mi placă poziționarea butoanelor, dar m-am obișnuit surprinzător de repede cu toate comenzile. Următoarea întrevedere cu a9 a fost după o lună la standul Sony din cadrul evenimentului Photo Story 2018, unde nu mi s-a mai părut un „străin”.

Ce nu mi-a plăcut la Sony A9:

Am schimbat de „n” ori punctul de focus cu nasul, din cauza joystick-ului foarte sensibil
Bateria ține destul de puțin în comparație cu un DSLR
Preview-ul imaginilor este mult întârziat când fotografiezi în modul continuu.

Mai jos regăsești o galerie cu imagini. Internetul este plin de review-uri.