Cum alegem microfonul potrivit?

Postat de: Vladimir Chetroiu Vladimir Chetroiu

În era digitalului totul migrează către confortabil, ușor de obținut și din ce în ce mai ușor de comunicat. Este și cazul filmului care crește nu doar din punct de vedere al cantității de conținut, dar și al calității și rafinamentului mesajului. Astăzi, nimic nu poate fi mai simplu când vine vorba de film: pornești camera video sau foto, poate chiar telefonul și deja produci un clip. Fie că e vorba de vacanță, documentarea unei serbări la grădiniță, un eveniment sau chiar un film de festival, e atât de ușor. Desigur, una din coordonatele cele mai importante ramane omul din spatele camerei care își dorește să transmită ceva și felul în care vrea să o facă.

Dar pentru a obține un film complet, indiferent de tipul sau scopul acestuia, este important să acordăm atenția cuvenită uneia din variabilele cele mai importante și sensibile ale lumii noastre: sunetul. Simțul auzului datorită construcției anatomice și emoționale umane, este cel care poate “face sau desface” o experiență, fie că este una de viață sau virtuală, de tip audiovizual.

Este chiar un fapt ușor de demonstrat cu ajutorul unui mic experiment de imaginație: ce am alege între a viziona un film cu imagine slabă și sunet bun sau unul cu imagine impecabilă, dar cu sunet deranjant (zgomot prea mare, voce defazată de buzele vorbitorului etc)? Putem spune deci că sunetul are o importanță deosebită în transmiterea mesajului.

Microfonul

Dispozitivul care facilitează captarea sunetului este microfonul. Este de multe ori neglijat și luat în calcul abia după ce filmul nu transmite sau mai rău, alterează mesajul intenționat. Microfonul este interfața ce permite preluarea sunetului pentru a fi înregistrat sau transmis mai departe.

În discuția cu consultantul de vânzări de la magazin, de cele mai multe ori, la întrebarea “ce microfon vă interesează?” tentația este să dăm un răspuns de tipul “unul mai bun decât cel încorporat al camerei, desigur!” În vreme ce răspunsul nu este greșit, lucrurile stau ceva mai complicat. Microfoanele se împart nu doar după nivelul de calitate oferit, ci mai ales în functie de situațiile pentru care sunt construite. Mai precis, nivelul de calitate perceput de către public va fi mai întâi influențat de alegerea corectă a microfonului, conform situației în care se va înregistra.

Clasificare

Modul de captare al sunetului este ceea ce ne spune cel mai mult despre ce anume vom putea înregistra cu un microfon și în ce situații. Astfel, există două mari categorii de microfoane clasificate după acest criteriu:

  • Microfoane ambientale/omnidirecționale (sau stereo)
  • Microfoane direcționale

Microfoanele ambientale

Microfonul ambiental, asa cum o sugerează și denumirea, este proiectat pentru a capta atmosfera, ambianța și cadrul sonor general al unei scene. Caracteristica principală a unui astfel de microfon este unghiul de captare, lipsa de concentrare a sunetului pe un anume subiect sau frecvența audio.

Putem să ni-l imaginăm asemenea unui obiectiv wide: cuprinde destul de mult însă nu avem detalii deosebite în niciuna din componentele cadrului. Este deci construit pentru a da o idee despre ce se intamplă în scena înregistrată, nu pentru a evidenția ceva anume.

Microfoanele ambientale sunt de obicei stereo, adică au în componentă două capsule de microfon ce captează sunetul din unghiuri ușor diferite, pentru a păstra senzația de plasare în spațiu, de cadru larg, în care sunetul vine natural, din direcția unde s-a aflat sursa ce l-a emis în realitate.

De exemplu, dacă ar fi să înregistrăm un concert cu un astfel de microfon și chitaristul formației s-ar afla în dreapta, chitara bass în stânga și solistul s-ar plimba pe scenă, la audiție am trăi o experiență similară live-ului. Adică, în continuare am percepe chitara, bass-ul și solistul ca aflându-se în locurile unde au și cântat (dreapta, stânga sau dinamic, în mișcare).

Aici este diferența între un sunet stereo și un mono dublat (din care se obțin două canale de sunet), pentru că în cazul inregistrării stereo se păstrează dinamica originală a sunetului, iar la mono vom avea același sunet distribuit în mod egal și identic, pe două canale.

Microfoanele stereo sau ambientale ar fi indicate pentru a capta atmosfera la evenimente de orice tip, de la concerte, nunți și botezuri, până la cele corporate sau chiar serbări, precum și înregistrări de familie, datorită calității lor de generalitate, spațialitate și gama largă de sunete înregistrate.

Microfoane direcționale

Dacă avem de înregistrat un dialog sau un interviu sau poate un anume sunet din natură, vom utiliza un microfon capabil să înregistreze la un unghi restrâns, concentrat, direcționat către sursa ce îl emite. Avem de-a face astfel cu microfonul direcțional.

Microfoanele direcționale sunt construite pentru a înregistra sunetul clar și subiectiv, la un unghi mic, de aceea este necesar să fie orientate corect și plasate aproape de sursă, indiferent că aceasta este un personaj uman, un animal în sălbăticie sau un artist pe scenă.

Desigur, ele se împart în funcție de situație:

  • Microfoane dinamice, pentru scenă – rezistă bine la variații mari de nivel de sunet și resping sursele aflate în lateral și mai ales în spate.
  • Microfoane shotgun, pentru film sau interviu – au unghi îngust de captare și oferă senzația de concentrare a sunetului pe subiectul către care sunt orientate

De cele mai multe ori, microfoanele direcționale sunt mono, inregistrează pe un singur canal, pentru a obține apoi un sunet “stereo” se dublează canalul înregistrat în post procesare.

Cele mai cunoscute situații unde putem utiliza un astfel de microfon sunt cele legate de dialoguri sau monologuri, ori de captare a unui sunet care ne interesează în mod deosebit dintr-o situație: un râu de munte, pasăre cântătoare sau un interviu.

Ce trebuie reținut este că datorită percepției de sunet concentrat, de prezența accentuată a personajului înregistrat cu un astfel de microfon, ele nu sunt indicate la înregistrarea de evenimente pentru că la mișcarea de pe o axă pe alta se va schimba radical percepția auditivă și în niciun moment nu vom avea o redare corectă a întregii ambianțe.

Microfoanele direcționale, în funcție de situația în care dorești să le folosești, pot fi și trebuie montate în moduri diferite. Pentru producția unui film de exemplu, microfonul se amplasează pe un braț de tip boom, susținut fie de un operator de sunet, fie montat pe un stativ. Microfoanele direcționale de cameră sunt utilizate la producții mai mici, de la interviu la vlog sau tutoriale video și pot fi așezate pe patina camerei sau pe un stativ, într-o pozitie fixă.

Foarte important este ca indiferent de tipul microfonului, trebuie ținut cont de plasarea corectă față de sursa ce emite sunetul, pentru a obține rezultate maxime. Astfel, în vreme ce un microfon ambiental se va descurca foarte bine la distanță mai mare, relativ egală față de toate sursele potențiale, unul de tip direcțional trebuie plasat aproape (între 20cm și 1.5m), cu fiecare mică depărtare de sursă, intensitatea și complexitatea sunetului scad în mod abrupt.

Lavalierele