Test DJI Mavic Air, cu Dragoș Asaftei

F64
18minutes read

La începutul acestui an DJI anunța lansarea unei noi drone. Deși mulți se așteptau la Mavic Pro 2, versiunea îmbunătățită a dronei care se vinde încă foarte bine, DJI a anunțat o combinație între Spark și Mavic Pro, o dronă de mici dimensiuni, care scapă de necesitatea înmatriculării în multe state și care fură câte puțin de la fiecare dintre celelalte modele.

Atuul al DJI Mavic Air este dimensiunea mică sub care se ascund specificații tehnice performante:

Cu o greutate de 430 de grame, este cu 130g mai grea decât Spark și cu 300g mai ușoară decât Mavic Pro, motiv pentru care nu trebuie înmatriculată în România, conform legislației actuale.
Strânsă, drona are 16.8 x 8.3 x 4.9cm, fiind mai apropiată ca dimensiuni de Spark, decât de Pro.
Durata de zbor a bateriei este de până la 21 de minute în condiții optime. Eu am reușit să scot 19 minute, vei vedea pe parcursul articolului.
Senzor de 1/2.3 inchi cu rezoluție de 12 megapixeli (la fel ca Spark și Pro).
Filmează 4K cu 30fps. Noutatea e că filmează și Full HDcu 120fps.
Are stabilizare pe 3 axe.
Are senzori de protecție în față, în spate și jos (Spark și Pro au doar în față și jos).
Este prima dronă DJI care vine cu memorie internă – 8GB. Are, desigur, și slot pt. card Micro SD.
Viteza maximă de zbor este de 28.8 km/h și 68.4 km/h în modul Sport (Spark are 50 km/h în modul Sport, iar Pro 65 km/h).
Conectivitatea între telecomandă și dronă este prin wireless, de tehnologie similară cu cea de pe Spark, nu cea de pe Pro. Iar asta se simte când vrei să duci drona la distanțe mari de tine. Voi detalia mai jos.
Camera are distanță focală de 24mm și deschidere a diafragmei de f/2.8 (Spark are obiectivul de 26mm, iar Pro de 28mm).
Sensibilitatea ISO ajunge până la 3.200.

Mavic Air are același senzor de 1/2.3 inchi de 12 megapixeli ca celelalte două modele cu care o compar. Redă bine detaliile, iar gama dinamică e suficient de largă încât să nu ai probleme atunci când fotografiezi în condiții dificile de lumină.
Am observat în schimb că zgomotul de imagine devine destul de prezent când subexpui din setările camerei. Nu-i deranjant, dar e sesizabil.
Culorile arată bine în general, însă în anumite momente are tendința să vireze galbenul în nuanțe mai desaturate. Dacă ai grijă la white balance, poți rezolva problema asta.
Testul camerei l-am făcut timp de 2 zile în Parcul Natural Comana de lângă București, unde într-o zi am avut parte de un răsărit monoton, plin de nori, și în alta de unul complet spectaculos. Am făcut în continuare o selecție de 25 dintre fotografiile care mi-au plăcut cel mai mult.
Durează aproape două minute să facă o panoramă de 360 de grade și consumă câteva procente din baterie, dar rezultatul arată foarte bine. Durează 1 minut să facă o panoramă de 180 de grade și doar câteva secunde pentru una verticală, care înlocuiește modul Portrait de pe Mavic Pro. Iată două exemple. Prima e 360 de grade (vezi că umple ea cu un gradient zona blank de deasupra), iar a doua 180.

Video 4K și slow motion – DJI Mavic Air

Deși mi-au plăcut fotografiile obținute, aș zice că stă și mai bine la capitolul video. Cadrele arată bine, au un aspect cinematografic și păstrează suficient de multe detalii cât să mai tragi de anumite zone în postprocesare.

Filmează mai bine decât Mavic Pro, înregistrând imaginile cu 100mb/s (vs. 60mb/s la Pro). Am montat cadrele de la cele două răsărituri, iar rezultatul îl poți vedea mai jos. Am filmat la 4K cu 30fps.

Deși am observat inițial pe setările camerei că doar la 720p filmează cu 120 de cadre pe secundă, se pare că poate face asta și la rezoluția Full HD. Iată testul făcut de mine în slow motion la 720p.

Modurile de filmare

Dacă vrei să scapi de grija mișcărilor camerei, modurile de filmare sunt chiar o treabă super cool. Și dacă știi să manevrezi bine drona, tot sunt incredibil de utile. Evident că spectacolul e cu modul Asteroit, cel care pleacă de la tine și închie cu o „little planet”, dar nici celelalte nu sunt de neglijat. Dat fiind că am încercat să fotografiez/filmez cât mai mult în lumina faină de la răsărit, n-am insistat pe filmări de test cu modurile acestea.

Distanța maximă de zbor și conectivitate

Conexiunea dintre telecomandă și dronă este realizată prin tehnologie wireless, spre deosebire de Mavic Pro care se folosește de OcuSync, o tehnologie creată de DJI. Diferența principală dintre cele două tehnologii este dată de stabilitatea conexiunii.

Conectivitatea prin sistemul wireless aduce cu sine o sensibilitate crescută la interferențe: rețele wireless, rețele bluetooth, cabluri de curent și așa mai departe, iar toate astea se resimt în momentul în care vrei să duci drona la distanțe mai mari de telecomandă, ori te afli în zone în care mai ai și anumite „obstacole” în cale. Făcând mai multe teste la acest capitol, concluziile mele sunt următoarele:

Am reușit să o duc la peste 500m distanță fără probleme în câmp deschis (Parcul Comana, cu vedere directă telecomandă – dronă). Ok până aici. Chiar și așa, am primit de multe ori alerta „Strong interference…”, iar în preajmă mai aveam doar câțiva stâlpi de curent, dar la distanțe rezonabile.
Când am zburat într-o zonă cu case, apă, pădure, stâlpi de curent (Lacul Snagov), o situație mai frecventă decât condițiile ideale de la Comana, abia am reușit să o duc la 200m distanță de mine. După s-a deconectat și s-a întors cu RTH. Am încercat de mai multe ori, rezultatul a fost același.

Înțeleg că poți obține rezultate mai bune umblând și testând mai multe combinații la setările conexiunii Wi-Fi din aplicație, dar chiar și așa, nu cred că e treaba utilizatorului să-și bată capul și să găsească soluții, mai ales că drona e dedicată și celor mai puțin tehnici.

Cât de mult poți zbura cu o încărcare a bateriei

Așa cum spun și specificațiile tehnici, durata de zbor cu o încărcare a bateriei este de aproximativ 20 de minute. Poți ajunge la 21 de minute în condiții ideale. Rezultatele mele la acest capitol:

Pe o temperatură medie de 5 grade, am reușit să zbor 19 minute (după ce am făcut fotografia am mai zburat un minut),
Distanța parcursă pe durata zborului: 2081m,
Înălțimea maximă: 150m,
Viteza maximă de zbor 35km/h.

La aterizare am rămas cu 10% baterie. Aș mai fi putut zbura puțin în preajmă. ATENȚIE! La 5% din baterie toate dronele DJI aterizează acolo unde sunt. Dacă sunt obstacole sub ele, se mențin la o distanță mică de sol până li se termină în totalitate bateria, după care „cu ultimele puteri” aterizează.

Alte detalii observate pe pacursul testului cu Mavic Air

Telecomanda – În comparație cu Mavic Pro, telecomanda nu mai are display-ul pe care erau afișate informațiile de bază despre dronă. Oferă în schimb posibilitatea desfiletării stick-urilor de control, care pot fi „ascunse” sub clamele care țin telefonul. O altă observație la telecomandă e că deși portul de ieșire pentru conectivitatea cu telefonul ori pentru încărcare este Micro USB, nu arată deloc a unul. Forma dreptunghiulară te induce în eroare. De asta vei găsi multe tutoriale pe YouTube despre cum să pui la încărcat telecomanda lui Mavic Air. Soluția e să folosești cablul din pachet cel USB – USB tip C și să îi pui adaptorul Micro USB.
Capacul de protecție al gimbal-ului – În sfârșit! Ușor de pus, ușor de dat jos. Eficient. Yey!
Rezistența la vânt – E sub Mavic Pro la acest capitol, ceea ce era de așteptat dat fiind dimensiunile mai mici ale dronei. Chiar și așa, s-a comportat bine la un vânt de 20 de kilometri pe oră. Probabil că nu întâmpină probleme nici la vânt mai puternic, atât timp cât zbori cu grijă. Cert e că e mai stabilă decât Spark.
Zgomotul – Mi s-a părut mai silențioasă decât Pro, iar dacă o urci la 40 de metri, abia o mai auzi.
Viteza – Dacă pe orizontală n-ai ce-i reproșa, când vin vorba de „înălțare” sau aterizare, mi-ar fi plăcut să fie puțin mai rapidă. Se înalță cu 2 metri pe secundă în modul normal și coboară la fel, pe când Pro-ul mai adaugă încă 1-2 metri la viteza asta.

Concluzii

În mod cert DJI Mavic Air este o dronă cu performanțe bune. Dacă te gândești că îți încape în orice rucsac foto, că are puțin peste 400 de grame și că poate face ce ai văzut mai sus, cu siguranță ești de acord cu concluzia mea. Totuși, trebuie să te asiguri că e potrivită pentru tine. Am luat în calcul câteva scenarii, care stau drept concluziile mele după testul de câteva zile.

Ai DJI Spark și vrei să faci upgrade. Alege Mavic Air dacă ești în căutarea unei drone la fel de mici. Dacă mărimea nu e criteriul tău, atunci alege Mavic Pro.
Ai Mavic Pro și te bate gândul să treci la Air. Nu o face.
Vrei să îți iei prima dronă. Ia Mavic Air dacă nu ești genul căruia să îi placă foarte mult să se aventureze. Ia Mavic Air dacă ai nevoie de o dronă mică, ușoară, bună și utilă pentru călătorii. Ia MavicPro dacă vrei o dronă cu care să-ți poți face „damblalele” și să zbori în tot felul de condiții.
Vrei să nu depășești pragul de 5.000 de lei cu noua dronă. Ia Mavic Air, vine cu cel mai bun raport preț/calitate în bugetul acesta.
Ai Phantom 3/4/Pro sau Inspire și vrei și o dronă mai mică. Ia Mavic Air dacă vrei să filmeze 4K. IaSpark dacă nu au nevoie de filmarea 4K, ci doar de o dronă foarte mică.