Our way to Sri Lanka 2025 | cu Gina Buliga și Alin Anghelovici

Cum e să călătorești cu aparatul la gât și inima deschisă într-o țară a zâmbetelor?  Cum păstrezi într-o fotografie nu doar culorile și luminile, ci și mirosul ceaiului proaspăt, cântecul valurilor și zâmbetul sincer al unui localnic?

În mai 2025, o echipă de 11 fotografi – cu echipamente diverse, viziuni diferite și același dor de descoperire – a plecat într-o tură foto în Sri Lanka, alături de Gina Buliga și Alin Anghelovici. A fost o călătorie intensă, în care fiecare zi a adus cadre neașteptate, treziri la răsărit, urcări pe munți și coborâri în piețe, safari, ceainării, trenuri și oceane.

În rândurile care urmează, vei descoperi cum a trăit fiecare această experiență: de la cadrele largi cu jungla tropicală, la detalii delicate surprinse în ochii oamenilor întâlniți pe drum. Un jurnal colectiv de imagini și emoții, în care fiecare a fotografiat altceva, dar toți au simțit același lucru: că magia unei ture foto vine mai ales din oamenii care te însoțesc.

Gina Buliga

Bucuria de a călători a fost un dar minunat primit de undeva de sus, iar bucuria fotografiei și această pasiune infinită mi-a oferit cel mai puternic mod de exprimare. FOTOGRAFIA te împlinește, fotografia te hrănește, fotografia te înalță, click-ul momentului este magic, iar acest lucru l-am descoperit și redescoperit în ultimii 15-20 de ani prin turele foto, o parte frumoasă în care evadez parcă în alt univers împreună cu prieteni fotografi care împărtășesc această pasiune minunată de a trăi momente, de a cunoaște și de a împărtăși bucuria fotografiei.

Tura Our way to Sri Lanka era parcă o dorință ascunsă, pusă undeva, stinsă, parcă nu îmi permiteam să mă gândesc când voi reveni în Sri Lanka, prima tură fiind acum zece ani. Și s-a întâmplat și m-am aprins și partcipanții la tură au fost prieteni cu care visam din tot sufletul să mergem împreună în tură. Am avut parte de oameni vechi cu care am mai călătorit, dar și participanți noi, cu care am legat legături frumoase.

O astfel de expediție te ajută să te cunoști mai bine, prin oamenii cu care mergi, prin oamenii pe care îi cunoști pe drum.

Și ne-am organizat, am dat lui Alin, organizatorul nostru, în ce locații am fost data trecută și unde îmi doresc mult să revin și lucrurile s-au pus în mișcare și am ajuns acolo, cei 11 magnifici, care au reușit să fie atât de vibranți, încât în jurul nostru a fost mereu un zâmbet continuu din partea tuturor.

Ca aparatură, de data asta am plecat la drum cu două mirrorless Z8 și Z6III, am lăsat acasă pe D5, dar mi-a plăcut maxim, am luat și varianta de rucsac mai mică, ca să pot să îmi protejez spatele. Vorba lui Cristian Vasile, vine un timp când te gândești că ar fi bine să începi să îți protejezi genunchii. Eram la o prezentare și mi-a plăcut maxim de el. Să mergem mai departe cu aparatura. Ca obiective am folosit 50mm f1.2 Z / 135mm Plena / 24-70mm f2.8 Z / 300mm f4 și am mai împrumutat ceva wide de-a lungul turei. În rest cred că am folosit cel mai mult 50mm și 135mm, și asta mi-a adus o bucurie maximă. Am lăsat acasă 105mm să se odihească, mereu va rămâne favoritul meu, dar acest Plena m-a uimit încă o dată, super obiectiv de portret.

În mod normal ai spune că Sri Lanka este țara ceaiului. Nu zic, este, dar în sufletul meu i-am spus altfel și așa va rămâne: SRI LANKA ESTE ȚARA ZÂMBETULUI DIN SUFLET.

Și am plecat la drum din toate colțurile țării sau ale lumii, cu o multă bucurie în suflet și cu o dorință nebună de a fotografia, cu nebună curiozitate să văd cum s-au schimbat locurile în Sri Lanka și ce a rămas la fel.

I-am avut alături în tot acest timp pe Alex Culac, venit din Sighetul Marmației, cu care de-abia împărtășisem Cuba, dar a revenit și a fost frumos, îmi place maxim viziunea lui în fotografie, LeoNard Raicu, un fotograf minunat, care de data asta a trecut la Hasselblad și e o bucurie să îl avem alături, aduce multe zâmbete în sufletele noastre, Cristiana Clucencu, actrița noastră neastâmpărată, care nu obosește niciodată și vede situații atipice și vibrante, Alin Anghelovici, care și de data asta a organizat o tură excelentă cu de toate pentru toți, care reușește să ne surprindă într-un mod foarte plăcut prin felul în care organizează totul, și pe lângă asta este și un fotograf foarte bun, Gabriel Filipoaia venit din Belgia cu aparate noi și dornic să facă fotografie în această evadare minunată și cu poeziile în sufletul lui, dornic să ni le spună de fiecare dată, să aducă bucurie și câteva învățături înțelepte spre participanții noi și vechi, Andrei Băisan, bunul nostru Andrei care ne ajută în toate modurile, un pasionat al fotografiei și al călătoriei, mereu cu noi, un nikonist foarte dedicat, care știe multă tehnică și prin aceste călătorii își caută și clădește un stil în fotografie, Enona Chiriac, care a venit în această tură, sunt convinsă, să mai construim amintiri de bază împreună, a fost de ajuns doar să o anunț și a zis “Da” și uite așa se strânge un grup plin de vibrație înaltă, Bogdan Florea venit împreună cu Găboi, un fotograf așezat și blând, cu care am văzut fotografii vechi făcute de tatăl lui, minunate instantanee, iar acum este el cu aparate la gât să învețe să creeze instantanee minunate acasă și în lume… Leica și Fuji îi sunt aproape mereu, Radu Iani, alt om minunat, pe care l-am cunoscut pentru prima dată și sper să mai călătorim împreună, în momentul în care mi-a arătat călătoriile lui din diferite colțuri ale lumii, am rămas mută la câtă frumusețe au văzut ochii și aparatele lui, are o viziune curată și puternică și prin cadrele lui m-am teleportat pentru câteva secunde în poveștile lui. Și nu în ultimul rând Gabriel Amarandei, un nikonist plin de expoziții la activ, de la care am primit un telefon că vrea să vină și el în această tură, că mă știe de multă vreme, dar niciodată nu s-a potrivit… care a venit cu sufletul deschis spre această călătorie și a fotografiat în toate părțile, a documentat și sper din suflet că această expediție a fost una importantă pentru el.

Și a început tura cu o călătorie cu căruța și o barcă… așa brusc… în prima zi… dar la cât de obosiți eram de pe drum… mi-am dat seama că ne-am bucurat pentru prima dată de un nufăr, de oamenii care conduceau barca și ne-au cântat minunat și ne-au oferit o ghirlandă la fete, realizată din nuferi… ce moment fierbinte și la propriu și la figurat.

Am fotografiat mult și în toate locațiile și am fost toți neobosiți în toată nebunia de diferențe de temperatură infinite, umiditate de 99 la sută și așa mai departe, dar cred că în momentul în care strigam de o anumită situație să oprim, ca niște furnicuțe ieșeam la fotografiat și uitam de caldură și de tot, reușind să intrăm în procesul de creație, mai ales dacă ne energizam și cu puțin rom foaarte bun, romul în Sri Lanka a fost ca magneziul de acasă.

Cred că nu m-aș opri până mâine din scris, la ce experiențe frumoase am trăit împreună. Urcarea celor câteva mii de trepte spre Sygiria, de am simțit că nu mai pot respira, iar Alex Culac, după Sri Lanka, s-a dus la sală :)). Împreună ne-am motivat să urcăm, să nu renunțăm, să fim împreună să trăim bucuria apusului, o doamne și ce frumos a fost și ce apus minunat. Să nu mai povestesc de răsărit, unde câțiva din grup au dormit în loc să vină la energia răsăritului, am momente în care am flash-uri cu Leo care mă trăgea de mână să reușesc să urc pe verticală, dar de fiecare dată am reușit împreună și asta înseamnă echipă întotdeauna, să faci lucrurile împreună, în echipă există motivație permanentă și lucrul în echipă este greu, dar când e armonios este magic și de neuitat.

Am ajuns și în safari, de la safari la școli de copii, pescari pe băț, plaja din Mirissa, Doamne ce vis de loc, piețele nesfârșite de pește, locuri în care ne doream să ajungem și locuri în care își dorea și ghidul nostru Heshan să ne impresioneze, dar până la urmă s-a prins ce ne dorim cu adevărat. Și am ajuns și la plantațiile de ceai unde visam să mă întorc, de la plantații la gări aglomerate și călătoria cu trenul, care de altfel este nelipsită în orice călătorie dacă există această posibilitate. Am avut ocazia să trăim momente unice împreună, să trăim zâmbetele localnicilor, care se bucurau de bucuria noastră, am zâmbit mult în tura asta, am zâmbit din tot sufletul când am văzut dorința neobosită de a fotografia la toată lumea, ca să nu mai povestesc, când am ajuns la Oceanul Indian și am avut ocazia să mergem la piața de pește, Radu cu Leonard, au intrat într-un proces maxim de creație, erau și agitați și fericiți, nu doar ei, toată lumea a fost uimită de marea de ton. Înainte de a fotografia, am trăit momente unice împreună, îmi aduc aminte de nuca de cocos de pe plajă și povestea minunată pe care am trăit-o la plantațiile de ceai.

Dacă ar fi să mă întrebe cineva care fost momentul meu cel mai puternic, nu aș sta nicio secundă pe gânduri și aș zice că templul… unde am întâlnit o asemenea energie, copii, zâmbete, bucurie, o primire incredibilă din partea lor, de neuitat pentru toată lumea.

Fiecare a trăit experiența lui și am trăit această călătorie împreună. 

KEEP IT SIMPLE

KEEP THE MAGIC

EMBRACE YOUR LIFE AND LIVE YOUR DREAMS

NU UITATI SA CALATORITI!

Echipamente folosite:

(cc) Gina Buliga

Leonard Raicu

 Demult nu am mai făcut o tură atât de lungă…

10 zile, o fi mult? O fi puțin?… Nu e foarte mult, dar destul pentru mine, în vremurile astea 🙂

Sri Lanka e verde, unde întorci capul, vezi ceva verde… chiar și ceai :P. Arată mai bine decât ai putea crede inițial. Am plecat cu ceva rezerve, având senzația că nu voi găsi oameni destui de pozat. Gina a spus ca vor fi oameni, dar din pozele făcute în tura trecută, parcă nu erau destui… dar au fost, trebuia să fi avut mai multă încredere :D.

A fost și ceva safari, de 2 ori chiar :), unde, chiar de nu sunt atât de atras de stilul ăsta de fotografiat, am prins ceva drăguț, dar pe telefon :))… Ba chiar, dacă nu eram atent, era să lovesc leopardul cu colțul telefonului.

Oamenii sunt extrem de amabili, au haine colorate și nu sunt plini de Boss, Gucci și Dolce Gabbana..

Era să uit, am fost cu trenul… Mi-am zis că, stai să vezi ce o să fie, unii cu 5 găini în mâini, cu purcei la subraț, abia o să-mi încapă în wide, daar… nu. Trenul arăta de 10 ori mai bine decât CFR-ul nostru, oamenii nu vorbeau tare, nu ascultau muzică tare…”dezamăgitor” :)))) În schimb, toți erau foarte amabili, așa că am tras niște portrete și ce m-am mai priceput eu pe acolo și… a fost fain 🙂

Tura a fost minunată, gașca de vis…, te trezeai cu plăcere la 3 sau 4 dimineața, sperând că în acea zi vei trage ceva cadre de păstrat.

Nu am avut un obiectiv din gama “tele”, dar nici nu prea văd cadrele făcute cu tele (sau nu vreau să le văd)… lumea mea trăiește “wide”, ultra-wide chiar. Trag de multe ori cu ambii ochi deschiși, la un f de mimim 8 (tura asta cam de la f/9.5) doar pe vizor și, uneori parcă îmi lipsește un ultra-wide, dar niciodată nu poți da vina pe lentilă, dacă nu ai cadre suficient de reușite…

Mi-a fost puțin ciudă, parcă au ieșit mai multe cadre reușite cu telefonul, decât cu camera, în ultima zi… care a fost cea mai bună…

Pun punct aici, ca să nu se strecoare ceva plictiseală printre rândurile mele.

Echipamente folosite:
iPhone 16 pro Max (care începe sa se ridice la nivelul unor camere dedicate de altădată, doar daca
ai lumina suficientă)
Hasselblad X2D
– Hasselblad 28mm f/4 (22mm – echivalent FF)
– Hasselblad 90mm f/2.5 (73mm – echivalent FF)

(cc) Leonard Raicu

Enona Chiriac

Privește-le degetele subțiri, iuți, încrețite de umezeală. Amestecate prin tufele de ceai, femei bătrâne culeg, la primul soare, frunzele tinere. Neapărat devreme, înainte să le atingă căldura.

Peste foșnetul frunzelor se aud sporovăind în timbru subțire. În vale, huruie gros mașini pe șosea – de acolo ai văzut femeile mici, mici de tot, risipite pe deal. Culesul ceaiului e munca lor: doar femeile astea mici au degetele suficient de fine. Ceaiul suferă dacă e rupt brutal.

Pe coasta dealului, timpul se reia în cerc: începe la un cap al rândului, dar nu se termină la sfârșitul lui pentru că, o zi mai târziu, o ia iar de la capăt – într-o săptămână frunzele au crescut la loc, energice. De parcă femeile astea n-ar avea altceva de făcut pe lume decât să culeagă și să existe.

Înainte de amiază, desculțe și cu fustele grele de rouă pornesc șir către punctul de colectare – azi, la fel ca străbunicile lor acum o sută de ani. Sau acum câte sute de ani? Un bărbat le scrie în caiet și le dă o chitanță în schimbul căreia afli că vor primi 4 sau 5 euro pentru dimineața de muncă. Și se duc la grijile lor de peste zi.

Până seara, în fabrica din apropiere, frunzele sunt deja uscate, mărunțite și ambalate etanș. După cutia pretențioasă, cu litere de aur fals, vei întinde mâna peste câteva luni. Pe raftul de sus, într-un magazin din Europa, sub lumină led. “Ceai de Ceylon”. Rafinat. Un pic mai scump decât celelalte.

Gustă cu luare-aminte, și vei regăsi în aroma ceaiului tău zâmbetul reținut al femeilor, răbdarea lor nesfârșită și bunătatea aceea fără motiv și fără capăt.

(cc) Enona Chiriac

Alexandru Culac

Nah, ce să mai zic și de data asta…

Alex din nou aici. Sper că ai citit cum a fost în Cuba — acum îți povestesc cum a fost în cealaltă parte a lumii.

Nu pot zice că am cochetat cu ideea plecării chiar de când am văzut anunțul, dar eram pe gânduri… până într-o zi când am zis „ok”, vorba aia de pe TikTok: „ce-oi păți, oi păți”.

Vorba a fost oarecum adevărată — și zic asta pentru că, în primele zile, am urcat pe stânca de la Sigiriya și, la doar câțiva metri, un șarpe stătea liniștit la soare, iar la coborâre un scorpion probabil fugea de noi.

Eh, am zis că totul e ok… că și la noi sunt câini. :))

Trecând peste asta, a fost o experiență super tare! De la organizarea impecabilă făcută de Alin, până la Gina care a strigat „Hai să mergem să facem cadrele alea la răsărit pe un alt bolovan!” — că nah, ce poți păți? (Poți, de exemplu, să te chinui dacă ești suficient de inspirat încât să mergi în șlapi. :)) )

Dar ce nu facem noi pentru un cadru bun?

Au fost aproape două săptămâni intense din punct de vedere fotografic. Trezit foarte devreme, luat geanta și la drum… și când zic „la drum”, să știți că am avut microbuz care ne ducea de colo-colo și, bineînțeles, ghid — deci nu oricum. (Încă o dată, mulțumim Alin pentru organizare!)

Punctul culminant al uneia dintre zile a fost în safari: în dreapta, la distanță, părea a fi o pisică, dar ce să vezi? Era un ditamai leopardul care se hidrata din baltă.

Sincer, eram atât de entuziasmat că nici nu mai știam ce obiectiv aveam pe aparat. Cred că aveam 35-ul… dar bineînțeles că era să scap și aparatul, și geanta, și tot, în încercarea de a scoate 85-ul în câteva secunde, ca să prind cadrul ăla. Până la urmă, of course, am tras cu telefonul — nu cumva să ratez momentul. :))

E o insulă super faină de văzut, mai ales de văzut cu prieteni „tchipuitori” (regionalism de Maramu’ pentru fotografi).

Săr’ mâna din nou, Gina și Alin, pentru experiență,

și… lumină bună să avem oriunde am merge!

Cius!

Echipamente folosite:

  • Canon R5 (body)
  • Canon 35mm f/1.4
  • Canon 85mm f/1.2
  • Canon 16-35mm f/2.8 USM III

(cc) Alexandru Culac

Alin Anghelovici

Sri Lanka a fost o explozie de culoare, lumină și emoție. În 11 zile am trecut prin jungle tropicale, plantații de ceai în ceața dimineții, plaje și sate unde timpul pare că stă pe loc.

Peisajele sunt spectaculoase, oamenii calzi și deschiși, mereu gata să zâmbească în fața camerei. Safari-ul din Yala ne-a oferit cadre rare cu elefanți și păsări exotice, iar apusurile de la ocean au fost de poveste.

A fost o experiență plină – obositoare uneori, dar cu adevărat memorabilă. Sri Lanka e o destinație perfectă pentru cei care caută autenticitate și diversitate vizuală.

(cc) Gina Buliga

Andrei Băisan

Știam deja că turele Ginei sunt minunate. Traseu plin de subiecte frumoase, surprize pe drum, momente inedite și spontane, și experimentarea culturii locului. 

Când am aflat că și participanții sunt oameni dragi mie a fost rețeta perfectă de tură foto.

Am plecat la drum cu entuziasm, foarte curios și spre surprinderea mea cu foarte puține emoții. Știam că în formula în care suntem putem cuceri orice problemă apare. 

Aventura a început imediat ce am întâlnit pe Heshan, ghidul nostru, și am plecat la drum. Ne-a purtat Heshan prin locuri magice. Am început din Sigiriya, unde ne-am dus pe cele mai înalte culmi, am văzut plantațiile de ceai și culegătoarele cum, grațios, aleg frunzele cele mai bune pentru ceaiul nostru, am fost cu trenul spre Ella și am cunoscut oameni și am stat cu ei să povestim despre noi și ei, am văzut elefanții și am căutat leopardul (căruia i-a plăcut doar de o parte din noi, de restul s-a ascuns), ne-am îngropat picioarele în nisipul cald din Mirissa și am savurat câte o nucă de cocos rece pe plaja (și multe cocktailuri), am sărbătorit ziua lui Buddha, am căutat pescarii urcați pe băț și am surprins bărcile la prima oră a dimineții în piața de pește din Negombo și, în tot acest timp, Gina ne inspira să căutăm culoarea, lumina, și să ne bucurăm, cu aparatele la ochi, de ce ne înconjoară. Mulțumim că ai fost mereu acolo cu noi, să analizăm împreună ce am făcut, și ziua următoare să facem mai bine.

Iar ultima zi, ca o încununare a unei ture reușite, am petrecut-o la plajă, planificând următoarele aventuri.

Sri Lanka e o țară plină de oameni frumoși, primitori, de condimente și culoare, de subiecte fotografice care, cu veselie, se oferă să îți fie model, o țară cu un freamăt continuu ce merită înghețat în cadrele tale. Și asta trebuie făcut mereu alături de oameni dragi.

Echipamente folosite:

  • Nikon Z6II
  • Nikon Zfc
  • Nikon Z 70-200 f/2.8
  • Nikon 105mm f/1.4
  • Nikon 20mm f/1.4
  • Nikon Z 28mm f/2.8

(cc) Andrei Băisan

Cristiana Clucencu

De vreo doi ani de zile mă tot reîntorc în turele foto. Adevărul este că, odată ce am ajuns în mica-mare familie de fotografi, n-am mai vrut să ies din ea. Aș fi putut vedea Sri Lanka în orice altă împrejurare, dar niciuna nu ar fi avut atâta sens precum această mână de oameni alături de care am crescut atât ca om, dar mai ales ca observator al vieții brute. Cum ar spune Gina: „e despre fericirea turei foto, nu despre urmărirea cadrului perfect”. Aș adăuga că este și despre romul băut după o situație satisfăcătoare din punct de vedere fotografic, despre contactul intim dintre noi și realitatea țării documentate, despre copiii care ascultau rugăciunile în templul Buddhist, despre înotul la 12 noaptea în piscina hotelului, licuricii de deasupra noastră și poezia de după. Aceste momente sunt de fapt uși de scăpare prin care trecem fără a ne uita o secundă înapoi și, astfel, se produce întâlnirea dintre câțiva rătăciți care decid să rătăcească împreună. Nu e despre a găsi un Sfânt Graal la finalul celor două săptămâni, ci despre acel ultim apus de la malul oceanului când cerul e de-un mov-furtună, câțiva băieți joacă fotbal, stăm pe un petic de iarbă și aflăm că șoferul nostru a lucrat în farmaceutică la o firmă franceză înainte de a se apuca de turism.

Râd și-mi aduc aminte de Gina strigând „aleargă, Cristiana, aleargă”, închid ochii și sunt iar cu aparatul în mână pe după pescarii cocoțați pe bețe. Vine un val, o luăm la goană, mi s-a aburit lentila, am pantalonii uzi și sunt cel mai fericit om din lume. Pentru o clipă, m-am întors acasă în mine, mi-am făcut cu mâna și mi-am dorit numai de bine. Magicul lui magic. Vă mulțumesc și îmi e dor. Așa, ca un dor de acasă.

Echipamente folosite:

(cc) Cristiana Clucencu

Bogdan Florea

Aceasta a fost prima mea tură foto. Aceasta a fost, de asemenea, prima mea călătorie în Asia Orientală. A fost și prima mea călătorie cu oameni pe care nu-i cunoșteam.

E prea mult deodată? Prea riscant? Depinde ce fel de oameni întrebi. Eu mi-am lăsat viața acasă, mi-am luat hobby-ul cu mine și am plecat la drum. La Istanbul, o escală de 6 ore. Mi-am luat răgaz să studiez oamenii care aveau să-mi fie alături 2 săptămâni. Era de bine: oameni pe gustul meu, cu sufletul deschis și gusturi bune la muzică. Apoi a fost din ce în ce mai bine. Totul a fost grozav: o tură nebună și o aventură de neuitat. Ne-am cățărat pe stânci în întuneric la 4 dimineața, am fotografiat în școli rurale, în temple budiste găsite ad-hoc pe marginea drumului, în orezării și pe stradă.
Pe drumurile întortocheate, ne-am încurajat cu bancuri multe, cu muzică bună și un pic de rom.
Am fost în safari și ne-am salutat îndeaproape cu leoparzii. Dimineața la răsărit am intrat pe plantații de ceai peste oameni la cules de ceai. Tot cu noaptea în cap ne-am trezit să prindem pescarii în port.
Am sărit printre valurile Oceanului Indian să fotografiem pescarii pe picioroange. Am mers cu trenul cu ușile deschise, ca în amintirile îndepărtate ale copilăriei noastre.
Am vorbit cu oameni de tot felul, le-am studiat modul de a fi și de a trăi. Am început să mă molipsesc de la ei: să zâmbesc și eu mai mult, cu ochii mari și deschiși. Le-am spus tuturor că suntem din România, ne-au zâmbit înapoi și mai mult. Unii au încercat și un „mulciumesc”.

Ne-a plăcut totul de la început până la sfârșit. Mulțumim, Alin și Gina.

Echipamente folosite:

(cc) Bogdan Florea

Gabriel Amarandei

O călătorie de suflet prin Sri Lanka – cu Gina Buliga și HaiHuiPrinLume în centrul ei

Am avut plăcerea absolută de a călători prin Sri Lanka alături de Gina Buliga și echipa HaiHuiPrinLume, și cu sinceritate nu am fi putut cere un ghid și un companion de călătorie mai bun. De la primul zâmbet, Gina ne-a făcut să ne simțim în siguranță și bineveniți — devenind rapid mai mult decât o organizatoare de excursii. A devenit o prietenă, o sursă de inspirație și o parte reală din familia noastră de călătorie.

Ca fotograf, am venit în Sri Lanka cu o viziune: să surprind povești prin lumină și chipuri. Nu m-am așteptat însă ca atât de multe dintre aceste povești să fie trăite împreună cu Gina și HaiHuiPrinLume. Cunoștințele lor profunde despre țară — despre ritmurile ei, locurile ascunse și momentele perfecte pentru fotografie — au făcut ca fiecare zi să fie memorabilă. Gina știa exact când să ne oprim pentru un elefant pe marginea drumului, cum să prindem ora de aur pe o colină liniștită din plantațiile de ceai, și chiar m-a ajutat să intru în contact cu pescari și învățători locali pentru portrete autentice.

Zilele de safari au fost un vis devenit realitate. În Yala și Udawalawe am văzut leoparzi tolăniți în copaci, elefanți traversând potecile cu puii lor, crocodili stând nemișcați la soare ca niște străjeri antici pe malul râului. Organizarea impecabilă a echipei HaiHuiPrinLume și simțul de timing al Ginei ne-au oferit cele mai bune perspective asupra acestui spectacol sălbatic — și unele dintre cele mai impresionante fotografii pe care le-am făcut vreodată.

Fie că savuram ceai Ceylon proaspăt în zonele înalte, ascultam vântul printre pescarii pe picioroange de pe coastă sau râdeam împreună în timpul drumurilor lungi, Gina era mereu prezentă — cu o energie calmă, simțul umorului și o inimă deschisă. Nu ne ducea doar dintr-un loc în altul; ne ghida în spiritul autentic al Sri Lankăi.

Călătoria alături de Gina Buliga și HaiHuiPrinLume a transformat o vacanță deja frumoasă într-o experiență personală și profundă. Dacă ești în căutarea a mai mult decât un simplu ghid — dacă vrei pe cineva care să-ți îmbogățească aventura cu cunoaștere, grijă autentică și o doză de magie — îi recomandăm din toată inima.

Mulțumim, Gina, pentru fiecare poveste, fiecare oprire și fiecare zâmbet. Ne-ai ajutat să vedem Sri Lanka nu doar cu ochii, ci și cu inima.

 

Echipamente folosite:

  • Nikon Z6II
  • Nikon D750
  • Nikon 14-24mm f/2.8
  • Nikon 70-200mm f/2.8
  • Nikon 24-120mm f/4
  • Nikon 50mm f/1.8
  • Sigma Art 30mm f/1.4
  • Fuji x100s 23mm f/2

(cc) Gabriel Amarandei

Gabriel Filipoaia

Sri Lanka – un loc în care mi-am dorit mereu să ajung!

Când eram copil, în plină perioadă comunistă, tata a adus de pe cine știe unde o cutie de ceai… Ceai aveam și noi: de tei, de mentă, adus de la bunici sau cumpărat de la Plafar. Dar ceaiul adus de tata era altfel: era ambalat în pliculețe mici, fiecare cu o ață subțire, care parcă te lega de o altă lume, iar gustul era special. Pe cutie scria: Ceylon.

O vreme am crezut că „Ceylon” era doar numele acelui tip de ceai, produs într-un loc misterios. Mai târziu, am înțeles că Ceylon e o țară. Iar la un moment dat, am aflat că și-a schimbat numele în Sri Lanka.

Tura în Sri Lanka a stat sub semnul oamenilor veseli. Și nu mă refer doar la colegii mei de călătorie.

Aici am gustat ceaiuri exotice și mâncăruri picante, am văzut elefanți, leoparzi și păsări pe care altfel le vezi doar la Teleenciclopedia. Am văzut cum se prelucrează ceaiul, cum se pescuiește tonul, am călătorit cu trenul, am căutat prin autogări cadre speciale sau am mers în piața de pește la ore mici. Am urcat colinele domoale, după culegătoarele frunzelor de ceai, și am străbătut plajele Oceanului Indian în căutarea pescarilor.

Toate aceste arome, gusturi, culori și forme au creat un cadru ideal pentru fotografie. La ele s-au adăugat câteva ingrediente speciale: energia grupului de prieteni și organizarea excelentă a turei.

Dar, dincolo de toate acestea, ceea ce a făcut tura cu adevărat specială a fost energia oamenilor de pe insulă.

Poate că, într-o zi, Sri Lanka își va schimba din nou numele. Dacă ar fi să propun unul, i-aș spune simplu: „Zâmbet”.

 

Echipamente folosite:

(cc) Gabriel Filipoaia

Radu Iani Mihai

O aventură foto cu aromă de ceai și curry

Când spui “Sri Lanka”, te gândești la ceai, elefanți și plaje exotice. Dar pentru mine, Sri Lanka va însemna mereu cele (aproape) două săptămâni în care am râs, am pozat, am alergat după cadre bune și am dormit… în fiecare noapte altundeva. Doar de două ori ne-a prins dimineața în același pat (de hotel, să ne înțelegem!).

Am avut norocul să fac parte dintr-o tură foto fabuloasă, condusă cu entuziasm și organizare nemțească (cu accente balcanice de bună dispoziție) de Gina Buliga, secondată de energicul Alin Anghelovici – o echipă de nota 11, dacă ar fi să votăm cu aparatele pe post de juriu.

Am cunoscut oameni faini, pasionați până în vârful obiectivului, care au înțeles că “lumina bună” nu ține cont de orele de somn și că uneori merită să urci un munte doar ca să prinzi un răsărit perfect… chiar dacă te întrebi de trei ori pe drum de ce ai lăsat patul moale în urmă.

Am străbătut insula din zona montană, cu cețuri fotogenice și plantații de ceai, până pe malul oceanului, unde apusurile păreau pictate special pentru Instagram. Am fotografiat localnici zâmbitori, piețe aglomerate, pescari pe catalige și temple pline de culoare – totul cu rucsacul în spate și inima plină.

A fost o experiență intensă, frumoasă, uneori obositoare, dar plină de momente care vor rămâne în suflet – și pe cardul de memorie, bineînțeles. Cu greu se poate spune ce-a fost mai prețios: cadrele surprinse sau prieteniile legate.

Mulțumesc, Sri Lanka, pentru peisaje. Mulțumesc, echipă, pentru voie bună. Și… dacă mă mai întreabă cineva cum e într-o tură foto: e ca un maraton cu opriri dese pentru cadre superbe, cafea locală și câte o porție bună de râs.

 

Echipamente folosite:

  • răposatul Samsung NX 20 la care am folosit 2 obiective, un wide manual de la Samyang , un 12 mm (pe crop cca 18) , un 30mm echivalentul unui 50mm și un echivalent al lui 24-70mm
  • în continuare, grație bunăvoinței tale și a lui Andrei, Nikon Zfc cu Nikon Z 24-70mm f/2.8 🙂 

(cc) Radu Iani Mihai

Din culisele unei ture foto memorabile

Dacă ți-a plăcut această aventură foto din Sri Lanka, poate e timpul să te alături și tu într-o călătorie care promite contraste spectaculoase, lumină caldă și povești vizuale din inima deșertului.

📍 Următoarea tură foto va avea loc în Maroc, în noiembrie 2025, cu Gina Buliga și Sorin Onișor.

 

Până atunci… unde ai vrea să ajungi cu aparatul în mână? 🌍

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.