Ricoh GR III HDF x Unease: Un partener creativ pentru cinema

Industria cinematografică este în continuă evoluție, iar cineaștii caută mereu unelte care să le stimuleze creativitatea fără a sacrifica eficiența. Ricoh GR III HDF s-a dovedit a fi exact acest tip de partener, mai ales în producția scurtmetrajului Unease. Această cameră compactă, dar puternică, a oferit flexibilitate, imagini de calitate și posibilitatea de a experimenta pe set. Dar haide să aflăm mai multe chiar de la Lorand Marton.

Cum s-a integrat Ricoh GR 3 HDF în abordarea vizuală a filmului

Ca director de imagine, abordarea mea în preproducție constă în cercetarea și alegerea uneltelor potrivite pentru a livra cât mai fidel viziunea regizorală. Nu există un setup universal care să funcționeze pentru toate poveștile, iar mie îmi place să acord o atenție deosebită cercetării vizuale în etapa de pregătire.

În urmă cu câteva luni, Ovidiu Gramesc mi-a atras atenția asupra acestei camera: Ricoh GR III HDF. Când am avut ocazia să o folosesc pentru a explora ideile vizuale ale filmului Unease, am descoperit o unealtă versatilă, perfectă pentru experimentare creativă și cadre spontane.

Experiența pe set și echipamentul tehnic folosit în „Unease”

În calitate de director de imagine al scurtmetrajului Unease, am colaborat cu regizorul Marius Stănică pentru a defini un stil vizual complex, care să surprindă starea lăuntrică a personajului principal interpretat de Teona Stavarachi. Line-up-ul technic a fost atent selectat pentru a răspunde acestei viziuni. Camera principală a fost o mini LF, echipată cu obiective Cooke Anamorphic SF FF+ 1.8x, oferind o calitate optică premium și o estetică bogată în detalii.
În completarea acestei viziuni, cadrele macro au fost esențiale pentru a transmite intimitatea și complexitatea stărilor emoționale. Aceste inserturi au fost filmate la 120 de fotograme cu un Canon C70, păstrând în același timp textură organică pe care ne-o doream.
GR3 HDF a fost integrată în workflow-ul nostru pentru cadre spontane și efecte speciale, devenind o unealtă versatilă care ne-a permis să optimizăm filmările și să experimentăm pe platou. Pe de o parte, a fost utilizată de Pârvu Alfredo Mihai pentru cadre BTS, dar a avut și un rol semnificativ în poveste. Personajul Teonei este o artistă sensibilă, aflată într-un proces constant de explorare și experimentare creativă dar și lupta acesteia cu stările de anxietate. Alegerea acestei camere a fost deliberată, fiind considerată o unealtă “artsy,” capabilă să surprindă subtilitățile vizuale necesare pentru a reflecta viziunea artistică a personajului.

Workflow eficient: Cum am optimizat producția și cum am folosit Ricoh GR III pentru efecte

Planul inițial prevedea trei zile de filmare, dar datorită flexibilității oferite de Ricoh GR III, am reușit să reducem timpul. Aveam nevoie de artwork instant pe set pentru a sprijini narațiunea vizuală, iar combinația dintre camera și o imprimantă foto portabilă ne-a permis să creăm imagini pe loc, fără a depinde de migăleala specifică post-producției. Dimensiunea compactă a camerei a fost de asemenea un avantaj major, prioritizând elaborarea cadrele respective.

În cadrul scurtmetrajului, am explorat diverse funcționalități ale camerei:

LUT-urile preinstalate ne-au permis să stabilim un look cinematografic direct din cameră, evitând nevoia de colorizare extinsă în post-producție.
Dubla expunere a fost folosită pentru a crea imagini ce reflectă anxietatea și fragmentarea realității trăite de personajul principal.î
Filtrul HDF a fost utilizat pentru a adăuga un efect de halou (“bloom”) specific, interpretat ca starea de vis a protagonistei.

Dimensiunea compactă a camerei ne-a permis să filmăm cadre spontane, fără echipament voluminos, păstrând un stil vizual natural.

Mini-istorie a dublei expuneri

Cu siguranță ai auzit de termenul expunere multiplă. Sau măcar de dublă expunere. Aceasta reprezintă un procedeu fotografic care presupune realizarea a două sau mai multe expuneri/declanșări pe același cadru al negativului.Dubla expunere a apărut în primele etape ale dezvoltării fotografiei, fiind folosită pentru imagini compuse. Printre primii fotografi care au experimentat cu această tehnică se numără Oscar Gustave Rejlander, cunoscut pentru compozițiile sale complexe. Ulterior, fotografi precum Man Ray au folosit suprapuneri multiple pentru a explora suprarealismul, iar Jerry Uelsmann a creat imagini compuse în laborator, fără manipulare digitală. Duane Michals a abordat tehnica pentru povești vizuale introspective, în timp ce Francesca Woodman a creat autoportrete misterioase și onirice.

Astăzi, camerele moderne simplifică procesul, făcând dubla expunere accesibilă direct din cameră. În Unease, această tehnică a fost utilizată pentru a reda zbuciumul interior al personajului principal prin imagini expresive și sugestive.

Analog, dubla expunere se poate realiza prin mai multe metode, cum ar fi: neavansarea filmului (la aparatele care permit acest lucru), avansarea parțială a filmului, suprapunerea de clișee în laborator, reîncărcare sau film swap. În cazul multiexpunerii, procedeul este reluat de mai multe ori. În fotografia digitală, dubla expunere se poate realiza direct din aparatul foto (în cazul anumitor modele de aparate) sau în camera obscură digitală. În funcție de brand și de modelul de aparat, dubla expunere se poate face digital mai mult sau mai puțin ușor, de la caz la caz. În general, imediat după ce faci prima fotografie, la distanță de câteva secunde/zeci de secunde, schimbi cadrul și „imprimi” peste fotografia inițială o a doua fotografie. Nu poți să imprimi mai mult de două fotografii și nici opri aparatul pentru a relua expunerea ulterior. Trebuie să ai în minte compoziția finală încă de la început și să te miști destul de repede. Unele modele de aparate îți permit să ștergi al doilea cadru, dacă nu ești mulțumit de rezultat, și să faci un altul. Este și cazul Ricoh GRIII.

Merită Ricoh GR III?

Un aspect esențial în creația vizuală este relația dintre artist și uneltele sale. În acest caz, simplitatea designului și opțiunile preconfigurate permit utilizatorului să se concentreze pe compoziție și expresivitate, în loc să fie preocupat de detalii tehnice. Camera devine astfel o extensie a creativității, fără a interveni ca o barieră tehnologică. Efectele integrate elimină necesitatea post procesării extinse, iar meniul intuitiv permite schimbări rapide, făcând-o ideală pentru cineaști și fotografi care vor să surprindă instantaneu o anumită atmosferă.
Merită Ricoh GR III pentru proiecte inedite?
După experiența cu această cameră, pot spune că Ricoh GR III este o alegere ideală pentru cineaști și fotografi care caută un echilibru între calitate, portabilitate și funcționalitate. Dacă vrei să explorezi efecte în cameră și să te concentrezi mai mult pe viziunea artistică decât pe partea tehnică, aceasta este o opțiune excelentă.
Pentru un review mai amplu în ceea ce privește aspectele tehnice va recomand sa citiți articolul scris de Ovidiu iar dacă acest articol v-a făcut curioși referitor la scurtmetrajul Unease, căutați #uneasefilm