Review Nikon Z50 – după 1 an de utilizare
F64- 20minutes read
Pasiunea mea pentru fotografie a început, oarecum atipic, in 2020, când pandemia se declanșa. Când toți stăteam în case, am început să caut pe YouTube informații despre fotografie. Ce a urmat? Păi a fost un fel de dragoste la prima vedere. Mi-a plăcut atât de mult ce am descoperit, încât mi-am spus că negreșit voi încerca. Evident, primele fotografii le-am realizat cu telefonul. Nu știam mai nimic despre aspectele tehnice (distanțe focale, apertură, ISO etc). Dar, ușor-ușor, am trecut la primul meu DSLR – un Nikon D5300 cu obiectivul de kit 18-55 mm f/3.5-5.6. Foarte încântat, l-am folosit câteva luni, împreună cu un al doilea obiectiv tele – Tamron 70-300 mm f/4-5.6 VC. Un foarte bun kit pentru început de drum.
În 2021 am trecut mai departe – primul meu aparat mirrorless, Nikon Z50 cu obiectivele de kit Nikkor Z DX: 16-50mm f/3.5-6.3 VR și 50-250mm f/4.5-6.3 VR. Și de atunci, îl tot folosesc. Iată părerea mea despre acest aparat după mai bine de 1 an de utilizare.
Considerații generale
Când am luat în mână acest mititel Z50, diferența față de vechiul DSLR a fost enormă. Mult, mult mai ușor. Cu obiectivul 16-50mm montat, rămâne o „jucărie”. Prinderea este foarte bună, stă în mână excelent. Are un material cauciucat pe grip, ceea ce face să se simtă foarte bine. Este o „moștenire” de la frații mai mari (Z6, Z7), body-urile seamănă foarte mult.
Este clar un aparat de luat în toate călătoriile și vacanțele – îi găsești loc oriunde, chiar și cu obiectivul mai mare 50-250mm. Eu îl iau cu mine peste tot. Cu cele două obiective (16-50mm si 50-250mm) acoperi o plajă focală atât de largă (de la wide-ul de 16mm pana la tele-ul de 250mm), încât îți oferă cam tot ceea ce ai nevoie în călătorii: de la fotografie de stradă, de arhitectură, până la portrete, landscape și puțin wild-life.
Legat de senzor, poate părea atipic – are doar 20.9MP. Așadar, mai puțin decât marea majoritate a camerelor din acest segment care au senzori de 24 MP. Pare puțin, dar nu este deloc așa, obținând rezultate foarte bune. Voi explica în continuare.
Majoritatea fotografiilor prezentate aici au fost preluate în format RAW și prelucrate basic in Adobe Lightroom Classic.
Sharpness
Se spune că la capitolul sharpness nu contează atât de mult senzorul, cât mai ales obiectivul. Și că, mai mult decât atât, obiectivul de kit nu este, în general, grozav. In cazul lui Z50 lucrurile nu stau tocmai așa. Ambele obiective de kit sunt foarte bune la capitolul sharpness. De exemplu, obiectivul 16-50 mm depășește cu mult în calitatea imaginii redate vechiul 18-55mm de pe DSLR. Poate că nu se compară cu obiectivele fixe, dar nici nu face parte din această categorie.
Empiric vorbind, din ceea ce am observat eu, cel puțin pentru landscape, obiectivul 16-50mm este sharp pe la f/6.3 (sau in jurul acestei valori), iar cel de 50-250mm undeva pe la f/7.1. Evident, pentru obiecte apropiate, pentru close-up-uri, se poate mări apertura (adică micșora numărul f) fără nicio problemă, culorile și detaliile sunt redate foarte bine.
Trebuie precizat, însă, că obiectivul nu reușește să redea la aceeași calitate întregul conținut al fotografiei. Cu alte cuvinte, chiar dacă se micșorează apertura (adică f/9, f/11 sau mai mult), nu vei obține totul în focus și totul sharp. Conform teoriei, pentru a prinde totul în focus trebuie aleasă o valoare f cât mai mare, dar în practică nu este chiar așa. Depinde mult de distanța față de obiectele din foreground, distanța dintre foreground – midground și planul îndepărtat. Dacă suntem foarte aproape de elementele de compoziție din foreground și dorim ca și ele să fie în focus, chiar și peste f/16 este complicat. Elementele rămân out-of-focus, claritatea acestora se deteriorează și zgomotul (granulația din fotografie) devine vizibil pentru aceste elemente. O soluție care ar îmbunătăți situația ar fi, în acest caz, focus-stacking.
Pentru obiectivul 50-250 mm am observat că introduce uneori aberații cromatice (sau color fringing), dar sunt ușor de corectat in Adobe Lightroom.
Câteva fotografii pentru exemplificare:
Low Light - High ISO
Performanțele în lumină scăzută ale lui Z50 trebuie analizate prin prisma a ceea ce oferă hardware: un senzor APS-C (crop) și nu unul full-frame, precum și obiective care sunt “lente” (= nu au aperturi largi, gen f/2.8, f/1.8, f/1.4 etc). Prin urmare, cu oricare dintre aceste două obiective de kit, valoarea ISO tinde să crească foarte repede în condiții de iluminare scăzută (mai ales în modul aperture priority + auto ISO). Cu toate astea, valori ale ISO de 2000, sau chiar spre 3000, sunt bine gestionate de procesorul de imagine, nu sunt deranjante în imaginea finală (format jpeg) așa cum iese direct din aparat. În format RAW, acest nivel de zgomot este sesizabil, dar se poate corecta în Adobe Lightroom. Nu aș recomanda valori ISO peste 5000, zgomotul este vizibil, imaginea pierzându-și repede din detalii. Profitând însă de stabilitatea optică excelentă implementată în obiective (VR), se poate alege modul manual în care se poate merge cu un shutter speed chiar de 1/30 secunde pentru o focala de 100 mm, de exemplu, ceea ce face ca ISO să scadă simțitor, deci zgomot mic în fotografie. Și asta pentru fotografiere “din mână”. Cu trepied, problema devine mult mai simplă. Da, în low light trebuie analizate puțin setările, dar se pot obține poze bune.
Câteva exemple mai jos:
Dynamic range
Și în ceea ce privește dynamic range-ul, ca și în cazul “Low light–high ISO”, trebuie ținut cont că nu este un full-frame (atât de lăudate când vine vorba de dynamic range). In plus, Z50 nu se proclamă ca un aparat pentru profesioniști. Cu toate astea, dynamic range-ul este unul foarte bun. Când spun asta mă refer la faptul că este uimitor câte detalii pot fi recuperate din highlights și din shadows din fișierele RAW, in Adobe Lightroom.
Trebuie avut grijă însă – dacă diferențele dintre zonele luminoase și cele întunecate/umbre din imagine sunt foarte mari (fotografie la apus sau răsărit direct în soare, de exemplu), atunci zonele întunecate vor avea un zgomot puternic când încercăm să le luminăm în Adobe Lightroom cu slider-ul Shadows. Și asta chiar și la valori minime ale ISO, gen 100. Prin urmare, chiar dacă setările aparatului duc la o valoare ISO de 100, asta nu înseamnă că fotografia are zero zgomot. Depinde mult de acest dynamic range. În aceste situații, se recomandă exposure bracketing. Da, este puțin mai laborios, necesitând mai multe fotografii cu expuneri diferite, apoi postprocesare.
Câteva exemple mai jos:
Stabilizare optică
Nikon Z50 nu are stabilitate de imagine în body (IBIS = In Body Image Stabilization, sau image sensor shift) precum frații lui mai mari full-frame (Z5, Z6, Z7). In schimb, obiectivele 16-50mm si 50-250 au ele implementat sistemul VR (vibrations reduction). Și este atât de bine implementat acest sistem, încât nu se simte deloc lipsa stabilizării in body. Practic, se pot face fotografii nemișcate chiar și la viteze de 1/10 secunde. Eu am obținut fotografii nemișcate și la 1/8 secunde, dar sprijinit, in același timp, de un copac. A se vedea fotografiile de mai jos.
Focalizare
Focalizarea este mult mai rapidă decât vechiul meu D5300. Este o plăcere sa vezi cum focalizează imediat. Nu am întâlnit decât rar “bâlbâieli”. În schimb, în lumina scăzută, uneori focalizează cu greutate, cu ambele obiective (posibil cu obiective “rapide” acest lucru nu s-ar întâmpla, sau s-ar întâmpla mult mai rar). Dacă este setat în modul Single-point AF și mai adăugam si lumină scăzută, atunci focalizarea devine dificilă. Această situație ar fi de evitat. Poate o focalizare manuală te scoate din această problemă.
Detecție ochi oameni si animale
Da, Nikon Z50 are Eye and face detection pentru oameni și animale. Dacă în cazul oamenilor se descurcă foarte bine cu detectarea feței și a ochilor, în cazul animalelor nu prea funcționează. E drept, nu mă interesează aceasta parte, deci pot trăi și fără.
In privința portretelor, ceea ce am observat este că aparatul prelucrează puțin imaginea. Adică: imediat ce focalizează pe ochi, încearcă să scoată cât mai mult în evidență chipul persoanei fotografiate și, în același timp, să estompeze (sau sa blureze) cât mai mult mediul înconjurător subiectului. Este un fel de post-procesare în timp real pe care nu o face cu subiecte non-umane. Și da, mediul înconjurător iese blurat mai mult decât te-ai aștepta de la apertura folosită. Funcție de cum cade lumina, dacă subiectul este în umbră sau nu, sau alte condiții, uneori mi s-a întâmplat ca mediul înconjurător subiectului să fie prea luminos (deși blurat). Dar asta se poate regla ușor in post-procesare, mulțumită acelui tip de mască extrem de util din Lightroom – Select subject.
Bokeh
Se pot obține fotografii frumoase cu acel efect de estompare a fundalului (efectul bokeh) cu Z50? Da, se poate. Dar nu cu obiectivul 16-50mm. Focala este prea “scurtă”, iar apertura, prea mică (numărul f prea mare). Dar nici nu a fost gândit pentru așa ceva. Se poate obține însă cu obiectivul 50-250mm. Este drept, acest obiectiv tele are cea mai mare apertura f/4.5, la 50mm, și se micșorează pe măsură ce crește focala, până la f/6.3. Deci, din cifre, nu este tocmai bun pentru bokeh. Dar ne putem juca cu distanțele. Pe scurt: cu cât distanța dintre aparat și subiect este mai mică și, în același timp, distanța dintre subiect și fundal este mai mare, cu atât efectul bokeh este mai plăcut, cu atât fundalul poate fi estompat mai mult. Ce încerc eu să fac: să mă apropii cât mai mult posibil de subiect, fie fizic, fie prin creșterea focalei obiectivului, și să plasez cumva subiectul cât mai departe de fundal, mărind la maxim apertura (numărul f cât mai mic). În felul ăsta am reușit niște imagini foarte plăcute cu flori în grădina botanică. Același lucru îl încerc și în cazul portretelor.
Câteva exemple mai jos:
Baterie
Bateria nu este ca a unui DSLR, încât să faci poze toată ziua și să mai și rămână, dar este decentă. Eu am reușit să fac cam 300 de fotografii, uneori și peste (dar fără video). Am observat, însă, că obiectivul 50-250mm consumă bateria ceva mai repede. Prin urmare, o baterie suplimentară este binevenită și poți sta liniștit o zi întreagă.
Concluzii
Nikon Z50 nu este deloc o cameră de ignorat. Îl găsesc foarte potrivit pentru trecerea de la DLR la mirrorless, pentru fotografi începători sau entuziaști (dar nu numai). Mai mult, sunt sigur că și un profesionist poate scoate rezultate foarte bune cu el.
Pros
- Mic, ușor, grip excelent;
- Overall, redarea culorilor și a detaliilor foarte bună
- Câteva funcționalități pentru “pros”: indicator de nivel orizontal, două butoane programabile (Fn1, Fn2), două butoane-rotiță foarte utile pentru setarea rapidă a doi parametri în același timp (ISO și apertura de exemplu)
- Meniul simplu, intuitiv, îl înveți foarte repede, deși setările posibile sunt multiple;
- Ecran cu rezoluție foarte bună și touch-screen.
- Fișierele RAW (.NEF) de dimensiuni rezonabile, undeva între 25MB și 30MB;
Cons
- Oferta de obiective montură Z pentru DX extrem de limitată. Dar, in același timp, este drept că adaptorul FTZ permite folosirea tuturor obiectivelor cu montură F împreună cu Z50. La fel de bine se pot utiliza obiectivele cu montura Z pentru full-frame (mult mai numeroase), cu observațiile asupra conversiei distanței focale;
- Pentru cine dorește sa facă crop masiv asupra pozelor, rezoluția de 20,9MP este prea mică;
- Modul de ajustare al ecranului este tilting și nu vari-angle (ca la Nikon Z30 de exemplu);
- Capacitatea baterie puțin cam mică.
