Cu Tamron 150-500mm la prima competiție de 4 stele de WakeBoard din România
F64- 7minutes read
Salut, Adrian Crapciu aici fotograf sportiv și de aventură. În ultimii 15 ani de când profesez fotografia sportivă, am avut ocazia să fotografiez multe sporturi alternative și am crezut că le-am cam văzut pe toate. Asta până weekendul trecut când am avut misiunea să documentez fotografic Sibiu Wake Trophy, primul eveniment de 4 stele de wakeboard din România. Cele 4 stele semnifică importanța competiției, adică imediat sub campionatul mondial, adică au fost prezenți cam cei mai buni wakeboarderi europeni.
Job-ul meu? Să documentez evenimentul. Am avut la dispoziție 2 zile să învăț să fotografiez un sport nou, într-un mediu nou, cu un obiectiv nou, Tamron 150-500m f/5-6.7 Di III VC VXD. O provocare mare, dar și de asta fac ce fac.
WakeBoard – un sport nou pentru mine. Ok, se aseamănă cu skate-ul și snowboard-ul. Însă e mult mai dinamic, câteodată mai rapid și trick-uri mult mai complexe. De multe ori la o săritură nu există doar un peak moment. Acest lucru te obligă să tragi în rafală mult și să fii capabil să urmărești subiectul pe o distanță de câțiva metri. În tot acest timp subiectul se mișcă stânga/dreapta, sus/jos și background-ul se schimbă de la apă la vegetație la cer. Ai nevoie de un sistem bun de autofocus cu tracking de subiect, un obiectiv rapid care să ajute body-ul, stabilizare bună și tehnică avansată din partea ta.
Am tras cu un Sony A7C, care a făcut față testului destul de bine. În timpul competiției nu ai voie să intri în apă, deci am fost obligat să trag doar de pe marginea lacului, astfel încât 90% din timp am tras cu Tamron 150-500. Credeam că mă descurc decent cu urmărirea subiectului, însă 500 mm e altceva. E vorba despre tehnică, cum îl ții, cum îl miști, anticiparea mișcării. Am avut nevoie de câteva ore până am început să mă descurc decent și să produc imagini secvențiale în focus. Acum, după 3 zile de tras doar wakeboard încă mai am emoții la anumite trickuri. Sunt anumite situații, stropi mulți de apă în aer între mine și subiect sau reflexiile soarelui în apă, în care știu că sistemul poate să piardă focusul de pe subiect. Cred că sistemul de autofocus de la A9 s-ar fi descurcat mai bine aici.
Deși este cel mai mic și compact obiectiv din acest range, cu vreo 235 gr mai ușor ca Sony 200-600, are totuși 1880 gr. L-am simțit din plin în mână mai ales în a 3-a zi. Recomand să fie folosit cu monopied, atunci când e posibil.
La 500mm, ținut doar în mână e nevoie de un sistem de stabilizare bun, care să te ajute să încadrezi cu mai multă precizie. Obiectivul are 3 moduri pentru acest sistem:
- compensează pe toate direcțiile
- pentru panning-uri, compensează doar pe verticală atunci când faci panning pe orizontală
- îți oferă o imagine cât mai stabilă în viewfinder. Compensează pe toate direcțiile ca Modul1
Am avut câteva tentative de panning, dar nu am reușit să produc nimic notabil. Asta și pentru că rider-ul de cele mai multe ori își schimă poziția pe minim 2 axe.
Un alt mod în care am testat stabilizarea imaginii a fost să folosesc slow shutter speed la 500 mm. Am reușit să produc imagini bune din mâna la 500 mm, timp de expunere 1/60.
Mi-a plăcut enorm obiectivul, și la prețul de 7400 lei adică doar cu 1000 lei mai scump decât un Tamron 70-180, nu mi se pare deloc scump pentru ce plajă focală îți deschide.
