Love in Paris – Fotografia de nuntă cu Canon R5, R6, obiective RF și EF

În momentul în care semnezi pentru o nuntă ce va avea loc în Paris, în unele din cele mai interesante locuri de acolo, poate părea ca un dar, dar totodată, este și o foarte mare provocare. Spun asta pentru că, de obicei, locurile deosebit de interesante, cu un potențial fotografic imens, pot fi buclucașe. Ne entuziasmăm foarte ușor când vedem multe linii, culori, elemente interesante, dar acestea ne pot da putin de gândit în momentul în care fotografiem, pentru a nu avea o compoziție foarte încărcată sau un cadru cu extrem de multe puncte de interes, iar la un eveniment unde totul se întâmplă pe repede înainte, de cele mai multe ori, nu poți proceda ca
într-un studio unde ai posibilitatea să “pierzi” și zeci de minute pentru a te asigura că totul va fi in regulă.

În cazul oricărei nunți, trebuie să știi foarte bine ceea ce își doresc și mirii, să știi pe cât se poate de bine locațiile în care urmează să fotografiezi (dacă nu ai posibilitatea să vezi înainte locațiile, ca în cazul meu, la această nuntă, vei căuta locațiile pe internet și vei analiza foarte bine), să știi încă de la început care sunt restul persoanelor pe care trebuie să pui accentul – vorbesc aici de părinți sau alte persoane foarte apropiate ale cuplului, să știi, mai ales în legătură cu biserica, în cazul în care sunt de altă religie, ce ai voie să faci și ce nu, unde ai voie să stai și unde nu, dacă ai voie să folosești lumina artificială, sau nu, și să ai întotdeauna programul
nunții în față, oferit de către miri, care, chiar dacă nu se respectă în totalitate sau punctual, e unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le ai în vedere pentru a ști să fii când trebuie, unde trebuie. Tehnic vorbind, e clar că trebuie să avem foarte multe carduri formatate, la îndemână, cât și baterii, iar ca la orice început de ședința foto, de orice fel, echipamentul foarte bine curățat.

Evenimentul a fost împărțit pe două zile, în prima zi având de fotografiat pregătirile miresei, cununia religioasă și petrecerea, iar a doua zi am făcut ședința Trash The Dress. Știm cu toții că, de obicei, cel mai bun moment pentru a fotografia, este la golden hour ( fie în momentul răsăritului și după acesta, fie înainte de apus și la apus), dar lucrurile nu se pot întâmpla mereu fix după cum ne dorim noi, ca fotografi. La fel ca și în cazul meu, mirii nu au fost disponibili pentru a fotografia nici la răsărit, nici la apus, așadar, a trebuit să fotografiez, a doua zi, în mijlocul ei. Făcusem un research foarte amănunțit pentru locațiile pe care aș fi vrut să le folosesc, dar mirele, fiind născut în Paris, a dorit să mergem în locurile lui preferate, deci a trebuit să fac în așa fel încât chiar dacă nu aveam cea mai bună lumină sau cele mai bune locații din punct de vedere fotografic, să găsesc unghiurile și compozițiile pentru a-i pune într-un cadru cel puțin interesant. Fiind o nuntă restrânsă, cu aproximativ 40 de persoane invitate, am ales să merg singur, fără un asistent. Am să povestesc și despre nevoia unui second shooter, mai jos.

Am plecat la drum cu echipamentul meu, mai exact un Canon EOS R5, RF 28-70 f/2, RF 70-200 f/2.8 și un EF 16-35 f/2.8 III împreună cu adaptorul EF – RF, dar am vrut neapărat să închiriez de la F64 și un Canon EOS R6 și un RF 50 F/1.2 știind faptul că nu voi avea voie să folosesc blitz, deloc, dar nu numai din acest motiv. Ideea folosirii a două body-uri este una care ne poate ajuta enorm, dar ne poate și încurca, totodată – la un eveniment precum o nuntă, unde lucrurile nu se întâmplă mereu după program, apar momente neprevăzute, trebuie să fii rapid și să anticipezi totul și totodată să ai echipamentul pregătit. Astfel, având de cele mai multe ori pe un body un obiective wide, și pe alt body, un obiectiv tele, sau un prime, situația va fi în favoarea mea, dar nu mereu. Spun nu mereu pentru că, pe lângă nevoia a mai multor baterii cât și carduri pentru ambele body-uri, sunt momente în care trebuie să îți aduni foarte repede tot echipamentul, să pui ghiozdanul în spate și deja să fii cu 20 de pași înaintea mirilor pentru a-i fotografia (de exemplu, se termină cununia religioasă și în câteva secunde aceștia încep să pășească către ieșirea din catedrala). În cazuri ca acesta, chiar dacă te bucuri de avantajul de a nu mai fi nevoie să schimbi obiectivele non stop, secunde în care poți pierde momente importante, vei întâmpina poate mici greutăți când trebuie să strângi totul rapid și să pleci. Ghiozanul, clar, va fi mai greu, ghiozdan care, în cazul meu, stă în spatele meu cam 90% din timp la o nuntă, iar pe lângă asta, sunt momente în care nu poți fotografia chiar “liniștit” când știi că pe lângă body-ul cu care fotografiezi, mai ai unul pe umăr, pentru că, dacă, de exemplu, te așezi pe jos pentru o perspectiva mai interesantă, trebuie să ai grijă ce faci cu cel de-al doilea body, sau să-l bagi în ghiozdan, apoi să-l scoți iar, și așa mai departe.

În legătură cu lumina, dacă pentru unii fotografi faptul că nu pot folosi lumina artificială e un impediment, pentru mine a fost o fericire. Folosesc foarte puțin spre deloc lumina artificială în general, în orice tip de fotografie fac – automotive, produs, peisaj, portret, iar în cazul nunților, îmi place să păstrez atmosfera exact așa cum e, fără să adaug lumina. Da, știu, un blitz care să ofere o lumina de contur e foarte interesant, de exemplu, dar prefer să cresc valoarea ISO, să scad diafragma și să păstrez
atmosfera de-acolo, pe care au simțit-o și participanții. Încerc, cumva, să imortalizez fix ceea ce se întâmplă, nu să fac un editorial in care absolut totul este perfect, iar pentru asta mă bazez foarte mult și pe echipamentul folosit.

Spuneam în urmă cu un an, atunci când l-am cumpărat, faptul că R5-ul este cea mai bună alegere pe care aș fi putut s-o fac și încă consider asta. Într-adevăr, a fost prima nuntă fotografiată cu acest body și pentru a fi 100% sigur, puteam să închiriez încă un R5, dar trăgând de câteva ori în trecut și cu R6, am vrut să merg la drum cu R5 și R6, două aparate de fotografiat cărora aș putea să le spun ” The Perfect Combo “. Vă reamintesc câteva aspecte foarte importante în cazul lui R5, vorbim despre un body mirrorless cu un senzor CMOS Dual-Pixel Full-Frame de 45Mpx care poate filma 8K în 30fps RAW, alături de Eye, Head și Face Focus pentru oameni / animale și opțiunea de păstrarea focusului pe un anumit subiect și urmărirea acestuia, stabilizare internă, în body, două sloturi de card ( unul pentru SD, celălalt pentru CFExpress), rafală de până la 20fps, Wi-Fi 2.4 sau 5GHz, trei dial-uri pemtru diafragmă, ISO și timp de expunere și un ecran tactil LCD de 8cm, rabatabil, cântărind 738g cu card și baterie. În cazul lui R6, vorbim tot despre un body mirorrless cu un senzor CMOS Dual-Pixel Full Frame de 20Mpx care poate filma 4K UHD în 60fps, alături de Eye, Head su Face Focus pentru oameni /animale și opțiunea de păstrarea focusului pe un anumit subiect și urmărirea acestuia, stabilizare internă, în body, două slot-uri de card (ambele pentru SD), rafală de până la 20fps, Wi-Fi 2.4GHz, trei dialuri pentru diafragmă, ISO și timp de expunere și un ecran tactil LCD de 7,5cm, rabatabil, cântărind 680g cu card și baterie.

Diferențele pe care le-am simțit când foloseam R6, și nu R5, sunt următoarele:

În primul rând, lipsa grip-ului pe R6, față de R5-ul meu, este un mare minus, motiv pentru care vă îndemn să cumpărați un grip. Pe lângă faptul că poate găzdui două baterii, este o diferență enormă în momentul în care tragi în orientare portret fără grip, și fără comenzile de pe grip - încă un shutter button, încă un dial și nu numai. Totodată, consider că grip-ul completează body-ul foarte bine, chiar dacă îl îngreunează puțîn, schimbă cu totul modul în care îl ții in mâna. De asemenea, cei de la Canon ne confirmă faptul că și gripul are aceleași caracteristici de rezistență la apă și condiții dificile precum body-urile.