Love in Paris – Fotografia de nuntă cu Canon R5, R6, obiective RF și EF
- F64
- 32minutes read
În momentul în care semnezi pentru o nuntă ce va avea loc în Paris, în unele din cele mai interesante locuri de acolo, poate părea ca un dar, dar totodată, este și o foarte mare provocare. Spun asta pentru că, de obicei, locurile deosebit de interesante, cu un potențial fotografic imens, pot fi buclucașe. Ne entuziasmăm foarte ușor când vedem multe linii, culori, elemente interesante, dar acestea ne pot da putin de gândit în momentul în care fotografiem, pentru a nu avea o compoziție foarte încărcată sau un cadru cu extrem de multe puncte de interes, iar la un eveniment unde totul se întâmplă pe repede înainte, de cele mai multe ori, nu poți proceda ca
într-un studio unde ai posibilitatea să “pierzi” și zeci de minute pentru a te asigura că totul va fi in regulă.
În cazul oricărei nunți, trebuie să știi foarte bine ceea ce își doresc și mirii, să știi pe cât se poate de bine locațiile în care urmează să fotografiezi (dacă nu ai posibilitatea să vezi înainte locațiile, ca în cazul meu, la această nuntă, vei căuta locațiile pe internet și vei analiza foarte bine), să știi încă de la început care sunt restul persoanelor pe care trebuie să pui accentul – vorbesc aici de părinți sau alte persoane foarte apropiate ale cuplului, să știi, mai ales în legătură cu biserica, în cazul în care sunt de altă religie, ce ai voie să faci și ce nu, unde ai voie să stai și unde nu, dacă ai voie să folosești lumina artificială, sau nu, și să ai întotdeauna programul
nunții în față, oferit de către miri, care, chiar dacă nu se respectă în totalitate sau punctual, e unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le ai în vedere pentru a ști să fii când trebuie, unde trebuie. Tehnic vorbind, e clar că trebuie să avem foarte multe carduri formatate, la îndemână, cât și baterii, iar ca la orice început de ședința foto, de orice fel, echipamentul foarte bine curățat.
Evenimentul a fost împărțit pe două zile, în prima zi având de fotografiat pregătirile miresei, cununia religioasă și petrecerea, iar a doua zi am făcut ședința Trash The Dress. Știm cu toții că, de obicei, cel mai bun moment pentru a fotografia, este la golden hour ( fie în momentul răsăritului și după acesta, fie înainte de apus și la apus), dar lucrurile nu se pot întâmpla mereu fix după cum ne dorim noi, ca fotografi. La fel ca și în cazul meu, mirii nu au fost disponibili pentru a fotografia nici la răsărit, nici la apus, așadar, a trebuit să fotografiez, a doua zi, în mijlocul ei. Făcusem un research foarte amănunțit pentru locațiile pe care aș fi vrut să le folosesc, dar mirele, fiind născut în Paris, a dorit să mergem în locurile lui preferate, deci a trebuit să fac în așa fel încât chiar dacă nu aveam cea mai bună lumină sau cele mai bune locații din punct de vedere fotografic, să găsesc unghiurile și compozițiile pentru a-i pune într-un cadru cel puțin interesant. Fiind o nuntă restrânsă, cu aproximativ 40 de persoane invitate, am ales să merg singur, fără un asistent. Am să povestesc și despre nevoia unui second shooter, mai jos.
Am plecat la drum cu echipamentul meu, mai exact un Canon EOS R5, RF 28-70 f/2, RF 70-200 f/2.8 și un EF 16-35 f/2.8 III împreună cu adaptorul EF – RF, dar am vrut neapărat să închiriez de la F64 și un Canon EOS R6 și un RF 50 F/1.2 știind faptul că nu voi avea voie să folosesc blitz, deloc, dar nu numai din acest motiv. Ideea folosirii a două body-uri este una care ne poate ajuta enorm, dar ne poate și încurca, totodată – la un eveniment precum o nuntă, unde lucrurile nu se întâmplă mereu după program, apar momente neprevăzute, trebuie să fii rapid și să anticipezi totul și totodată să ai echipamentul pregătit. Astfel, având de cele mai multe ori pe un body un obiective wide, și pe alt body, un obiectiv tele, sau un prime, situația va fi în favoarea mea, dar nu mereu. Spun nu mereu pentru că, pe lângă nevoia a mai multor baterii cât și carduri pentru ambele body-uri, sunt momente în care trebuie să îți aduni foarte repede tot echipamentul, să pui ghiozdanul în spate și deja să fii cu 20 de pași înaintea mirilor pentru a-i fotografia (de exemplu, se termină cununia religioasă și în câteva secunde aceștia încep să pășească către ieșirea din catedrala). În cazuri ca acesta, chiar dacă te bucuri de avantajul de a nu mai fi nevoie să schimbi obiectivele non stop, secunde în care poți pierde momente importante, vei întâmpina poate mici greutăți când trebuie să strângi totul rapid și să pleci. Ghiozanul, clar, va fi mai greu, ghiozdan care, în cazul meu, stă în spatele meu cam 90% din timp la o nuntă, iar pe lângă asta, sunt momente în care nu poți fotografia chiar “liniștit” când știi că pe lângă body-ul cu care fotografiezi, mai ai unul pe umăr, pentru că, dacă, de exemplu, te așezi pe jos pentru o perspectiva mai interesantă, trebuie să ai grijă ce faci cu cel de-al doilea body, sau să-l bagi în ghiozdan, apoi să-l scoți iar, și așa mai departe.
În legătură cu lumina, dacă pentru unii fotografi faptul că nu pot folosi lumina artificială e un impediment, pentru mine a fost o fericire. Folosesc foarte puțin spre deloc lumina artificială în general, în orice tip de fotografie fac – automotive, produs, peisaj, portret, iar în cazul nunților, îmi place să păstrez atmosfera exact așa cum e, fără să adaug lumina. Da, știu, un blitz care să ofere o lumina de contur e foarte interesant, de exemplu, dar prefer să cresc valoarea ISO, să scad diafragma și să păstrez
atmosfera de-acolo, pe care au simțit-o și participanții. Încerc, cumva, să imortalizez fix ceea ce se întâmplă, nu să fac un editorial in care absolut totul este perfect, iar pentru asta mă bazez foarte mult și pe echipamentul folosit.
Spuneam în urmă cu un an, atunci când l-am cumpărat, faptul că R5-ul este cea mai bună alegere pe care aș fi putut s-o fac și încă consider asta. Într-adevăr, a fost prima nuntă fotografiată cu acest body și pentru a fi 100% sigur, puteam să închiriez încă un R5, dar trăgând de câteva ori în trecut și cu R6, am vrut să merg la drum cu R5 și R6, două aparate de fotografiat cărora aș putea să le spun ” The Perfect Combo “. Vă reamintesc câteva aspecte foarte importante în cazul lui R5, vorbim despre un body mirrorless cu un senzor CMOS Dual-Pixel Full-Frame de 45Mpx care poate filma 8K în 30fps RAW, alături de Eye, Head și Face Focus pentru oameni / animale și opțiunea de păstrarea focusului pe un anumit subiect și urmărirea acestuia, stabilizare internă, în body, două sloturi de card ( unul pentru SD, celălalt pentru CFExpress), rafală de până la 20fps, Wi-Fi 2.4 sau 5GHz, trei dial-uri pemtru diafragmă, ISO și timp de expunere și un ecran tactil LCD de 8cm, rabatabil, cântărind 738g cu card și baterie. În cazul lui R6, vorbim tot despre un body mirorrless cu un senzor CMOS Dual-Pixel Full Frame de 20Mpx care poate filma 4K UHD în 60fps, alături de Eye, Head su Face Focus pentru oameni /animale și opțiunea de păstrarea focusului pe un anumit subiect și urmărirea acestuia, stabilizare internă, în body, două slot-uri de card (ambele pentru SD), rafală de până la 20fps, Wi-Fi 2.4GHz, trei dialuri pentru diafragmă, ISO și timp de expunere și un ecran tactil LCD de 7,5cm, rabatabil, cântărind 680g cu card și baterie.
Diferențele pe care le-am simțit când foloseam R6, și nu R5, sunt următoarele:
Din punct de vedere al bateriilor, nu am observat o diferență. Folosesc doar acumulatorii noi, (LP – E6NH ) pe care îi încarc cu ajutorul unui battery charger third party pentru a putea încarca simultan doi acumulatori, chiar dacă viteza de încărcare nu este aceeași cu cea a încărcătorului Canon. Am cumpărat 8 acumulatori pentru a fi sigur întotdeauna că am “back-up pentru back-up”. Am reușit, pe ambele body-uri, să folosesc o baterie pentru aproximativ 8-900 de fotografii, fără a folosi modul ECO, cu ecranul deschis 90% din timp, dar, cu multe cadre în rafală.
Legat de stocare, folosesc doar carduri SD SanDisk Extreme Pro (majoritatea de 300 MB/s), dar și câteva CFExpress, tot SanDisk Extreme Pro. În cazul R5-ului, când transfer de pe CFExpress, față de un SD de pe R6, viteza este considerabil mai mare.
Ca o concluzie în legătură cu body-urile, în cazul lui R5, dar nu exclud nici R6, specificațiile chiar își fac treaba de minune și în realitate, nu doar în scris. Vorbesc aici despre ISO cu range între 100 și 51200 (puteți vedea fotografii cu valori ISO diferite), dynamic range foarte bun putând recupera de cele mai multe ori detaliile în cazul în care nu fotografiem HDR, cele 12 sau 20 de cadre pe secundă care își fac simțită prezența în orice situație am fotografia, calitatea LCD-ului cât și a vizorului, cu mult peste majoritatea mirorrless-urilor high end, cei 45 de megapixeli care, chiar dacă produc fișiere destul de mari, ne garantează faptul că întotdeauna avem un plan B în cazul în care vrem să reîncadrăm o fotografie printr-un crop mai mare, la fel cum spuneam mai sus, și, de asemenea, faptul că avem foarte multă informație în
fotografii. Totuși, ca întotdeauna, există și minusuri. Strict în cazul meu, cu grip, 2 baterii și un obiectiv precum 28-70 (aproximativ 2.6kg), singurul și marele minus este greutatea.
Legat de obiective, consider că am făcut o alegere bună. Teoretic, la un eveniment ca acesta, trebuie să te asiguri că ai un obiectiv wide, un obiectiv normal și un obiectiv tele. Mai departe, da, nu e deloc rău să ai și un obiectiv cu o deschidere mare a diafragmei (precum RF 50 f/1.2 ), atât pentru locurile puțin luminate, cât și pentru efectul interesant pe care îl obținem prin fotografierea in diafragme precum 1.2.
Am ales să cumpăr și să folosesc acest obiectiv întrucât, cumva, înlocuiește 3 prime-uri (24, 35, 50) și asta înseamnă mult mai mult spațiu în ghiozdan și mai puțînă greutate, per total. Dar, da, deschiderea focală maximă de 28 de pe RF 28-70 f/2, nu e chiar cea mai wide focală. Dacă tot am precizat faptul că 28-70 nu este un obiectiv atât de wide, trebuie precizat și faptul că greutatea lui cât și lipsa stabilizării pot fi mici dezavantaje, alături de filetul filtrului de 95mm care ne pune în dificultate puțin când vine vorba de găsit o gama întreagă de filtre, mai ales in
România.
Chiar dacă nu are stabilizare, dacă e pus pe un R5, compensează body-ul. Este extrem de sharp în deschiderea maximă a diafragmei, f2 și foarte versatil datorită focalei de 28-70 care îmi permite să fotografiez atât cadre mai largi, cât și cadre mai strânse. Are o construcție foarte solidă, iar sistemul AF este incredibil de rapid și precis.
Deja o focală foarte cunoscută, des utilizată în foarte multe tipuri de fotografie și un obiectiv cu care, cu ajutorul sistemelor de stabilizare, pot fotografia în focală maximă de 200mm în valori ale timpului de expunere extrem de mici precum 1/60. Orificiul din parasolarul obiectivului este de asemenea extrem de util pentru a putea învârti filtrul de polarizare. Dimensiunea redusă față de predecesorul sau din gama EF e de asemenea un mare beneficiu din punct de vedere al spațiului pe care îl salvăm în ghiozdan. Da, este un obiectiv care se extinde în momentul în care facem zoom, dar, pe mine nu mă deranjează acest lucru, cu toate că, ar fi fost și mai interesant să nu se extindă.
Un lucru foarte important, de asemenea, este control ring-ul amplasat pe fiecare dintre aceste obiective RF care îmi permite să îl setez pentru a modifica diferite setări (diafragmă, ISO, timp de expunere etc).
Știind că voi avea locuri în care voi fotografia, fără lumina artificială, dar cu foarte puțină lumină (precum catedrala), chiar dacă aveam deja RF 28-70 f/2, care, după spusele mele, ar fi trebuit să înlocuiască acest obiectiv, am vrut să fiu 100% sigur că voi avea și un obiectiv cu o deschidere de până la f/1.2. Nu pot spune că nu m-aș fi descurcat fără el, dar m-a ajutat foarte mult. E un obiectiv cu care am fotografiat doar in f/1.2 și mi se pare incredibil de sharp, cât și foarte ușor. De asemenea, bokeh-ul creat în f/1.2 e incomparabil față de restul bokeh-ul-ui creat de obiectivele pe care le-am avut la mine.
Fotografii realizate cu acest obiectiv
La fel ca focala de mai sus, 70-200, 16-35 este o altă focală foarte cunoscută, indispensabilă și extrem de utilă în foarte multe tipuri de fotografie. Nu are stabilizare, dar eu nu am considerat niciodată un dezavantaj major acest aspect, iar acum, având stabilizare în body-urile folosite, am uitat total despre acest aspect. Nu este un obiectiv RF, dar folosit împreună cu adaptorul EF – RF, eu, unul, nu am observat absolut nicio diferența față de un obiectiv nativ. Cu siguranță că, un RF 15-35 f/2.8 este mult mai bun, dar asta nu înseamnă că 16-35 f/2.8 III este un obiectiv slab.
Fotografii realizate cu acest obiectiv
În final, consider că am făcut cele mai bune alegeri în legătură cu echipamentul. Poate că, pentru unele cadre, de exemplu, din catedrala, ar fi fost foarte interesant un obiectiv și mai wide decât ce-aveam, motiv pentru care tocmai ce mi-am achiziționat un EF 11-24 f/4. Folosirea obiectivelor EF pentru monturile RF prin adaptor e un lucru pe care îl încurajez, atât timp cât aveți deja obiective foarte bune EF. O să rămân adeptul folosirii a două body-uri, simultan, dar totuși, vreau să încerc, odată, să fotografiez o nuntă doar cu un body. Repet, e atât un avantaj să folosești două body-uri, cât și un dezavantaj când vine vorba de a te mișca rapid, de a strânge totul și a fugi dintr-un colț într-altul – există riscuri, nu mari, dar există : poți lovi body-ul care stă în stand-by, pe umăr, poți să nu ai foarte mult spațiu în jur și să ai nevoie să fii cât mai light, iar lista continuă. Consider că este un aspect pur subiectiv și fiecare fotograf poate aprecia acest lucru doar după ce a experimentat ambele metode. În legătură cu lumina, repet, mă bucur de faptul că nu am putut să folosesc lumina artificială, pentru că, oricum, nu fac acest lucru, de obicei. Legat de un asistent / second shooter, îl consider necesar doar la nunți cu foarte mulți invitați și cu ceremonii foarte scurte (în cazul meu, ceremonia de la catedrala, de exemplu, a durat două ore). Când sunt foarte mulți invitați și timpul e relativ scurt, ai nevoie de un second-shooter pentru a fotografia simultan, cu altă focală decât cea pe care o folosești tu și, totodată, pentru a acoperi o cât mai mare parte din participanții la eveniment, din punct de vedere fotografic. Da, recunosc, dacă nu e un second shooter, e util și un asistent care să îți ușureze muncă schimbării obiectivelor, cardurilor și nu numai, dar, în cazul acestui eveniment, nu am simțit lipsa unui asistent / second shooter.
Mi-am dorit foarte mult ca fotografiile acestui eveniment să arate exact ca și capturile de ecran ale unui film de dragoste, din Paris, dar fără a merge în cele mai vizitate și fotografiate locuri din Paris, practic, am vrut ca produsul meu final să aibe o notă parisiană, dar prin aspecte extraordinare.