Photo Story 2: Interviu cu Cristian Crisbășan

Postat de: F64 F64

*UPDATE: 09.10.2018 – Participanții selectați pentru testarea de echipamente din cadrul Photo Story 2 au fost confirmați. Mai departe, pe data de 15.10.2018 urmează să îi notificăm pe cei selectați pentru dezbaterea: Ce este o fotografie bună? și/sau prezentarea susținută de Vlad Eftenie despre fotografia de stradă și lansarea Panasonic LX100 MK II.

Nu uita însă că ne vei putea urmări și LIVE pe Facebook, așa că rămâi alături de noi în online.

Se apropie cu pași repezi a doua ediție a Photo Story. Am învățat multe din ediția de anul trecut, datorită feedback-ului din comunitate, dar și a evenimentului propriu zis, așa că în 2018 venim cu o conferință mai mare, cu mai mulți speakeri, mai multe activități și, desigur, testare de echipamente foto de ultimă generație.

Așadar, vineri, 19 octombrie 2018, începând cu ora 10:00, F64 te invită la NOD Makerspace (Splaiul Unirii 160, București) la „PHOTO STORY- The Future Is Visual!”, eveniment în cadrul căruia vei avea ocazia să testezi echipamente și accesorii: SonyCanonPanasonicOlympusGoProBenQ și Kingston, dar și să asiști la câteva prezentări și o dezbatere susținute alături de: Cristian Crisbășan, Vali BărbulescuAndreea RetinschiAlin PopescuLuiza Boldeanu și Vlad Eftenie, plus wembinarul cu Rich Howman și Marius Tudor.

Până la eveniment însă, ne-am gândit să luăm o serie de interviuri, pentru a te pune în temă și despre speakeri, despre câteva dintre mesajele pe care le au de transmis, opinii, ce au în plan să facă la eveniment și multe altele. Astfel, începem seria de interviuri cu Cristian Crisbășan:

Bună Cristi, anul acesta are loc Photo Story 2: The Future is Visual. Anul trecut am organizat primul eveniment de acest tip, cum ți se pare inițiativa? Ce beneficii consideri că oferă comunității foto?

Nu am cum să apreciez ce beneficii aduce comunității foto, atâta vreme cât eu consider că în Romania nu există o comunitate foto. Există foarte mulți utilizatori de camere foto și producători de imagini.

Categoria asta de persoane este împărțită pe “bule”, “bisericuțe”, “parohii”, colhozuri, celule, secte, CAP-uri, cluburi, grupuri de interese – entități autarhice care, fiindcă nu împărtășesc o viziune comună despre fotografie, nici nu se pot coagula într-o comunitate. Majoritatea acestor persoane au totuși un lucru în comun: se consideră și se auto- intitulează artiști, dar sunt de fapt simpli producători de imagini. Ca și mine, cu diferența că eu nu mă consider artist. Am ajuns să am oroare de acest termen – artist – folosit în acest fel. Cum dau de o comunitate de “artisti- fotografi”, fug imediat.

Inițiativa voastră, Photo Story, este bună – pentru că deschide un canal de comunicare – și va avea rezultate în măsura în care va avea un impact. Iar în acest caz impactul presupune un feedback.

Am o singură mențiune – omenirea este vizuală de la începuturile ei. Deci “The Future is Visual” sună așa, ca reclamele la telefonia mobilă. Dintotdeauna au fost oameni care au vrut și au știut să vadă cu propiul creier și alții care au purtat ochelari de cal și au văzut doar ce au vrut alții să vadă.

Faci fotografie de mult timp, ai trecut prin mai multe trenduri și poate chiar “epoci”, având în vedere cât de repede avansează tehnologia. Încotro se întreaptă viitorul fotografiei din punctul tău de vedere?

Din punctul meu de vedere, întodeauna a fost vorba de un singur trend – cum să fac să reușesc să trec cât mai des de la statutul de producător de imagini, la cel de fotograf – adică un creator care la 1000 de imagini produse, face și o fotografie. Indiferent că am lucrat pe film sau cu o cameră digitală de 500 de euro ori cu una de 5000 de euro. La final, contează doar imaginea aia – e fotografie? Stă bine pe perete? Impresionează pe cineva mai mult ca  durata unui like pe Facebook? Dacă nu, e doar o parte din memoria ocupată a unui hard.

Epoca în care trăim are un mare avantaj – niciun producător de camere digitale nu mai face scule proaste. Deci nu prea mai avem scuze și motive să ne plângem că nu avem echipament. Și observ că de foarte multe ori camerele foto sunt mai deștepte ca posesorii lor.

Și cumva asta confirmă unul dintre principiile de bază ale fotografiei – nu contează ce cameră ai în mână, contează ce cultură ai, cât de liber ești la spirit și cum îți pui imaginația la treabă prin intermediul creativității ca să creezi ceva nou și original pentru a te exprima pe tine – ca să-l parafrazez pe Sir Ken Robinson.

Cea mai mare capcană azi este replicarea la nesfîrșit a unor clișee așa numite tehnice, proces ce duce inevitabil la apariția unor clișee de imagine. Prea mulți lasă camerele să vadă în locul lor. Da, camerele de azi sunt foarte deștepte, dar dacă tu nu te ridici la nivelul la care poate camera ta să lucreze, aparatul îți oferă doar ceea ce știi să-i ceri. Te ajută să-ți pui în valoare talentul, viziunea, onestitatea și originalitatea. Dacă nu le ai pe astea, atunci doar ego-ul este pus în valoare. Adică te duci cu Lamborghini-ul la piață să cumperi cartofi și ceapă.

Viitorul fotografiei? A fost mereu și rămîne același – onestitatea. Pentru că fotografia este despre emoție, autenticitate, diferențe, expresie, poveste. Oamenii repetă clișee pentru că sunt sigure, asigură o zonă de confort și starea psihologică generală este una de frică. Fotografia se întâmplă în afara zonei de confort personal.

Până și conceptul de cameră foto a devenit un clișeu – cine are una, e direct “artist-fotograf”. Tu erai până ieri un confuz, azi ai făcut credit și ți-ai luat o sculă șmecheră și doar faptul că ai devenit posesorul ei crezi că te include automat în “clubul select al artiștilor fotografi”. Onestitatea nu poate să apară într-un astfel de mediu. Am o veste proastă: clubul ăla select al “artiștilor fotografi” nu există. Arta nu e așa un club în care te primește cineva.