Photo Story 2: Interviu cu Cristian Crisbășan

Postat de: F64 F64

*UPDATE: 09.10.2018 – Participanții selectați pentru testarea de echipamente din cadrul Photo Story 2 au fost confirmați. Mai departe, pe data de 15.10.2018 urmează să îi notificăm pe cei selectați pentru dezbaterea: Ce este o fotografie bună? și/sau prezentarea susținută de Vlad Eftenie despre fotografia de stradă și lansarea Panasonic LX100 MK II.

Nu uita însă că ne vei putea urmări și LIVE pe Facebook, așa că rămâi alături de noi în online.

Se apropie cu pași repezi a doua ediție a Photo Story. Am învățat multe din ediția de anul trecut, datorită feedback-ului din comunitate, dar și a evenimentului propriu zis, așa că în 2018 venim cu o conferință mai mare, cu mai mulți speakeri, mai multe activități și, desigur, testare de echipamente foto de ultimă generație.

Așadar, vineri, 19 octombrie 2018, începând cu ora 10:00, F64 te invită la NOD Makerspace (Splaiul Unirii 160, București) la „PHOTO STORY- The Future Is Visual!”, eveniment în cadrul căruia vei avea ocazia să testezi echipamente și accesorii: SonyCanonPanasonicOlympusGoProBenQ și Kingston, dar și să asiști la câteva prezentări și o dezbatere susținute alături de: Cristian Crisbășan, Vali BărbulescuAndreea RetinschiAlin PopescuLuiza Boldeanu și Vlad Eftenie, plus wembinarul cu Rich Howman și Marius Tudor.

Până la eveniment însă, ne-am gândit să luăm o serie de interviuri, pentru a te pune în temă și despre speakeri, despre câteva dintre mesajele pe care le au de transmis, opinii, ce au în plan să facă la eveniment și multe altele. Astfel, începem seria de interviuri cu Cristian Crisbășan:

Bună Cristi, anul acesta are loc Photo Story 2: The Future is Visual. Anul trecut am organizat primul eveniment de acest tip, cum ți se pare inițiativa? Ce beneficii consideri că oferă comunității foto?

Nu am cum să apreciez ce beneficii aduce comunității foto, atâta vreme cât eu consider că în Romania nu există o comunitate foto. Există foarte mulți utilizatori de camere foto și producători de imagini.

Categoria asta de persoane este împărțită pe “bule”, “bisericuțe”, “parohii”, colhozuri, celule, secte, CAP-uri, cluburi, grupuri de interese – entități autarhice care, fiindcă nu împărtășesc o viziune comună despre fotografie, nici nu se pot coagula într-o comunitate. Majoritatea acestor persoane au totuși un lucru în comun: se consideră și se auto- intitulează artiști, dar sunt de fapt simpli producători de imagini. Ca și mine, cu diferența că eu nu mă consider artist. Am ajuns să am oroare de acest termen – artist – folosit în acest fel. Cum dau de o comunitate de “artisti- fotografi”, fug imediat.

Inițiativa voastră, Photo Story, este bună – pentru că deschide un canal de comunicare – și va avea rezultate în măsura în care va avea un impact. Iar în acest caz impactul presupune un feedback.

Am o singură mențiune – omenirea este vizuală de la începuturile ei. Deci “The Future is Visual” sună așa, ca reclamele la telefonia mobilă. Dintotdeauna au fost oameni care au vrut și au știut să vadă cu propiul creier și alții care au purtat ochelari de cal și au văzut doar ce au vrut alții să vadă.

Faci fotografie de mult timp, ai trecut prin mai multe trenduri și poate chiar “epoci”, având în vedere cât de repede avansează tehnologia. Încotro se întreaptă viitorul fotografiei din punctul tău de vedere?

Din punctul meu de vedere, întodeauna a fost vorba de un singur trend – cum să fac să reușesc să trec cât mai des de la statutul de producător de imagini, la cel de fotograf – adică un creator care la 1000 de imagini produse, face și o fotografie. Indiferent că am lucrat pe film sau cu o cameră digitală de 500 de euro ori cu una de 5000 de euro. La final, contează doar imaginea aia – e fotografie? Stă bine pe perete? Impresionează pe cineva mai mult ca  durata unui like pe Facebook? Dacă nu, e doar o parte din memoria ocupată a unui hard.

Epoca în care trăim are un mare avantaj – niciun producător de camere digitale nu mai face scule proaste. Deci nu prea mai avem scuze și motive să ne plângem că nu avem echipament. Și observ că de foarte multe ori camerele foto sunt mai deștepte ca posesorii lor.

Și cumva asta confirmă unul dintre principiile de bază ale fotografiei – nu contează ce cameră ai în mână, contează ce cultură ai, cât de liber ești la spirit și cum îți pui imaginația la treabă prin intermediul creativității ca să creezi ceva nou și original pentru a te exprima pe tine – ca să-l parafrazez pe Sir Ken Robinson.

Cea mai mare capcană azi este replicarea la nesfîrșit a unor clișee așa numite tehnice, proces ce duce inevitabil la apariția unor clișee de imagine. Prea mulți lasă camerele să vadă în locul lor. Da, camerele de azi sunt foarte deștepte, dar dacă tu nu te ridici la nivelul la care poate camera ta să lucreze, aparatul îți oferă doar ceea ce știi să-i ceri. Te ajută să-ți pui în valoare talentul, viziunea, onestitatea și originalitatea. Dacă nu le ai pe astea, atunci doar ego-ul este pus în valoare. Adică te duci cu Lamborghini-ul la piață să cumperi cartofi și ceapă.

Viitorul fotografiei? A fost mereu și rămîne același – onestitatea. Pentru că fotografia este despre emoție, autenticitate, diferențe, expresie, poveste. Oamenii repetă clișee pentru că sunt sigure, asigură o zonă de confort și starea psihologică generală este una de frică. Fotografia se întâmplă în afara zonei de confort personal.

Până și conceptul de cameră foto a devenit un clișeu – cine are una, e direct “artist-fotograf”. Tu erai până ieri un confuz, azi ai făcut credit și ți-ai luat o sculă șmecheră și doar faptul că ai devenit posesorul ei crezi că te include automat în “clubul select al artiștilor fotografi”. Onestitatea nu poate să apară într-un astfel de mediu. Am o veste proastă: clubul ăla select al “artiștilor fotografi” nu există. Arta nu e așa un club în care te primește cineva.

De ce fotografiezi și de ce i-ai îndemna pe alții să o facă?

Fotografiez ca formă de cunoaștere. Fotografiez ca să înțeleg. Fotografiez din egoismul propriei plăceri. Fotografiez pentru că sunt un voyeur. Fotografiez pentru că “simț enorm și văz monstruos”. Fotografiez din fuga de plictiseala enormă pe care mi-o dau clișeele care sunt peste tot. Fotografiez pentru că vreau să văd ceea ce oamenii nu mai vor să vadă, nu știu să vadă, au uitat să vadă sau le este prea frică ori rușine să vadă. Fotografiez ca să-mi hrănesc memoria. Fotografiez ca să comunic.

La Photo Story 2 vei fi speaker, cu ce îți propui să surprinzi participanții?

Cu onestitatea de a spune fix cea ce cred. Cu “aroganța” de a vorbi doar despre ceea ce cunosc, pentru că asta este ceea ce am trăit și am învățat. Eu nu spun poveștile altora. Cu riscul de a supăra pe mulți.

Ce uităm adesea când creăm? Fie că vorbim de domeniul foto sau altele.

Uităm de noi și de ceea ce suntem. Tendința generală este de a fi ceea ce-ți spun alții că e bine să fii, nu ce ești tu cu adevărat. Despre asta uităm mereu – cine suntem. Fotografia este despre identitatea ta și despre cum exprimi onest și original identitatea subiectelor pe care le percepi.

Uităm adesea că Facebook a fost inițial doar un site de agățat studente frumoase într-un campus universitar din SUA.

Cea mai mare satisfacție legată de fotografie o ai atunci când…?

Când îmi găsesc acele momente de libertate de a fotografia fix cea ce-mi place. Până obosesc. Este cea mai sănătoasă oboseală.

Având în vedere că ai multă experiență în acest domeniu, după atâtea cadre, modele spontane de pe stradă sau din ședințe foto organizate, evenimente și pur și simplu anii care au trecut practicând această pasiune, la ce concluzie ai ajuns? Sau ai ajuns la vreo concluzie?

Nu caut concluzii, ci idei care generează alte idei. Un fel de certitudini fluide, complementare și ramificate. Gândirea lineară conduce la concluzii, sentințe și dogme. Ori asta este moartea spiritului.

Am o singură certitudine de acest fel – singurele instrumente tehnice pe care le are la îndemână un producător de imagini pentru a face fotografie sunt punctul de stație și momentul declanșării. Fotografia este înainte de toate o tehnică de gândire (design thinking), o stare psihologică, un format de percepție – lucruri care te pot ajuta să comunici creativ cu ceilalți oameni – vizune, mesaj, feedback.

Fotografia se întîmplă înaintea camerei foto. Fotografia o face fotograful, nu scula. Dacă nu, nu.

Ediția de anul acesta pune mai mult accentul pe testarea echipamentului. Deși echipamentul nu este singurul factor care influențează calitatea unei imagini, este important să testezi pentru a decide care ți se potrivește? Dacă da, cum îți dai seama când ai găsit echipamentul ideal? Dacă nu, consideri că fără excepție cea mai bună cameră este aceea pe care o ai la tine?

Dacă nu îți pui talentul la lucru prin intermediul creativității pentru a crea ceva cu o identitate originală care să te exprime pe tine, niciodată nu va fi vreo cameră foto suficient de bună pentru ceea ce nu știi să exprimi.

Dacă nu știi ce vrei, nu există device pe lumea asta care să te ajute să o faci. Ori descoperirea de sine nu o faci prin device-uri.

Află cine ești, ce vrei, ce cauți tu în viața ta, descoperă de vezi lucrurile în acest fel, studiază, construieste o viziune în baza a tuturor acestor lucruri (și mai multe), iar când ai ajuns acolo o să știi precis de ce cameră ai nevoie ca să exprimi asta.

Câteva cuvinte pentru cei care ne urmăresc, de ce ar trebui să vină la Photo Story 2?

Uneori e bine să te mai duci în locuri în care se adună oameni din bula ta care vorbesc liber despre o pasiune comună. E mai respirabil. Mai afli câte ceva, te mai amuzi, te mai superi – viață!

O să fie fun – multe camere foto, organizare bună (marca F64), eveniment social și monden. A! Și o să aveți subiecte de bârfă cel puțin o lună după.

Rămâi alături de noi până pe 19.10.2018, pentru viitoarele interviuri și,  ne vedem la NOD Makerspace!




test - array(0) { }

Lasă un comentariu

Adresa de E-mail nu va fi publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Top