Bucharest Photofest 2025: retrospectiva ediției LEGACY

Bucharest Photofest 2025 și-a închis porțile duminică, 19 octombrie, după zece zile în care fotografia, filmul și muzica au transformat Bucureștiul într-o veritabilă galerie urbană. Ediția aniversară, desfășurată sub tema LEGACY, a fost nu doar o celebrare a moștenirii vizuale, ci și o reflecție asupra modului în care imaginile continuă să modeleze memoria colectivă și identitatea contemporană.

După un deceniu în care a crescut organic, Bucharest Photofest a devenit una dintre cele mai importante platforme de dialog vizual din Europa Centrală și de Est. Iar ediția din 2025 a confirmat această poziționare printr-un program amplu, care a reunit peste 200 de artiști din 15 țări, zeci de expoziții, proiecții de film, conferințe și performance-uri interdisciplinare.

Un început în forță

Festivalul a debutat cu un concert eteric susținut de Hinako Omori la Control Club, o alegere perfectă pentru a introduce tema moștenirii sensibile și a introspecției vizuale. A doua zi, la Biblioteca Națională a României, a avut loc deschiderea oficială a expoziției „Instant History. The Oeuvre of Juhan Kuus”, un moment simbolic în prezența Alteței Sale Regale Principesa Sofia a României.

Discursurile lui Miluță Flueraș, fondatorul festivalului Ionuț Trandafirescu, și ale Excelenței Sale Aune Kotli, Ambasadorul Estoniei, au conturat direcția acestei ediții: fotografia ca moștenire activă, ca act de conștiință și continuitate culturală.

Expoziții care definesc un deceniu

De la retrospectiva Juhan Kuus la Mirroring Humans – Robert Capa and Hungarian Masters, curatoriată de istoricul Dr. Péter Baki, Bucharest Photofest 2025 a pus accent pe dialogul între generații și pe reinterpretarea istoriei vizuale. Expozițiile Nordic Blue (Luca Berti), The Hutterites (Tim Smith) sau Run & Drive (Hubert Hayaud) au completat harta vizuală a festivalului, transformând orașul într-un circuit de descoperire fotografică — de la Biblioteca Națională până la Point Hub, Cărturești Carusel și Muzeul Țăranului Român.

Dialog, reflecție și comunitate

Ediția aniversară a însemnat și o reafirmare a dimensiunii educaționale și teoretice a festivalului. bpf.conference, desfășurată la Point Hub și moderată de Ioana Cobzaru, a adus în prim-plan teme actuale despre moștenire, identitate și rolul noilor generații în remodelarea discursului fotografic. Printre invitați s-au numărat Pablo Giori (IPFA), curatoarea italiană Laura Tota, profesorul Dean C.K. Cox și artiști tineri precum Andrea Bonderup sau Daria Radu.

Totodată, workshopurile susținute de Miluță Flueraș, Mihai Barabancea și Hubert Hayaud au oferit participanților ocazia de a explora practicile vizuale contemporane dintr-o perspectivă sinceră și experimentală.

Muzică, film și experiențe multisenzoriale

Dimensiunea interdisciplinară a festivalului s-a simțit și în componenta muzicală. Pe lângă concertul Hinako Omori, publicul a fost invitat într-o experiență de introspecție cu Grift (Suedia) și într-o călătorie sonoră hipnotică alături de Drew McDowall (ex-Coil) și Pedro Maia, care au închis festivalul printr-un performance audio-vizual intens, desfășurat tot la Control Club.

Selecția de scurtmetraje proiectate la Cinemateca Eforie a adus un alt tip de moștenire – cea a memoriei colective transpusă în imagini. Filme precum Everything Twice (Cy Kuckenbaker) sau VIAVGOR (Mircea Smarandache) au completat perfect tema „Legacy”, explorând legătura dintre identitate, arhivă și emoție.

Zece ani de moștenire vizuală

„Moștenirea nu este trecut, este un prezent activ – felul în care imaginile modelează gândirea, empatia și conștiința colectivă”, spunea Ionuț Trandafirescu. Această idee s-a simțit în toate straturile festivalului: de la selecția curatorială, până la dialogurile dintre generații, dintre artiști consacrați și tineri emergenți.

La zece ani de la prima ediție, Bucharest Photofest rămâne o platformă de referință pentru fotografia contemporană, un loc de întâlnire între arte, culturi și moduri de a privi lumea. Un festival care nu doar arhivează imaginea, ci o reînvie – iar moștenirea pe care o lasă este una vie, critică și profund umană.