Review Panasonic Lumix S5 cu Marius Tudor
F64- 47minutes read
Suntem în 2020, la 16 ani distanță de la apariția primei camere mirrorless. Surprinzător pentru unii, tehnologia este de ceva vreme pe piață, iar Panasonic a fost printre pionieri. Contrar așteptărilor, prima cameră mirrorless a fost dezvoltată de Epson. A urmat apoi modelul M8 de la Leica și mai apoi Lumix G1 care, spre deosebire de predecesorii săi, avea și sistem de autofocus.
Adevărată “revoluție” mirrorless a început cu apariția primelor camere full frame cu sistem de autofocus. Când vine vorba despre tehnologie, prezentul devine istorie repede.
Astăzi e greu să mai trasezi diferențe de performanță când vine vorba de ISO, dynamic range sau calitatea optică a obiectivelor. Majoritatea camerelor oferă o calitate a imaginii impecabilă, iar decizia de a folosi un sistem sau altul e dată de funcțiile de finețe, de sistemul de autofocus rapid și precis, de greutate, de performanțele sistemului în condiții grele și foarte grele (temperaturi foarte reduse sau foarte ridicate), dacă sistemul rezistă la intemperii, dacă se încinge după o oră de filmare, dacă e water sealed sau doar waterproof, dacă are dual slot card sau nu, dacă transmiterea de date se face instant, dacă producătorul are o aplicație de mobil stabilă și rapidă, dacă filtrul anti flicker își face treaba, dacă poți trage cu 20 de cadre pe secundă și, nu în ultimul rând, dacă prețul e bun în raport cu calitatea.
Iar atunci când ai prea multe opțiuni și alegerile devin din ce în ce mai dificile.
Mie, personal, nu mi-a fost greu să integrez absolut orice sistem în modul meu de lucru. Utilizator de Canon și mai apoi de Sony, am fost pus de-a lungul timpului în situații în care a trebuit să folosesc alte sisteme, iar un exemplu e legat de cele câteva workshop-uri de wedding la care am fost invitat în Italia între 2017 și 2019. Acolo mi s-a pus în mână, de fiecare dată, Nikon.
Cred cu tărie că nu camera îl face pe fotograf, dar îl ajută și îi ușurează munca. La fel de bine cred că, dacă mi-ar fi pusă în mână o camera pe care n-am folosit-o niciodată, m-aș descurca în orice situație.
De ce am făcut introducerea asta? Pentru că sunt multe lucruri bune care dispar în fumul lăsat în urmă de progres și care poate ar fi meritat mai multă atenție.
Acum o lună mi-a ajuns în mână un Panasonic S5 cu obiectivul de kit 20-60 mm/3.5-5.6. N-am fost în căutarea a ceva nou și nici nu m-am gândit la o nouă investiție, dar curiozitatea m-a împins să aflu mai multe. Am fost mereu de părere că trebuie să cunoști cât mai mult ca să poți să faci diferența. Nu poți să spui despre un sistem că e cel mai bun până nu te-ai jucat și cu celelalte. Iar eu am trecut demult de perioada în care puteam fi influențat doar de review-uri citite pe internet sau de părerile altor specialiști. Trebuie să pun mâna și să văd! L-am folosit doar pentru fotografie, iar review-ul este exclusiv legat de performanțele în zona foto.
ERGONOMIE, GREUTATE ȘI DISTRIBUIREA BUTOANELOR
Și, înainte de analiză, o să vă spun prima impresie (aia despre care mulți cred că e cea care contează). Mi-a plăcut construcția robustă și faptul că se simte foarte bine în mână. Față de predecesorii săi full frame din gama S, se simte ca un mirrorless, nu ca un DSLR și, pentru cineva cu mâna mare (ca mine), are o priză bună, adică nu îți rămâne degetul mic sub camera dacă ai arătătorul pe shutter. Asta înseamnă că poate fi folosit și fără grip, dacă dublu pack la energie nu e important. Mie nu-mi plac gripurile. Așadar, ergonomia e bună, n-am simțit niciodată c-o să-mi scape din mâna, nu am simțit că-mi alunecă degetele.
Panasonic S5 cântărește 714g, iar cu obiectivul de 20-60 mm se mai adaugă încă aproape 350g, ceea ce face ca acest ansamblu să cântărească împreună 1062g. Pentru un fotograf pasionat de fotografie de stradă, de fotografie de vacanță sau de portret care nu vrea să investească mai mult în obiective e o combinație perfectă. Calitatea obiectivului e peste media celor de kit cu care m-am jucat până acum, iar performanțele camerei compensează cumva limitările obiectivului din punct de vedere al rapidității: deschiderea maximă la 20 mm e 3.5, iar la 60 mm e 5.6.
Distribuirea butoanelor mi se pare un plus pentru Panasonic S5. Cel puțin pentru modul meu de lucru. Sunt câteva aspecte importante. Butonul declanșator este “îmbrăcat” într-una dintre rotițe, dial-ul care schimbă diafragma, ceea ce face accesul la această funcție foarte rapid. Dial-ul pentru schimbarea timpului de expunere (sau zoom pe imagini) e foarte bine poziționat, lângă degetul mare.
Imediat în vecinătatea declanșatorului sunt trei butoane care oferă un acces rapid la funcțiile White Balance, ISO și compensarea expunerii. Valoarea ISO se poate schimba crescător foarte rapid doar prin apăsarea repetată a butonului și descrescător (dar și crescător) prin apăsarea butonului de ISO și folosirea oricărui dial de pe camera (eu îl prefer pe cel care schimbă timpul de expunere).
Tot la îndemână și diferențiat față de toate celelalte butoane este butonul de REC, care este mare și roșu.
Pe interior, alte patru funcții importante au acces rapid: cele 8 moduri de focalizare au două butoane dedicate, iar schimbul de la un mod la altul se face prin apăsarea repetată a butoanelor. Un buton este pe interior și este “îmbrăcat” într-un alt dial care permite trecerea rapidă între Manual Focus, Continuous și Single Focus. Urmează joystick-ul care poate fi utilizat în toate trecerile de la o funcție la altă, dar mai ales pentru schimbarea ariei/zonei de focus și butonul AF ON. Toate aceste funcții pot fi schimbate doar cu degetul mare.
Pentru schimbarea acestor 8 moduri de focalizare, mai există un al doilea buton cu acces rapid pe exterior, lângă baionetă.
Distribuirea lor a fost gândită foarte bine de Panasonic, tocmai pentru a avea acces rapid la toate funcțiile esențiale. Și pentru asta nu trebuie personalizat nimic, sunt implicite și gata de utilizare într-un mod foarte plăcut, imediat ce camera e scoasă din cutie.
Tot pe interior și controlabile cu degetul mare mai sunt 4 butoane (dintre care unul pentru meniu) și un dial, iar pe stânga accesul la vizualizarea imaginilor și butonul pentru blocarea fie a liveview-ului, fie a viewfinder-ului, în cazul în care se dorește doar folosirea unei opțiuni. Altfel, implicit, sunt active amândouă. Când camera este dusă la ochi, se activează vizorul, când se depărtează de ochi, se activează display-ul.
Practic, aproape totul se poate schimba cu o singură o mână. Dacă vă imaginați priza mâinii pe cameră: cu degetul mijlociu există acces rapid la modurile de focalizare, cu degetul arătător butonul declanșator, diafragmă, balans de alb și ISO și cu degetul mare timpul de expunere, focalizare sau blocarea focusului, zona de focus și trecerea la single, continuous sau manual focus. Pentru ergonomie, greutate și distribuția butoanelor, Panasonic S5 primește nota 10 de la mine.
ECRANUL ȘI VIZORUL ELECTRONIC
Ecranul TFT LCD de 3” e complet rabatabil, ceea reprezintă un avantaj și pentru cei obișnuiți să fotografieze prin vizor, dar și pentru cei obișnuiți să fotografieze utilizând doar display-ul, oferind posibilitatea folosirii unor puncte de stație diferite și îndrăznețe, puncte de stație în care aducerea camerei la nivelul ochilor e imposibilă. Rezoluția ecranului e foarte bună, 1840000 screen dots (în condițiile în care un A7III are 921000 sau un Canon R6 1620000). Ce e important de notat aici e că se poate lucra bine în lumină puternică doar cu display-ul.
În schimb, rezoluția vizorului electronic ar fi putut fi mai mare pentru o cameră lansată la sfârșitul celui de-al treilea trimestru al lui 2020. Doar 2360000 de puncte, față de cele 3690000 de la Nikon Z6II sau Canon R6, dacă e să vorbim despre camere aproximativ din aceeași gamă, și, din altă gamă, despre rezoluția EVF-ului Sony A7SIII sau a fraților mai mari S1, S1R și S1H. Pentru cineva care e obișnuit să folosească vizorul și se întoarce de la 3690000 la 2360000, e o diferență.
Cum am avut la îndemână doar o baterie și am vrut să utilizez un battery pack pentru reîncărcare, am întâmpinat următoarea problemă: nu m-am putut folosi de ecranul rabatabil în timpul încărcării. Cablul blochează rotirea ecranului. La fel se întâmplă și la conectarea căștilor sau a unui microfon.
BATERIA
Panasonic S5 vine cu o baterie Li-Ion de 2200 mAh. Am folosit mai multe cicluri de încărcare pentru a îmi da seama de performanță. Desigur, modul de utilizare influențează numărul maxim de cadre.
Afară, pe timp de zi și cu valori scăzute ISO și doar cu folosirea vizorului electronic, am ajuns la 580 de cadre. Nu am folosit alte funcții speciale.
Combinat vizor electronic, ecran și funcții speciale (6K/4K Burst – despre care discutăm mai încolo) am reușit 470 de cadre.
În interior, într-o sală polivalentă, la un meci de volei, fotografiind combinat și la valori ISO peste 4000 am pus pe un card 430 de cadre cu un ciclu de încărcare.
Panasonic S5 are și funcția de fotografiere Power Save în Liveview mode, iar aici discutăm despre peste 1200 de cadre cu un singur ciclu de încărcare.
STOCARE ȘI BUFFER
Panasonic S5 vine cu două sloturi pentru carduri SD/SDHC/SDXC. Un slot pentru cardurile UHS II și un slot pentru cardurile UHS I. Pentru un fotograf care folosește rafală (wildlife, sport, auto-moto etc) și care și-ar dori să scrie fișierele RAW pe ambele carduri, asta ar putea fi un minus. Totuși, există două sloturi, mai bine decât unul singur.
În ceea ce privește fotografierea în rafală, Panasonic S5 nu e cea mai rapidă camera, deci poate fi folosită la capacitate limitată de fotografii de acțiune. S5 oferă 7 cadre pe secundă în modul AF-S (single shot) și 5 cadre pe secundă în modul AF-C (continuous shot). Cât despre buffer, performanțele sunt modeste pentru fotografierea în modul RAW.
Am testat bufferul la un meci de volei. Am folosit două carduri, unul UHS I de 95 MB/s și unul UHS II de 300 MB/s. Pentru prima variantă, bufferul s-a umplut după 20 de cadre RAW, iar pentru a doua varianta a fost full după 34 de cadre RAW.
Pentru utilizarea doar a fișierelor de tip JPEG, capacitatea bufferului este semnificativ mai generoasă.
Mai jos, un exemplu cu un card UHS I, dar acest mic exemplu e captat la bancul de lucru.
CALITATEA IMAGINII – ISO, GAMĂ DINAMICĂ, REZOLUȚIE ȘI STABILIZARE
Panasonic S5 vine cu un senzor de 24.2 megapixeli, la fel ca cel al fratelui mai mare Panasonic S1, și este alimentat de cel mai nou procesor, Venus Engine. Gama nativă ISO este de la 100 până la 51200, dar se poate extinde de la 50 până la ISO 204800.
Spre deosebire de alte camere, senzorul nu vine cu un filtru optic low-pass (OLPF). Ce este și ce face acest filtru și care e menirea lui? Filtrul low-pass oprește informațiile de frecvență înaltă și are rolul de a reduce artefactele și efectul de moiré. Camerele cu senzor fără filtru low-pass oferă o claritate mai mare a imaginii. Asta înseamnă și un risc mai ridicat pentru apariția aberațiilor de culoare.
Senzorul S5 are o arhitectură ISO Dual Native, cu două circuite dedicate per pixel. Pentru o înțelegere cât mai simplă și mai puțin tehnică, înseamnă că există un circuit pentru ISO redus și un circuit pentru ISO ridicat. Valorile de bază pentru primul sunt între 100 și 640, iar pentru al doilea între 640 și 51200. Pentru valori ISO între 100 și 640 va fi utilizat primul circuit, pentru valori mai mari de 640 va fi utilizat al doilea. Ce înseamnă asta? Teoretic, mai puțin zgomot de imagine la valori ISO mai mari.
Gama dinamică impresionează pentru o cameră full frame în palierul de preț al lui S5: 14 stopuri. Imaginile sunt curate, zgomotul de imagine nu are culoare și nu e deranjant. Deși la valori ISO mici pare mai proeminent, la valori ISO mari e din ce în ce mai curat.
Mai jos, câteva exemple de scene culese aleator din rutina mea de zi cu zi:
- Imagine subexpusă în contre-jour: detaliile pe shadows au fost aproape în totalitate recuperate după modificarea expunerii, iar zgomotul de imagine e insesizabil. [ISO 100]
- Portret pe vreme cu cer acoperit de nori, aproape de apus. Imaginea e curată, zgomotul de imagine nu deranjează. [ISO 10000]
- Scenă de interior cu lumină din spate, imagine subexpusă câteva stopuri. [ISO 1600]
În plus față de imaginile clasice de 24 MP, Panasonic vine cu prima funcție specială: Hi-Res Shot Mode.
Acest mod se datorează în primul rând stabilizării in body în 5 axe. Hi-Res Shot Mode vine cu două opțiuni de rezoluție înaltă: una de 48 MP și una de 96 MP. Ce se întâmplă, de fapt, când e folosit acest mod? Senzorul captează mai multe imagini într-o succesiune rapidă în timp ce se mută cu precizie câte un pixel la un anumit interval (nu mă întrebați cât, cred că e de ordinul miimilor de secundă). Această succesiune de imagini este procesată în camera și puteți primi două fișiere de dimensiuni considerabile, asta dacă ați selectat să trageți RAW+JPEG. Un fișier RAW are în jur de 170 MB, pe când un fișier JPEG undeva între 26 și 35 MB. Dacă vreți să “abuzați” de acest mod, cumpărați carduri de capacitate mare și să aveți un computer cu performanțe peste medie.
Totuși, pentru a folosi acest mod e nevoie de un trepied și de subiecte statice. Îl văd ca un mod util pentru fotografii de produs, de macro, de interioare, de food și de peisaj, pentru cei care au nevoie de printuri mari și de o calitate excepțională.
Eu am tras în modul ăsta și din mâna și cred că se pot obține rezultate interesante, mai ales dacă vă place un pic de mișcare în imagine și nu vreți ca totul să fie clar și foarte sharp.
O altă funcție specială este împrumutată de la Olympus, dar Panasonic este primul producător care o implementează pe o camera full frame. Este vorba despre Liveview Composite Mode, un mod inovator de a fotografia cu expunere lungă și a vedea în timp real ce se întâmplă în cadru, perfect pentru scenele de noapte, astrofotografie, pentru fotografierea artificiilor, star trails sau orice fel de pictură cu lumină. Este un mod BULB, dar mai inteligent, în sensul că modificările se fac doar pe lumina detectată în cadru, camera continuă să înregistreze lumina nouă pe măsură ce este captată de senzor, dar nu o va “scrie” în mod continuu pentru a nu supraexpune cadrul. Tot procesul se întâmplă în cameră, poate fi urmărit în timp real și poate fi întrerupt oricând, atunci când rezultatul este cel așteptat.
Tot în cameră se pot prelucra fișiere RAW, se pot executa timelapsuri sau expuneri multiple. O altă funcție specială este sheer overlay. Personal, nu am folosit-o, dar puteți vedea aici un exemplu de utilizare a acestei funcții.
Un alt aspect care m-a impresionat este stabilizarea in body în 5 axe, care are 5 stopuri de corecție, iar sistemul combină și stabilizarea obiectivelor care dispun de această caracteristică atunci când sunt montate. Cum obiectivul 20-60 mm nu dispune de stabilizare a imaginii, m-am bazat doar pe stabilizarea camerei. Aveți mai jos un exemplu de cadru cu și fără stabilizare la timpul de expunere de o cincime dintr-o secundă, din mână.
PERFORMANȚELE SISTEMULUI DE AUTOFOCUS
Am lăsat discuția despre sistemul de autofocus la final pentru că e o discuție importantă, mai ales că decizia de a alege o cameră în zilele noastre depinde foarte mult de acest aspect. Majoritatea fotografilor pro își dorește cel mai rapid și precis sistem și face și animal detection care să funcționeze cu acuratețe. Din moment ce Sony a ridicat ștacheta în zona de autofocus și domină piața, ceilalți competitori au muncit în direcția îmbunătățirii propriului algoritm de focus.
Panasonic anunța înainte de lansarea S5 un sistem de autofocus îmbunătățit și mult mai inteligent față de predecesorii săi, bazat pe o tehnologie Deep Learning de recunoaștere a corpului uman pentru a diferenția ochii și fața de trup, dar și pentru a recunoaște animale, un sistem de 2 ori mai rapid în recunoașterea feței și a ochilor și de 5 ori mai rapid în recunoașterea corpului uman și al animalelor față de modelele anterioare din gama S.
Spuneam mai sus că S5 nu este un Usain Bolt al camerelor mirrorless când vine vorba de rapiditate. Oferă 7 cadre pe secundă pentru modul AF Single și 5 cadre pe secundă pentru AF Continuous. Pentru multe situații de fotografiere aș putea spune că e suficient, mai ales dacă m-aș uita în urmă la cum fotografiam sport cu un Canon 5D Mark II cu 3 cadre pe secundă.
Apoi, cred că o înțelegere a modului în care funcționează fiecare sistem de autofocus și a combinațiilor de setări și funcții poate duce la o optimizare perfectă a performanțelor. Pentru asta există manualul de utilizare și practica. Un sistem se optimizează în funcție de nevoi, în funcție de domeniul de activitate și în funcție de rezultatul pe care îl așteptați de la o scenă sau altă. Am întâlnit mulți fotografi de-a lungul timpului care nu-și înțelegeau camerele și se gândeau să le schimbe.
Pentru a obține rezultate mai sofisticate sau acuratețe, o camera nu poate fi folosită doar cu setările cu care a fost scoasă din cutie, deși Panasonic S5 m-a impresionat aici. Cu setările din fabrică poate fi folosită la un nivel excelent de orice fotograf entry și mid-level.
S5 are 225 de zone de focus și 8 moduri AF: Face/Eye/Body/Animal Detection, Tracking, 225-Area (cu selectarea punctului de focus de pornire), Zone (Vertical/Orizontal – cu folosirea unei zone compacte cu până la jumătate dintre cele 225 de puncte de focus), Zone (Oval – cu folosirea unei zone compacte cu până la jumătate dintre cele 225 de puncte), 1 Area+ (cu stabilirea unei arii mai mici pentru zonă principală de focus, care este înconjurată de o zonă de siguranță – în cazul în care subiectul se abate din zona principala), 1 Area (zona de la 1 Area+ nu mai e divizată în zonă de focus și zonă de siguranță) și, doar pentru AF Single, Pinpoint.
Pentru o performanță sporită, aceste moduri AF se combină cu scenariile AF. Un scenariu are 3 caracteristici: AF Sensitivity (cu valori de la -2/ Locked on la 2/Responsive), AF Area Switching Sensitivity (cu valori de la -2/ Locked on la 2/Responsive), Moving Subject Prediction (cu valori de la 0/Constant la 2/Variable). Sunt 4 scenarii presetate din fabrică, dar care pot fi modificate.
Fiecare scenariu se potrivește mai multor situații de fotografiere, iar pentru a le înțelege mai bine puteți consulta acest ghid.
În modul AF Single, pentru portrete și scene statice, autofocusul lucrează impecabil, dar nu aici sunt provocările.
Pentru a testa o parte dintre scenarii, mi-am propus să iau S5-ul cu mine când plimb câinele, la două evenimente sportive (un meci de volei și un meci de fotbal) și pentru diverse portrete.
Scenariul I
Mod focus: AF Continuous
AF Mode: Tracking
Burst: High (5 cadre pe secunda)
Scenariu AF: AF Sensitivity +2, AF Area Switching Sensitivity +1, Moving Object Prediction +2
De ce așa? Pentru ca achiziția de focus să se facă imediat ce animalul intră în zona de focus, pentru că animalul are mișcări imprevizibile și poate schimba viteza de la lent la rapid într-o clipită.
Scenariul II
Mod focus: AF Single
AF Mode: Face/Eye/Body/Animal detect ON cu setarea mărimii ariei de focus cam cât jumătate din fața câinelui
Burst: Single
Scenariu AF: AF Sensitivity 0, AF Area Switching Sensitivity 0, Moving Object Prediction 1
Scenariul III
Mod focus: AF Continuous
AF Mode:1 Area+
Burst: High (5 cadre pe secunda)
Scenariu AF: AF Sensitivity -1, AF Area Switching Sensitivity +1, Moving Object Prediction +2
Scenariul IV
Mod focus: AF Continuous
AF Mode:1 Area+
Burst: High (5 cadre pe secunda)
Scenariu AF: AF Sensitivity -2, AF Area Switching Sensitivity +2, Moving Object Prediction +2
Pentru acțiune și cu subiecte care au o mișcare imprevizibilă și direct spre cameră, modul de focus 1 Area+ cu setările scenariului de mai sus dau cele mai bune rezultate (cel puțin așa am constatat eu). Desigur, pentru wildlife, acolo unde animalele sau păsările sunt și mai rapide și mai imprevizibile ca mișcare, poate ar necesita o schimbare la AF Sensitivity spre +2.
Panasonic S5 face foarte bine tracking-ul în situația asta, chiar dacă focusul e concentrat doar pe o arie definită, identifica și urmărește excelent subiectul și în afara ei.
Desigur, acestea sunt niște setări standard, dar pot fi personalizate după cum simte fiecare. Mie, personal, cele oferite de cameră mi se par ideale pentru tipurile de fotografie pe care le practic.
Per ansamblu, algoritmul de focus funcționează foarte bine chiar și în lumina slabă, mi se pare o îmbunătățire considerabilă, ratează anumite cadre sau face achiziția de focus mai greu doar în scene mai complicate: când zona de contrast din spatele subiectului e foarte puternică și la trecerile rapide dintre zone de contrast diferite. Aici, însă, nu mi-am dat seama dacă e neapărat “vina” algoritmului sau a obiectivul 20-60 mm care “pulsează” căutând focusul în situații cu lumină puternică din spatele subiectului.
Ca să mă dumiresc, am cerut și un Panasonic 70-200 cu f/4, care funcționează aproape perfect în astfel de situații:
Detectarea feței și a corpului uman funcționează impecabil, la fel și detectarea animalelor. Cu o singură mențiune aici: când în cadru sunt mai multe animale (în cazul meu câini) focusul se mută foarte rapid de la unul la altul fără a rămâne blocat pe subiectul dorit.
Pentru a compensa numărul redus de cadre pe secundă în modul continuous, Panasonic S5 vine cu o altă funcție specială: Pre-Burst shot (6K/4K). În modul 4K oferă 60 de cadre pe secundă și JPEG-uri de 8 MP care pot fi extrase din această înșiruire de cadre, iar în modul 6K, 30 de cadre pe secundă și JPEG-uri de 18 MP. Cadrele pot fi extrase unul câte unul în funcție de nevoi sau pot fi salvate bulk dacă funcția de salvare bulk este activată. Altfel, camera generează un fișier .mp4 în care împachetează toate aceste cadre.
Ce face această funcție specială? Capturarea momentelor decisive devine mult mai simplă. Practic, camera ține în buffer, fără să înregistreze, momente de dinainte de declanșare, iar în momentul declanșării oferă 1 secundă de dinainte de declanșare și 1 secundă după declanșare. Asta face ca momentul decisiv care se dorește a fi imortalizat să fie aproape imposibil de ratat.
În modul 6K/4K Burst (S/S), înregistrarea cadrelor începe în momentul în care este apăsat declanșatorul și se termină atunci când este apăsat din nou, în limita a 15 minute.
ROLLING SHUTTER – ELECTRONIC SHUTTER
Majoritatea camerelor are efect de rolling shutter. La unele e mai accentuat, la altele mai puțin. Dintre camerele care mi-au trecut prin mână, la Sony A9 și A9II acest efect e aproape inexistent. Ce e important de știut e că se lucrează mult la îmbunătățirea performanțelor în direcția asta, iar cu timpul multe dintre probleme se vor rezolva și din firmware.
Când apare acest efect de rolling shutter/deformare? Depinde de punctul de stație, de mișcarea camerei, de modul de deplasare și viteza subiectului. În situațiile în care subiectul se deplasează direct spre cameră sau când se face tracking pe un subiect care se deplasează paralel cu camera, acest efect nu e sesizabil, dar în situațiile în care camera este statică și subiectul se deplasează cu viteză pe o direcție paralelă cu sistemul sau când subiectul este static și mișcarea camerei stânga-dreapta, dreapta-stânga este rapidă, atunci șansele ca acest efect de deformare să apară sunt mai mari.
Nici Panasonic S5 nu face excepție, iar mai jos aveți două exemple ale acestui efect pe shutterul electronic. Priviți forma mingei.
APLICAȚIA DE MOBIL ȘI TRANSFERUL DE DATE
În ceea ce privește conectivitatea, camera vine cu un port USB Type C cu viteze de transfer USB 3.1, așadar transferul direct din camera cu cablu conectat la PC este foarte rapid.
Panasonic S5 oferă atât conexiune prin Wi-Fi (5GHz, cât și 2.4 GHz), dar și prin Bluetooth (Bluetooth Low Energy).
Aplicația de mobil LUMIX Sync este ușor de instalat și folosit. Pentru prima conexiune, timpul de setare și conectare e un pic mai mare dar, odată setată, orice conexiune viitoare se face instant. Din aplicație puteți controla camera de la distanță, puteți schimba setările în funcție de nevoie, puteți descărca imagini rapid și chiar face update-uri de firmware.
Și, foarte important, camera poate fi controlată din aplicație de la o distanță de peste 30 m.
CONCLUZIE
În opinia mea, prin S5, Panasonic își dorește să se adreseze tuturor fotografilor și videografilor, să acopere o plajă cât mai deschisă de la amatori și începători până la zona pro și să arate că muncește ca să construiască un mirrorless solid din toate punctele de vedere. Da, camera are resursele necesare pentru a ajunge acolo.
Construcția solidă și ergonomia, gama dinamică și calitatea imaginilor, arhitectura DUAL ISO Native și multitudinea de funcții speciale (Pre Burst 6K/4K, Hi-Res Shoot Mode, Liveview Composite Mode, Timelapse, Multiple Exposure, Sheer Overlay), algoritmul de focus bazat pe tehnologia Deep Learning, dar și prețul accesibil pentru un mirrorless cu atâtea caracteristici pot face din Panasonic S5 un competitor serios pentru celelalte camere din clasa lui.
Vă las și un exemplu de Burst Mode (S/S) din alergare cu toate cadrele in focus:
N-aș fi putut termina această recenzie fără să mai cer și părerea altcuiva, așa că l-am invitat pe prietenul meu Cezar Brașoveanu să testeze alături de mine. Ne-am pus de acord asupra tuturor lucurilor scrise mai sus, iar Cezar a mai descoperit în plus mici artefacte la îmbinarea cadrelor în Hi-Res Mode atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, în special la aranjarea liniilor din cadru.
