(c) Mihai Stescu

Mavic Air 2 sau cum am fost, din nou, vrăjit de zbor

Nu sunt un utilizator permanent al unei drone, nu dețin una și singurele ocazii au fost testele făcute pentru F64 cu modelul vechi (Mavic Air, despre care am scris aici sau excursii comune cu prieteni care au drone, moment când i-am observat la lucru pe profesioniști. Acest text nu este gândit ca un review exhaustiv al dronei Mavic Air 2, ci mai degrabă ca o listă de de dotări / setări care mi-au făcut zborul mai ușor și care fac din Mavic Air 2 un model dedicat oricărui utilizator amator, fie că este începător, fie că are multe ore de zbor în CV. De asemenea, voi accentua și acele caracteristici care influențează calitatea filmării și a fotografierii.

Înainte de zbor

Pentru mine, ca și începător în acest domeniu sunt extrem de importante sistemele de asistare a zborului precum și alte dotări care pot ușura fotografierea și filmarea în condițiile în care ar trebui să fiu atent și la zbor. Dacă la primul test, cu Mavic Air prima ediție, acel model nu trebuie înregistrat la Autoritatea Aeronautică, Mavic Air 2 a venit cu modificări inclusiv la greutate, motiv pentru care am limitat la maximum testele.

Am ales să testez drona la Balchik, Bulgaria. În Bulgaria nu este încă emisă o legislație specifică dronelor, aplicându-se regulile generale din Uniunea Europeană, cel puțin după resursele pe care le-am studiat înainte de plecare. Ca și data trecută, primul lucru pe care l-am făcut a fost să studiez bine manualele de instrucțiuni al dronei și să citesc cât mai multe informații despre drone. Am găsit multe resurse la Dragoș pe blog, vă recomand să citiți și voi materialele lui despre drone și să vă inspirați din proiectul lui ”Zbor peste munții României”.

Montajul elicelor

Înainte de primul zbor, am avut o mică problemă legată de potrivirea elicelor la motoare. În mod normal, când cumperi drona, brațele portante ale motoarelor sunt etichetate cu stickere A și B, tocmai pentru a face viața mai ușoară începătorilor ca mine în a potrivi elicele rezente în pungi marcate cu A și B.

Drona testată de mine era deja folosită și aceste stickere lipseau. Deși citisem bine schița de pe flyerul cu instrucțiuni, drona nu a decolat cu primele elice. Am înlocuit câte una din fiecare model cu elicele de rezervă și de atunci nu am avut probleme. Eu mă gândeam că poate una din elice era uzată și sistemul de control al zborului a detectat un dezechilibru, dar după discuția purtată ulterior cu prietenii de la F64 înclin să cred că într-un fel sau altul am montat o elice greșit sau nu am strâns-o suficient de bine în sistemul de prindere.

La al doilea zbor eram deja obișnuit și îmi pregătisem în prealabil elicele în pungi separate pentru fiecare tip. Între utilizări am preferat să demontez elicele, deoarece am transportat drona într-un rucsac foto și nu în ceva dedicat transportului dronelor. Am văzut în diverse tutoriale video că mulți utilizatori le păstrează montate, pentru a reduce timpul până la decolare, dar au cutii sau de protecție dedicate.

Design diferit pentru o aerodinamică mai bună

Producătorul spune că forma noii drone Mavic Air 2 cât și a elicelor ei o face mai silențioasă decât alte drone DJI, eu pot confirma că e mai silențioasă decât Mavic Air. Și cred că reducerea de zgomot vine mai mult de la aerodinamică, evident îmbunătățită la acest model.

Sistemele de control

O modificare importantă față de modelul precedent este telecomanda. Gândită să suporte noile tehnologii de comunicație cu drona (atât pentru controlul zborului cât și pentru transmisia semnalului video), telecomanda pare mai robustă și permite atașarea telefonului la partea superioară. Eu am folosit un Huawei P30 Pro, care s-a potrivit perfect, chiar și cu husa de silicon menținută pe telefon.

Telecomanda deține un buton pentru preselectarea principalelor moduri de zbor: staționar (trepied), Normal și Sport. Eu am folosit-o exclusiv în modul Normal. Pe lângă joystick-urile de control a altitudinii, sensului de rotație, deplasării laterale sau înainte înapoi, pe telecomanda de la Mavic Air 2 se remarcă butoanele pentru Return To Home și pornit / oprit.

În dotările primite de Mavic Air 2 am remarcat sisteme avansate de evitare a coliziunilor, calitate superioară a fotografiilor și a filmelor și multe secvențe automate de zbor care sunt în mod sigur apreciate de începători ca mine. De altfel sistemele de evitare a coliziunilor evidențiază clar Mavic Air 2 ca fiind cea mai avansată din lista de drone produse de DJI.

Am găsit pe telecomandă, în partea stângă sus o tastă Fn care activează atât o lumină suplimentară cât și senzori care sunt utilizați de exemplu în situația unei aterizări în care nu avem lumină suficientă.

Mi s-a întâmplat o dată într-o după amiază, către seară, ca drona să-mi afișeze că nu poate ateriza automat, după ce îi dădusem comanda, după ce o pilotasem până la aprox 1.5 m înălțime. Atunci am apăsat butonul Fn și apoi am comandat din nou aterizarea automată, de această dată drona aterizând singură fără ezitări.

Spre deosebire de modelul vechi, noua tehnologie de transmitere a semnalului video este net superioară, fără niciun lag, cel puțin pentru mine, care am păstrat drona în limita contactului vizual (maxim 750 – 1000 m distanță).

Autonomie

Față de modelul vechi, Mavic Air 2 zboară în medie 30 de minute cu o singură încărcare a bateriei, lucru testat de mine. Am avut condiții bune, fără vânt puternic și nu am zburat la altitudini mai mari de 150 m. În acea sesiune am făcut 3 decolări și 3 aterizări. E un salt imens față de cele maxim 18 minute ale modelului precedent.

Camera foto/video

Senzorul utilizat este tip CMOS, are ½ inch și e montat pe un ghimbal cu stabilizare pe 3 axe. Lentila dinaintea senzorului este echivalentul unui obiectiv de 24 mm, cu unghi de vizualizare de 84 o . Interesant că DJI oferă în kitul Fly More Combo și filtre.

Imaginile captate se pot stoca in format RAW, JPEG (rezoluție 48 MP sau 12 MP) sau simultan în ambele formate. Mediul de stocare este tot micro SD, eu am folosit unul de 256 GB, suficient pentru filmare 4K. Există și moduri asistate de fotografiere (SmartPhoto), respectiv HDR, Hyperlight, Scene Recognition. Eu am folosit exclusiv modul de fotografiere obișnuit.

Filmele pot fi captate la o rezoluție maximă de 4k cu 60 de cadre la aproximativ 120 Mbps, cu codecul H.265. Puteți filma și la 4K/30 p în mod HDR sau HD/120 p și HD/240 p (slow motion).

Camera se folosește ușor în modul foto, sunt multe setări ce pot fi făcute de utilizator, inclusiv pentru fotografiere asistată. Eu am folosit exclusiv modul de fotografiere standard.

În ceea ce privește filmarea, lucrurile sunt mai complicate pentru că intervin multe variabile: stabilitatea ghimbalului, vântul, manevrele făcute în timpul filmării etc. Am încercat să filmez cadre scurte (poate prea scurte) și să nu fac două manevre în același timp. Sunt foarte mulțumit de ce am reușit să filmez.

Legat de calitatea comprimării, am apelat la un prieten pentru a-mi edita secvențele filmate. Am observat ca sunt puternic comprimate, asta desigur este o limitare a procesorului dronei. Imediat ce sunt introduse in programul de editare se remarcă zgomotul. Noi am folosit Davinci Resolve și imediat a fost evidentă necesitatea aplicării unui filtru de zgomot. Noi am făcut ulterior un montaj, randat în Davinci, la rezoluție 4K, pe care l-am uploadat pe youtube, mie mi-a plăcut mult cum a ieșit.

Software/aplicație de control

DJI a lansat o aplicație specială pentru această dronă, DJI Fly, disponibilă atât pe Android cât și în ecosistemul Apple. A fost o supriză pentru mine, mă gândeam că folosesc vechea aplicație. Aplicația permite toate setarile camerei in ambele moduri foto video precum si toate ajustările pentru navigația dronei (altitudine maximă, viteză maximă etc). Spre deosebire de aplicația veche, care doar te sfătuia să faci verificări vizuale înainte de decolare, DJI Fly verifică poziția ta GPS în baza de date. Eu am primit mai multe avertizări.

Odată când eram lângă un aerodrom și aplicația mi-a cerut confirmare prin SMS că îmi asum răspunderea decolării. Știam că aerodromul nu se folosea, mai mult am verificat cu Flight Radar că nu sunt aeronave în zonă și am confirmat cu SMS pentru a decola. Am preferat să aștept, chiar dacă, de pe margine, un spectator făcea mișto de mine că ”am dat o groază de bani pe dronă și nici măcar nu pot zbura când vreau”. Utilizarea unei drone este o operațiune care necesită o responsabilitate a pilotului și în niciun caz nu trebuie ignorate avertismentele programelor de pilotaj. Ulterior, tot aplicația m-a avertizat în altă locație că sunt aproape de două facilități militare și am renunțat să decolez.

Concluzii

Mavic Air 2 nu e doar o versiune îmbunătățită a vechiului model. E o dronă net superioară, ideală pentru utilizare de amator și entuziast, chiar dacă trebuie înregistrată. Dotările pe care le are o situează ca și candidat cu șanse bune la utilizarea pentru profesioniști. Diferența de preț față de modelul anterior este perfect justificată și reprezintă o investiție bună pentru iubitorii de fotografie aeriană, având chiar și capabilități notabile pentru filmare 4K și manevre cinematice.

Produse recomandate

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *