La pas prin Pisa și Florența cu Tamron 17-28mm F2.8
În prima săptămână a lunii noiembrie am stabilit un mic itinerariu prin Pisa și Florenta, prilej ce mi-a oferit posibilitatea să testez noul Tamron 17-28mm F2.8 pentru montură Sony FE mirrorless. Cu bunăvoința prietenilor de la F64, am reușit să obțin acest obiectiv recent lansat.
Ce m-a frapat prima dată când am pus mâna pe el a fost dimensiunile acestuia. Nu că este mic, dar este și ușor, asta fără a afecta calități optice. Despre toate acestea vom vorbi puțin mai târziu, nu înainte să vă spun câteva caracteristici tehnice a obiectivului.
Specificații tehnice
- Plaja focală între 17-28mm
- Diafragma F2.8 constantă pe toată plaja focală
- Diafragma circulară formată din 9 lamele
- Rezistența la umezeală
- Construcția optică este formată din 13 elemente în 11 grupuri, dintre care una LD (low dispersion) și una extra low dispersion pentru diminuarea aberațiilor cromatice și efectului de flare și ghosting
- Diametrul filtrului este de 67mm
- Greutatea este de ~420 grame
- Motor autofocus rapid și silentios – RXD (Rapid eXtra-silent stepping Drive)
Pus pe aparat, un Sony A7 prima variantă, pot spune că este foarte bine echilibrat. Corpul mirrorlesului, ce este destul de ușurel și de compact, împreună cu acest Tamron 17-28 este numai bun de luat în călătorii, calitate excelentă într-un kit compact.
Ce a tras în jos trusa foto, privind greutatea, a fost un Sigma 50mm F1.4 Art, acesta cântărind cât tot kitul standard.
Acum, revenit la călătoria noastră, până în Florența a trebuit să trecem și prin Pisa, acolo fiind localitatea unde am aterizat. Am avut la dispoziție aproximativ jumătate de zi și cred eu că am atins aproape toate punctele turistice. Pot spune că am avut parte de o lumină foarte bună, soft, asta și datorită acestei perioade a anului.
Desigur, în Pisa, destinația finală a fost celebrul Turn, dar până acolo ne-am oprit în alte locuri turistice.
Prima locatie a fost Piața Vittorio Emanuele II, un loc destul de aerisit, dar în construcție. Am reușit să iau câteva cadre cu câteva statui, foarte interesante de altfel, și cu caruselul.
Mai departe am zis să trecem și prin Gradina Scottto, aceasta fiind înconjurată de zidurile Fortezza Nuova.
Până în piata domului cu siguranță veți trece pe unul din podurile Pisei. Noi am remarcat această mică bisericuță, Santa Maria della Spina. Nu am ratat ocazia să iau câteva cadre, inclusiv de pe pod, lumina fiind excelentă.
Ajungând la turn, nu am putut sa nu remarc intenția turiștilor de a imortaliza o fotografie cu turnul fie sprijindindu-l, fie încercând tot felul de trucuri. Eu nu am încercat, poate data viitoare.
Deși clădirea din stânga nu este înclinată, Baptiseriul, de remarcat cum perspectiva creează acest efect. Am pus această fotografie strict pentru exemplificare.
Nu puteam să plec de aici fără a intra și în interiorul catedralei și baptiseriului să iau câteva cadre. În interior am putut să văd adevăratele calități ale acestui obiectiv. În primul rand, diafragma F2.8 m-a ajutat să captez mai multă lumină, nefiind nevoie sa ridic ISO atât de mult și nici să scad timpul de expunere încât să am fotografii mișcate sau cu nivel crescut de zgomot. Deși Sony A7 nu excelează în materie de ISO, fotografiile până la Iso 1600 ies decent, cu puțin noise reduction. La 17mm am folosit chiar și timpi de 1/50, fără a avea fotografii mișcate.
În aceste biserici impozante, pentru a reda măreția, este nevoie de un obiectiv ultra wide, iar acest 17-28 se încadrează cu brio.
Nu am văzut diferențe notabile de claritate între centrul și extremitățile imaginii. Probabil dacă sunteți “pixel peeperi” o să vedeți diferențe, dar nu majore, rezoluția chiar și pe margini fiind foarte bună.
Încă un mic amănunt, de observat că nu se văd distorsiuni sau vignetări, acestea au fost corectate in Lightroom. Despre distorsiuni vom vorbi puțin mai încolo, unde o să pun un test să vedeți despre ce este vorba.
Apropiindu-se ora de plecare către Florența, ne-am îndreptat spre gara centrală, urmând același traseu.
A doua zi am pornit prin Florența, iar prima oprire a fost Galeria Ufizzi, un muzeu incredibil cu multe opere de artă din perioada renașterii si nu numai. Putem admira operele de arte ale lui Da Vinci, Michelangelo, Rafael, Botticeli și ale altor artisti italieni. Făcând o paranteză, vă recomand acest loc din Florența, iar daca optați pentru el, neapărat să achiziționați biletele online, altfel veți pierde destul de mult timp la coadă.
Ce aș avea de adăugat aici, legat de obiectiv, am observat ca în unele situații de lumină scăzută se chinuie să focalizeze. Acest aspect l-am rezolvat focalizând pe o zonă cu contrast mai puternic și reincadrare, cum ar fi rama tablourilor. Nu aș da vina neapărat pe obiectiv, se știe că Sony A7 nu are un sistem de focalizare foarte sofisticat, probabil cu un A7 II sau III situația ar fi alta.
Dupa cum se vede, contrastul și culorile sunt foarte bine redate, tablourile având culori foarte vibrante, obiectivul punând foarte bine în valoare acest aspect.
După Galeria Uffizi a urmat Palazzo Pitti. Deși are un unghi destul de mare de cuprindere, cu greu am reusit să-l cuprind.
Interiorul este spectaculos, la fel ca Galeria Uffizii.
Palazzo Pitti adăpostește și o vastă grădină, Giardino Boboli, un loc de relaxare, verdeață și liniște.
Dupa Gradina Boboli, am luat-o la pas pe străduțele Florenței, încheiand aventura către seară în Piața Michelangelo, unul din cele mai înalte puncte ale orasului, cu o priveliște minunată către centrul orașului.
În următoarele zile am încercat să bifăm toate atracțiile importante. Așa că am vizitat cele două catedrale impozante din Florența, Santa Maria Fiore, aș putea spune simbolul orasului, și Santa Croce, în cea din urmă având mormintele mai multe personalitati marcante, printre care și cele al lui Galileo Galilei, Michelangelo, Aligheri.
De asemenea, vă las mai jos și alte interioare de biserici, deși mai micute, nouă ne-au plăcut foarte mult.
Într-un final, călătoria noastra s-a încheiat cu Accademia, muzeul unde se află celebra statuie a lui Michelangelo, David, și alte câteva neterminate.
Dacă mai sus am discutat mai mult despre locații, o să punctez mai jos și câteva aspecte tehnice despre obiectiv.
Aspecte tehnice
Legat de rezistența la flare, acesta apare, dar doar sub un anumit unghi. Poți scăpa de el cu o ușoară reîncadrare.
Aberațiile cromatice sunt foarte bine controlate. A trebuit să mă uit foarte bine prin colecția de imagini pentru a găsi o situație în care sunt prezente, până la urmă am gasit, cu greu. În prima fază aș fi zis că lipsesc cu desăvârșire, deși știm că nu există obiectiv fără aberații cromatice. Cam ce vedeti mai jos a fost singura situație în care acestea sunt vizibile, și chiar și asa, cu un simplu click puteți scăpa de ele.
Deși în prima parte a călătoriei am ajustat deschiderea diafragmei în funcție de fiecare situație în parte, în a doua parte am încercat să fotografiez la deschidere maximă pentru a putea vedea eventualele puncte slabe.
Punctul slab al acestui obiectiv aș putea să spun că sunt distorsiunile. La 17mm distorsiunile sunt de tip “moustache”, nu așa evidente ca la Samyang 14mm 2.8, dar vizibile. La 28mm, distorsiunile sunt de tip “pinchusion”. De menționat că distorsiunile sunt corectabile în Lightroom, doar că momentan Adobe nu a scos încă un profil pentru acest Tamron, dar puteți selecta un alt obiectiv ultra wide, corecțiile fiind similare.
Vignetarea este și ea prezentă, dar sincer într-o situație normală de fotografiere nici nu îți vei da seama ca există.
De dragul artei am vrut sa văd cum este redat și bokeh-ul, cu toate că obiectivele ultra wide nu ar trebui “judecate” după acest aspect și nici nu este nevoie ca acesta să fie neapărat prezent.
După 4 zile în compania obiectivului 17-28, pot spune că l-aș cumpăra fără ezitare, ținând cont de dimensiunea acestuia, calitățile optice și construcția lui.
Eu aș recomanda acest obiectiv fotografilor de eveniment, peisaj, și chiar și celor de arhitectură, cu amendamentul că vor trebui să țină un pic cont la distorsiuni. Nu în ultimul rând, obiectivul este perfect pentru cei ce calătoresc, datorită dimensiunii și plajei focale.
Ce mi-a plăcut la acest obiectiv
- Foarte sharp pe toată distanța focală și la orice deschidere a diafragmei
- Contrast foarte bun
- Diafragma luminoasă F2.8 constantă
- Dimensiunea și greutatea redusă
- Inel de focus și af extrem de lin și cursiv
- Motor de autofocus extrem de silențios – trebuie să apropii urechea pentru a-l auzi
- Materiale de calitate, plăcute la atingere
- Aberații cromatice foarte bine controlate
- Permite montarea filtrelor
Ce aș fi vrut de la acest obiectiv
- Sa aibă un comutator pentru focus manual și autofocus
- Inelul de zoom și cel de autofocus sunt inversate, aș fi preferat ca inelul de zoom să fie primul și cel de focus al doilea
- Distorsiuni mai puține – pe mine unul nu m-au deranjat, dar poate pentru alți utilizatori ar fi util
- Rezistența la flare- nici flare-ul nu mă deranjează
Articol și fotografii de George Dinu