Tura foto în Bali cu echipamente Canon și Sigma

Am tot urmărit în ultimii ani fotografii și fotografi din Bali cât și fel de fel de materiale video care-mi păreau ireale. Cumva, exista o dorință mare să merg acolo, dar nu făceam nimic. Nu mă gândisem nici când să merg, cu cine, ce să fac sau cât să stau. Anul trecut, spre sfârșit, am zis de-odată că neapărat, în 2019, trebuie să văd Bali.

Cumva, răspunsul la dorința mea a venit foarte repede când Raul Jichici a pus la cale planul unei ture foto în Bali și mi-a trimis programul. Sincer, îmi doream atât de mult să merg în Bali încât nici nu am stat prea mult să analizez ce facem cu exactitate întrucât văzusem deja fotografii, la el, de-acolo exact din locurile în care-mi doream să ajung și chiar din unele locuri noi.

De obicei, chiar dacă îmi fac o idee în legătură cu locurile în care merg în afara țării, mai ales cele în afara Europei despre care nu am o idee bine conturată, când e vorba de o tură foto bine organizată de un fotograf în care am încredere, prefer să evit să fac lucrurile pe care le fac când merg în țară. Mai exact, dacă îmi propun să călătoresc într-o zonă din țara noastră, mă informez în legătură cu absolut orice lucru din zona respectivă ( rute, hoteluri, starea drumurilor, în ce moment al zilei e bine să fotografiezi în respectivul loc etc), pe când, în cazul turelor cum a fost și această în Bali, prefer ca totul să fie mai mult sau mai puțin o surpriză și să nu mă documentez foarte mult în legătură cu fiecare loc pentru a păstra magia momentului, fiind sigur că nimic nu va da greș având în vedere fotograful cu care am ales să merg în tura foto. A trecut incredibil de repede cel aproape un an de când m-am înscris în tura foto până în momentul plecării și iată-ne în Bali!

Echipamentul folosit în tura foto în Bali

Dacă nu m-am documentat foarte bine în legătură cu fiecare loc, vă asigur că m-am documentat foarte bine în legătură cu echipamentul de care aș avea nevoie și vreau să vă prezint ce am considerat necesar să am la mine și ce cred că m-ar mai fi ajutat și nu am avut. Astfel, am plecat la drum cu o parte din echipamentul meu ( DJI Mavic 2 Pro împreună cu Fly More Combo Kit, Canon 16-35 f/4, un rucsac foto Manfrotto Prolight RedBee 210, un MacBook Pro -nu contează neapărat ce laptop e, dar pentru mine e cel mai important să am cum să fac cel puțin back-up, dacă nu chiar și să încep să postprocesez fotografiile chiar acolo), din partea F64 un Canon RF 50 1.2, un GoPro 7 Black, 2 baterii externe Anker PowerCore+ și un mini trepied Kast Transformer Flexibil, iar din partea celor de la Canon am avut un Canon R cu RF 28-70 f/2 și un adaptor EF > RF cu Ring.

De asemenea, tot din partea F64, am primit pentru echipa video din această tură ( Cătălin Jichici și Octavian Budisteanu ) un Sigma 45mm F2.8 DG HSM Sony FE [C, Sigma 35mm F1.4 DG HSM Sony E, Sigma 40mm F1.4 DG HSM Sony FE [A] și o dronă Parrot ANAFI Drona 4K 21 MP, echipament cu care nu veți vedea content aici, ci veți vedea un video în lunile următoare.

Practic, pe lângă body-ul cu care mă înțeleg și de care sunt cel mai mulțumit în acest moment din tot ce am și tot ce am testat, Canon EOS R, am vrut să am un obiectiv all-around foarte bun pentru momentele în care nu aveam timp să schimb obiective care a stat în mai mult de jumătate din timp pe R -vorbesc aici despre RF 28-70, apoi un obiectiv extrem de luminos, în mare parte pentru portrete-RF 50 1.2 și un obiectiv destul de wide pentru locurile în care focala maximă de 28 nu îmi era de ajuns-EF 16-35 f/4. Ce mi-ar fi fost de folos de câteva ori ar fi fost un teleobiectiv de genul 70-200 pe care l-am lăsat acasă pentru a avea mai mult loc în rucsac și cumva am regretat de câteva ori și încă un body de back-up care poate fi mai mult decât folositor oricând, în orice situație, în orice tip de fotografie, dar am fost norocos să nu am nevoie. Drona nu putea lipsi dintr-o locație ca Bali, cum de fapt nu poate lipsi din multe locații, GoPro-ul e un “must have” în locații cu plajă și ocean, dar nu numai, mini trepiedul-eu am mereu unul în ruscac pentru că nu se știe niciodată când pot avea nevoie de el, bateriile externe sunt din nou un “must have” când călătorești foarte multe ore atât pentru smartphone/GoPro cât și pentru Canon EOS R, iar de restul, v-am spus mai sus.

Fotografii emblematice din tura foto din Bali

Vreau să împărtășesc cu voi fotografiile pe care le-am făcut și să vă spun câte ceva din spatele fiecăreia.

În primele zile, chiar în două dimineți la rând am mers la răsărit pe terasele de orez din Tegallalang, în Gianyar. E un loc incredibil cu potențial fotografic infinit, după părerea mea. Până să începem să fotografiem, am stat la povești cu localnicii, am mâncat cu ei și am aflat câte ceva despre Tegallalang. Prima oară când am ajuns acolo, nici nu știam dacă să folosesc wide, să folosesc tele ( bine, pe cât aveam, adică maxim focala de 70), sau dacă să folosesc drona. Chiar dacă am trecut de câteva ori prin fotografiile din R, din dronă și chiar din telefon, tot cred că mai am măcar un cadru extrem de interesant de-aici pe care l-am “sărit” din postprocesare. Am decis, până la urmă, în mare parte a timpului petrecut acolo să folosesc RF 28-70, de cele mai multe ori folosindu-l cât mai aproape de 28 pentru a păstra perspectiva interesantă a locului. Am încercat să trag mai wide, dar având în vedere multitudinea de texturi și elemente pe diferite nivele de pe aceste terase, cadrele deveneau destul de aglomerate. Totodată, folosind obiectivul în focala maximă de 70, apărea nedoritul ( în cazul meu) efect de aplatizare. În prima dimineață, nu am avut foarte mare noroc de soare, dar în următoarea, am avut din plin!

(c) Costin Fetic

(c) Costin Fetic

După terasele de orez, am ajuns la Ubud Monkey Forest, un loc parcă desprins din Cartea Junglei cu peste 700 de maimuțe. Problema vine când chiar nu știi ce să fotografiezi mai întâi. E ca și cum ai merge într-o capitală aglomerată la ora de vârf și încerci să faci fotografie de stradă, doar că în cazul de-aici, nu avem oameni, ci maimuțe.

Apoi, la Bali Zoo, am găsit o construcție extrem de interesantă unde m-am jucat puțin cu umbrele făcute de luminile din pavaj, în continuare, ca până acum, tot cu RF 28-70.

Am ajuns, în următoarele zile la Cascada Nungnung unde am avut timpul necesar să pot schimba și obiective, practic, să nu fiu într-un ritm chiar atât de alert ca în zilele trecute. Am folosit RF 50 1.2 în maxima deschidere a diafragmei, 1.2 și concomitent cu momentul în care am spus că această casacadă e ireală, am spus, de fapt, mi-am spus și faptul că precizia focusului și claritatea acestui obiectiv chiar în deschiderea maximă a diafragmei, este, din nou, ireală!

Dimineață, la răsărit, am mers cu barca la Templul Ulun Danu Beratan, un loc plin de-o energie inexplicabilă, dar sper să poată fi explicată măcar în proporție de jumătate, prin fotografia mea.

Cascada Sekumpul, înaltă de peste 80 de metri e un loc unde nu încape vorba că un obiectiv ultra-wide nu e destul, putem spune că nici ochii nu mai sunt destul de wide, chiar dacă mișcăm capul/gâtul. Din păcate, a trebuit să renunț puțin la perspectiva extrem de largă din acest loc, neputând fotografia de la bază ei din cauza zecilor, dacă nu sutelor de tursti. Așa că am fotografiat cu DJI MAVIC 2 PRO.

Pentru că am vrut să vedem cam toate cascadele spectaculoase din Bali, am mers și la Tukad Cepung Waterfall, unde, dacă ești norocos, poți prinde o ploaie cu raze de soare ce se strecoară prin “acoperisul” cascadei, doar că noi am plecat și am ajuns acolo pe o vreme ploioasă. Cumva, printr-o magie, ploaia s-a oprit, ba mai mult, soarele a revenit. Aici, partener de nădejde mi-a fost 16-35 f/4 din cauza suprafeței mici din interiorul cascadei.

Și pentru că mi se făcuse dor să fotografiez cu incredibilul RF 50 1.2, am ajuns la Bali Dacha unde am avut parte, de fapt, nu eu, ci Carmen de o baie în culori, culori pe care le-am fotografiat în f/1.2 și ISO 6400.

În ultimele zile m-am mai jucat puțin cu drona pe o mică plajă de pe o insulă, iar ultimul apus mă prindea făcându-mi singur o fotografie, de pe trepied, la Uluwatu Cliff.

(c) Costin Fetic

(c) Costin Fetic

Și nu, asta nu e tot. Dacă vreți să vedeți “behind the scenes” și multe alte momente interesante din Bali, am pe profilul meu de Instagram două highlight-uri de-acolo unde am pus diferite filmulețe făcute cu telefonul și nu doar asta.

Ca o concluzie, Bali e o experiență care trebuie trăită și sper să puteți face asta pentru câteva minute prin articolul meu. Și-am vorbit despre fotografie până acum, vorbim și în continuare, dar mai departe, după acest articol, Bali trebuie văzut cât mai repede fie că ești un fotograf începător, fie că nici măcar nu ești fotograf.

Parcă aș mai scrie câteva rânduri, dar sper să reușesc să va întipăresc in minte foarte multe rânduri prin fotografii.

Articol și fotografii de Costin Fetic