Legislație foto: Înstrăinarea negativului foto și posibilități de interpretare în era digitală

Postat de: F64 F64

Continuăm seria de articole despre legislație foto / drepturi de autor și povestim alături de Dragoș Pleșuvescu, avocat, despre negativul foto și implicațiile înstrăinării acestuia, plus modurile de interpretare în era digitală a unei legi care a rămas nemodificată de mai bine de 20 de ani.

Înstrăinarea negativului foto – o dispoziție anacronică în era fotografiei digitale

legislatie foto

Deși legea dreptului de autor are o vechime de peste 22 de ani și a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului, dispoziția referitoare la negativul operei fotografice se încăpățânează să rămână în Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Astfel, actualul art. 87, alin (3) prevede că: Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.
Înstrăinarea negativului foto a fost gândită ca o excepție de la formalitățile cerute în materia drepturilor de autor, respectiv a contractului scris de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor (care trebuie să prevadă expres drepturile transmise, modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii, precum și remunerația).

Probabil că legiuitorul a avut în vedere specificul relațiilor din presa acelor vremuri, considerând că ar fi excesive formalitățile cu privire la probarea cesiunii drepturilor patrimoniale de autor printr-un contract scris. În acest sens, există și reglementările de la art. 40: Existența și conținutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia. Fac excepție contractele având drept obiect opere utilizate în presă.

Cum se mai aplică aceste dispoziții la digital?

instrainarea negativului foto

În lipsa unei practici relevante din partea instanțelor de judecată, spectrul de interpretare este foarte larg.

S-ar putea susține că este o dispoziție pur și simplu căzută în desuetudine, care nu se mai aplică digitalului. Alții, dimpotrivă, ar putea susține că fișierul brut din cameră este echivalentul tehnic al negativului din fotografia analogică. Împotriva acestei susțineri s-ar putea aduce contraargumentul că negativul foto are un suport material permanent (ie. banda de celuloid), iar legiuitorul a avut în vedere, la mijlocul anilor 90, înstrăinarea suportului material original împreună cu opera fotografică. Într-o asemenea situație, echivalentul negativului ar fi considerat fișierul digital realizat de camera foto pe suportul de înregistrare. Această situație ridică, la rândul ei, probleme practice, întrucât niciun fotograf nu păstrează fișierele pe cardurile originale, acestea fiind refolosite prin rescriere, lucru care nu este posibil în cazul peliculei foto.

Din cele de mai sus, se observă cu ușurință că această reglementare nu a mai ținut pasul cu evoluția tehnologică, iar legiuitorul ar trebui să intervină:

i) fie prin abrogarea ei;

ii) fie prin dispoziții clare aplicabile în domeniul digital.

! Până la o asemenea modificare din partea legiuitorului, atât fotografii care lucrează pe digital, cât și clienții acestora ar trebui să NU se bazeze pe această dispoziție supletivă (care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel prin contract) și să prevadă expres, prin contract, învoiala lor cu privire la drepturile de autor asupra materialelor foto livrate clientului.

S-ar putea să te intereseze și următoarele articole de legislație foto:

 



test - array(0) { }

Comentarii

Sortează după:
  • Dată
  • Raspunsuri
  • Ultima activitate

Lasă un comentariu

Adresa de E-mail nu va fi publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Top