Expoziție: Our Way to Myanmar – powered by Nikon
F64- 13minutes read
Locurile sunt limitate așa că înscrie-te cât mai repede!
“Când mă gândesc la Myanmar, sunt convinsă că a fost o experiență pe care o vom purta cu noi în suflet toată viața. După fiecare călătorie, am tendința să spun că asta a fost cea mai intensă, dar nu e așa, fiecare călătorie are magia ei și cu cât călătorim mai mult, cu atât devenim mai buni și mai blânzi, mai liniștiți și mult mai prezenți, mai atenți la ceea ce este în jurul nostru.” – spune Gina Buliga, ambasador Nikon și unul dintre fotografii expozanți.
Urmează câte un gând frumos de la fiecare dintre fotografii expozanți, pentru a te pune în temă și a-ți transmite stările de spirit prin care au trecut creatorii în călătoria lor prin Myanmar.
Ei spun că a fost destul de intensă călătoria, cu momente de bucurie, momente de frică, toate poeziile lui Gaboi, Carmen – diva lor, morcovii lui Radu, bancurile lui Dan, bucuria Narcisei, organizarea perfectă a lui Alin, Roxana cu motorul, Cristi și Mandaleza lui, Silviu și babi Mihaela care au format un un duo armonios în tură, toate plimbările cu mașini, autocare, microbuze, bărci, barcuțe au fost un vis frumos, trăit împreună.
” Când un grup de oameni minunați te invită alături de ei într-o expediție foto în Myanmar, nu cred ca poți refuza. (…) Habar nu aveam unde urmează să merg cu niste oameni pe care nu i-am văzut în viața mea și despre care știam extrem de puțin.
Undeva departe în Asia, într-un loc în care nu m-aș fi gândit că o să ajung vreodată. Deși citisem câte ceva despre Myanmar nu îmi puteam face o părere. Știam doar că urmează să ajung acolo și nu mai aveam deloc răbdare.
(…)Tot ce s-a întâmplat în zilele ce au urmat nu poate fi descris în cuvinte pentru că asta ar însemna să limitez trăirile și emoțiile pe care le-am simțit.
Acum când mă uit în urmă îmi dau seama că avem un mod poate eronat de a percepe anumite cuvinte precum ‘viață’ sau ‘sărăcie’. În toate zilele pe care le-am petrecut călătorind printre oameni și interacționand cu ei, mi-am dat seama că sunt foarte fericiti și mereu cu zâmbetul pe buze chiar dacă poate pentru noi e ciudat să ne gândim cum ar fi să dormim sub cerul liber sau să nu avem conexiune la internet. O viață simplă poate că este una mult mai liniștită, departe de zgomotul perturbator al televizorului sau al internetului.”
Gabriel Filipoaia
“Am așteptat și visat un an, dar realitatea a fost mult peste așteptări. Am găsit la capătul lumii oameni și locuri ieșite din comun. Zâmbete și bunăvoință, peisaje în culori nemaipomenite. Am făcut prieteni din colegii pe care nu-i cunoșteam și am reconfirmat vechi prietenii cu cei cu care am fost și în alte ture. O urmă de melancolie ne încearcă pe toți atunci când, după calătorie, ne întoarcem la viețile noastre, iar subiectul favorit rămâne: ‘Unde mergem data viitoare ?'”
Narcisa Andreea
” O fi fost ceva în aer, s-or fi aliniat niște planete, nu știu, dar eu am zburat de bucurie cu avionul, dar mai ales în balon – în dimineața în care mi-am început cea de-a treizeci și una călătorie în jurul soarelui, peste stupe care vibrau sub lumină, peste localnici plini de bucuria clipei, peste un oraș în care am cutreierat cu sufletul ușor pe straduțele pline de viață, unde mâncarea a avut așa un gust c-am cerut și doi și trei și-un ceai ‘lemograti’.
Am zburat și în barcă – prin ceața, pe sub atâtea raze, pe lângă baloanele care se ridicau la răsărit, printre pescarii ale căror cascadorii le-am privit cu admirație, cu mirare, cu țipete de bucurie pura. Aceeași barcă ne-a dus în piata de pe apă, o nebunie de culori și arome, aceeași barcă în care am mers spre localnicii plini de dibăcie care țes mătase de lotus, care scot argint din piatră pentru bijuterii, care gătesc cele mai delicioase clătite cu banane, care vând nuferi de-un mov nebun, care toacă tutun, care presează flori cu care decorează umbreluțele pline de culoare.
(…)
Să continuăm să redefinim normalitatea, să observăm obiceiurile culturale ale celorlalți, să înțelegem și să respectăm religiile și credințele lor, să adăugăm idei în caietul cu rețete, să continuăm să ne trezim cu noaptea-n cap, să cautăm lumina! Să călătorim, să ne bucurăm!”
Carmen Lopazan
” Totul a început cu întrebările celor din jurul: ‘Iar pleci? În ce țară e Myanmarul ăsta? Pe unde vine?’
Mi-a plăcut totul, absolut totul, enorm: răsăriturile, drumurile, mâncarea de la She mama și Little beat of Bagan, balonul, călătoriile cu tuctuc-ul, concursul de băut whiskey, frumusețile alea de femei și copii; mi-a plăcut până și frica paralizantă din momentul în care am urcat pe stupă, încremenirea aia care m-a făcut să nici nu scot aparatul, dar, dintre toate astea, momentele cu care cred ca voi ramane pe vecie (așa cum a fost în Madagascar – baia de la casacadă) sunt: dimineața de pe Inle Lake și fata lui Naygui, o femeie venită parca din altă lume, trimisă nouă să vedem cum arată fericirea: simplă, luminoasă, generoasă, veselă până la Dumnezeu și înapoi, cu bucuria care-i străbătea printre riduri, anii mulți pe care îi avea și care o faceau să fie cea mai frumoasa ființă pe care am văzut-o vreodată.”
Alin Anghelovici
“(…) A fost o tură plină de diversitate în care am încercat de toate; de la plimbările prin Mandalay-ul și Yangon-ul zgomotos, la liniștea stupelor din Bagan și a lacului Inle, la originalitatea triburilor din zona Kanpetlet și Mindat.
(…) Au fost multe premiere în materie de orice: de la experiențe de viață, la experiențe culinare și culturale. Am explorat cât am putut de mult această minunată țară, ne-am trezit cu noaptea-n cap și ne-am dus la culcare târziu ca să surprindem cât mai multe momente frumoase. Am admirat, am râs, ne-am simțit bine și am fotografiat din plin. Dinamica grupului a fost una extraordinară și conexiunea dintre noi a creat momente neașteptat de haioase de care mulți își vor aminti cu plăcere.“
Roxana Axini
“Dacă ar fi să aleg un singur cadru care să reprezinte ce am trăit în Myanmar, aș alege unul dintre cadrele trase în timp ce o parte dintre noi se aventura într-o joacă pe terenul de fotbal cu copiii myanmarezi și o altă parte ne încărcam de pe margine cu bucuria emanată de acest moment plin de viață și încercam să surprindem trăirea ca să o aducem cu noi acasă.”
Mihaela Năstase
“Myanmar-cel-de-la-capătul-lumii…
Știai că trenurile de acolo, se aută-decorează cu flori galbene zburătoare? Sau că există Inle, un lac magic, unde pescarii sunt adevărați acrobați? Ori că te poți bucura din plin și poți râde cu lacrimi, simțindu-te special, într-un tuk-tuk fără canapele?
Te-ai gândit vreodată ca vrei să te cocoți pe o stupă în plin întuneric, ignorând pericolul, doar pentru că urmează un fascinant răsărit plin de istorie mută? Sau că, după ce vezi case din bambus, în care oamenii dorm direct pe podea, te trezești seara într-un autobuz echipat după standarde occidentale, care te lasă cu gura căscată?”
Silviu Popescu
“(…) un drum de unde o parte din spiritul tău rămâne într-o meditație contemplativă… “
Radu Caraion
“Pentru prima oară în viața mea, am plecat într-o călătorie fără să-mi fac temele de acasă, fără să știu detalii despre traseu, locuri, posibile teme, fără chiar să arunc un ochi la profilele celor din grupul cu care știam că-mi voi petrece timpul. Am avut doar curiozitatea să vad unde, în lumea aceasta mare, se află locul unde urma să ajung, probabil motivat de numele exotic și misterios, ca cel de Myanmar.
Am descoperit locuri și oameni care mi-au încântat ochii și sufletul la tot pasul, am intrat într-o lume parcă înca ascunsă de ochii ‘modernului’, de capcanele lui, am simțit că fac un pas în dimesiuni nemaîntâlnite, în locuri ferite de trecerea timpului, protejate parcă de viteza în care trăiesc în lumea mea. Toată plimbarea mi-a adus nenumărate ocazii să întorc privirea înăuntru, înspre mine, să măsor propriile valori, propria-mi viață cumva, cu reperele pe care le-am găsit, cu ușurință, la tot pasul.”
Cristina Olteanu
“E greu să alegi cel mai frumos moment din călătoria noastră, dar cu siguranță m-a impresionat (…) călătoria cu balonul deasupra templelor din Bagan, care nu a dezamăgit, din contră, a fost una din clipele pe care le voi asocia cel mai ușor cu întreaga experiență.
Myanmar este o țară extraordinară, unde înca mai simți o bucurie autentică a oamenilor în a te întâmpina și a te cunoaște, a te ajuta să călătorești cu adevarat în lumea și perspectiva exotică a unei alte lumi, diferită de a ta.”
Dan Belceanu
“Nu uita să-ți îmbrățișezi visele, nu uita să călătorești, nu uita să fii haihui, nu uita să pastrezi magia în cadrele tale.”
Citește mai multe pe Nikonisti.ro
Așa-i că te-au făcut curios frânturile de povești ale fotografilor ce vor expune la vernisajul On our way to Myanmar – powered by Nikon? Ei bine, vei avea ocazia de a afla mult mai multe pe 30 martie și vei putea să simți și tu, prin intermediul imaginilor, măcar o parte din ceea ce au simțit fotografii în momentul declanșării.
Ne vedem în sala expozițională, începând cu ora 19:00!
Locurile sunt limitate așa că înscrie-te cât mai repede!
