Review Olympus PEN-F

Cum spune și Steve Huff, odată ce ai avut un aparat foto Olympus, acesta va continua să te atragă, indiferent dacă ai schimbat sau nu sistemul (a se citi „tabăra”). 

Trebuie să spun de la bun început, ca un fel de avertizare: Pen-F nu este un aparat foto pentru oricine. Nu mă refer aici la preț sau dotări. Pentru că nu sunt „afiliat” nici unei tabere, îmi permit să spun că senzația care ți-o oferă noul Olympus Pen-F este aceeași pe care ți-o oferă, de exemplu, Nikon Df. Nici Nikon Df nu este pentru oricine. Cunoscătorii știu despre ce vorbesc. Necunoscătorii nu. Asta este.

Ce ne oferă Olymus Pen F? În primul rând, o calitate excelentă a imaginii (inclusiv jpeg), performanțe foarte bune, un sistem de autofocalizare foarte rapid (inclusiv prin touch) și un aspect retro foarte stilat, inconfundabil. Nu are filmare 4K, deci nu este un aparat care să dea pe spate eventualii regizori aspiranți la Oscar și nu este nici destinat celor morți de-a binelea după gadget-uri.

Singurul lucru negativ care mi-a atras atenția încă de la bun început  este acumulatorul. Anume că nu „ține”, domnule, așa de mult. La care se adaugă vechea poveste a mirrorless Olympus: nu știi niciodată când te lasă acumulatorul. De obicei, se întâmplă când îți este lumea mai dragă (conform legii lui Murphy). Drept pentru care recomand obligatoriu achiziționarea unui al doilea acumulator. Cel puțin.

Construcție

Calitatea construcției este deja o tradiție la Olympus, încă din era filmului. Poate părea pentru unii deja un lucru banal, pentru alții un clișeu. Să nu uităm însă că primul contact pe care un fotograf îl are cu un aparat foto este construcția, senzația care ți-o oferă aparatul atunci când îl scoți pentru prima dată din cutie. Sau când apuci să îl testezi pentru prima dată. Din acest punct de vedere, Olympus a excelat la fiecare model lansat.

De la corpul din aliaj de magneziu în combinație cu aluminiu (fără nici un șurub vizibil) și până la butoane, totul este foarte bine conceput și extrem de bine realizat. Conceput în stilul vechilor aparate foto pe film din seria Pen, digitalul oferă ceea ce utilizatorii de PEN analog doar visau: rapiditate în utilizare, sensibilitate variabilă a valorii ISO etc.

Din punct de vedere constructiv mi-a plăcut extrem de mult materialul folosit pentru „îmbrăcarea” corpului, deși nu sunt un entuziasmat al ecranului complet articulat (prefer pe cel semi-articulat). Asta numai și numai datorită spatelui acestuia, „căptușit” cu același material care învelește restul corpului. Atunci când întorci ecranul rabatabil în poziția de „parcare”, aparatul se transformă într-unul și mai clasic, mai elegant, mai retro.

Să încep cu partea stângă:

În primul rând, butonul de pornit/oprit. Este cel mai fain buton de ON/OFF cu care am avut de a face până acum. Sincer. Urmează vizorul. Mic, da șic. Nu m-am simțit niciodată îngrădit de el atunci când veneam de pe un vizor full frame. „Maniacii” în ale tehnologiei vorbesc de lag, lag în sus, lag în jos, ba că se vede de te deranjează la ochiul magic și așa mai departe. Atunci când te concentrezi pe subiect, crezi că îți mai pasă de lag? Mă rog, unii poate că nu se concentrează pe subiect și văd numai partea tehnică legată de un aparat foto sau altul. (…) Ochiul meu de „amator” cu vechi ștate în ale fotografiei nu a observat ceva deranjant în acest sens. Ce m-a deranjat în schimb este pâlpâirea ce apare atunci când ai de a face cu anumite surse de lumină.

Rezoluția de 2,36 milioane de culori este suficient de mare pentru a satisface și cea mai exigentă pereche de ochi. Acoperirea este de 100%, mărirea de 1,23x (echivalent 0,62x).

Rotița de moduri:

Setările personalizate le poți accesa printr-o simplă rotire a rotiței de moduri. Pentru că vorbim de partea constructivă, cel mai tare este micul buton de blocare al rotiței de moduri. Firește, acesta există și la alte aparate. Ce îmi place este însă modul în care acesta funcționează. Poți bloca și debloca rotița de moduri printr-un simplu clic.

Sub rotița de moduri avem o pârghie/manetă (noutate la Olympus) cu ajutorul căruia putem comuta între reglarea luminii și a umbrei sau nuanța intermediară. Un exemplu despre utilizarea acestei manete găsiți mai jos, atunci când voi prezenta butonul creativ situat pe partea frontală a aparatului.

Amplasarea celor două rotițe selectoare este atipică pentru Olympus, mai ales dacă ne gândim la E-M5 și E-M10. La E-M1. Singurul lucru de care m-am „împiedicat” când vreau să fac reglări fără să iau aparatul de la ochi este selectorul pentru compensarea de expunere. Degetul găsește automat acest selector și involuntar, datorită mărimii, îl ia drept ca pe cea de a două rotiță selectoare. Dar vorbim aici totuși de o chestie care ține de… obișnuință.

Un alt aspect care mi-a atras atenția: micul buton de filmare. Acesta nu este „îngropat” ca la majoritatea aparatelor foto, ci este ridicat și înconjurat de o margine ușor înaltă. Aceasta nu depășește înălțimea butonului, astfel încât dacă ai nevoie să pornești modul de filmare rapid, o poți face fără probleme. Se exclude o apăsare involuntară.

Cei de la Olympus au introdus pe al lor PEN-F o rotiță care nu există la alte Pen-uri sau OM-D-uri: comutatorul pentru compensarea expunerii. Acesta permite compensarea expunerii de la -3 EV la +3 EV.

Nu cred că mai trebuie să spun că funcția celor două rotițe este personalizabilă. Pentru asta trebuie însă citit manualul.

Pe fața aparatului găsim la 3 butoane, ca să zic așa. Primul de jos este butonul care deblochează obiectivul. În partea opusă acestuia găsim butonul care are din fabrică funcția de previzualizare a profunzimii de câmp la diafragma activă. Dacă la aparatele foto DSLR efectul acestei funcții este greu de sesizat din cauza vizorului optic, la aparatele foto cu vizor electronic acest lucru este perfect vizibil, așa cum se poate vedea în exemplul de mai jos, datorită posibilității de compensare ale respectivului vizor.

În mod normal, atunci când te uiți prin vizor, profunzimea de câmp este dată de diafragma maximă a obiectivului, ceea ce înlesnește ușurința de punere la punct (automată, de către aparat, sau manuală, de către utilizator). Pentru a vedea însă profunzimea de câmp reală, trebuie apăsat butonul respectiv.

Diferențele sunt suficient de vizibile la distanță mică. La distanțe mai mari, previzualizarea nu oferă multă informație în acest sens (depinde însă de obiectiv; dacă vorbim de teleobiectiv, atunci previzualizarea are sens).

Cel mai interesant buton este însă „Butonul Creativ”, cu ajutorul căruia se pot capta fotografii  în modul „Imagine” (modul normal în care este setată imaginea în mediul de fotografiere 1: i-Enhance – îmbunătățire inteligentă, Vivid – culori vii, culori naturale, Mut – culori neutre, portret, monocrom, personalizat, e-Portret – portret îmbunătățit). „Control Profil de Culoare”, „Control Profil Monocrom”, „Filtru artistic”, „Creator de culori”.

Pe spatele aparatului avem, de la stânga la dreapta: vizorul electronic OLED de 2,36 milioane de puncte, în stil clasic rotund, urmat de butonul pentru reglarea dioptriilor (-4,0 – +2,0), butonul Fn2

Alegeri posibile:

  • Selecție comutare între vizor și ecranul mare
  • Control focal pentru a afișa conturul subiectului în vederea reglării focalizării
  • Activare/dezactivare mod bracketing, mod HDR
  • Mărirea imaginii – corectarea și controlul perspectivelor, teleconvertor digital, (adică zoom digital)
  • Ajustarea expunerii, poză de test – schimbarea calității RAW/jpeg din butonul rotativ
  • Comutare modul manual de focalizare
  • Setarea poziției inițiale în modul AF, selectare zonă AF, balans de alb la o singură atingere
  • Previzualizarea diafragmei – activare AEL/AFL
  • Setări informații obiectiv – S-OVF – simularea vizorului optic
  • Inactiv – o mulțime de elemente personalizabile, maneta de control a luminii și a umbrei, selector spate, Fn1 (inactiv; Setări info obietiv; S-OVF; comutare între vizor și ecranul mare; control focal
  • Expunere – selectare zonă AF; activare/dezactivare AEL/AFL; inactiv)

Funcții

Este greu să vorbești despre funcțiile oferite de Olympus PEN în doar câteva rânduri. PEN-ul se diferențiază prin deja cunoscutul mod foto de înaltă rezoluție (50MP în format jpeg, 80MB în format raw).

Pentru cei care nu știu cum funcționează modul de fotografie de înaltă rezoluție: se captează opt imagini în succesiune rapidă folosindu-se obturatorul electronic pentru a nu produce vibrații care ar putea afecta expunerea.

Singurul dezavantaj al acestui mod este condiția de bază pentru fotografierea de înaltă rezoluție: atât aparatul cât și subiectul trebuie să fie statice. Dacă există un element în mișcare, acesta va fi interpretat incorect, fapt ce se va putea remarca în fotografia finală.

Aparatul oferă un timp de expunere destul de impresionant: 1/8000s cu obturator mecanic și 1/16.000s cu obturatorul electronic! Se oferă astfel posibilitatea de a se folosi un obiectiv cu f/1,8 la diafragmă maximă cu soarele în cadru! Ți se deschid perspective noi, unice, fără a mai fi nevoie să recurgi la un filtru ND, filtru ce ar putea afecta calitatea optică a obiectivului și deci implicit și cea a fotografiei finale.

Datorită obturatorului electronic ajungi la o rafală de te lasă mut: până la 20 de cadre pe secundă la rezoluție maximă (timpii de expunere trebuie să fie între 1/25s și 1/16.000s)! Datorită memoriei tampon, atunci când tragi cu mitraliera la 20 de cadre pe secundă poți obține o rafală timp de 1 secundă și ceva (memoria tampon permite aproximativ 39 de cadre pentru format raw și 45 de cadre în format jpeg când se folosește rafala de 10 cadre pe secundă). Olympys Pen F este un aparat foto pur sânge pentru fotografia de stradă.

Ecranul rabatabil. Nu că ar fi cine știe ce de mega-extra-performant. Când îl rotești în poziția de „parcare”, aproape că transformă digitalul în analog, la exterior. Ajută de minune la „camuflare”.

Altă funcție deosebită pentru un Pen: focus bracketing, sau focalizare în serie, unde aparatul captează o serie de imagini cu diferite puncte de focalizare. Adică aparatul foto va înregistra în succesiune rapidă (rafală) mai multe fotografii, fiecare cadru cu o focalizare mai în spatele primului punct de focalizare. Avem apoi posibilitatea de a combina acele cadre într-unul singur, obținând astfel o profunzime de câmp mai mare decât în mod normal. Funcție foarte utilă pentru fotografia macro, la subiecte care nu se mișcă. Se poate stabili numărul de fotografii și distanța dintre punctele de focalizare.

Calitatea imaginii

Pentru a demonstra ce poate face noul senzor de 20 de megapixeli vă prezint un prim cadru luat cu aparatul primit spre test. Imaginea originală este aproape în totalitate neagră. A doua imagine este o copie a primei, prelucrată în Lightroom, după conversia din orf în dng cu Adobe DNG Converter.

Butonul Creativ

  • Mod imagine:  i-Enhance (fotografii mai impresionante ca și aspect, în funcție de scena fotografiată), animat (culorii vii), natural (culori naturale), mut (fotografii cu tonuri neutre), portret, fotografie alb negru, definit (personalizare completa), e-Portret (texturi fine ale pielii, un fel de netezire și îndepărtare a imperfecțiunilor de pe piele).
  • Ajustarea culorilor individuale: În acest mod, utilizatorul poate ajusta 12 culori diferite cu valori de până ±5. Setările sunt memorate în 3 profiluri de culoare.
  • Ajustare monocromă: se pot alege diferite filtre de culoare și seta diferite intensități ale filtrului.
  • Ajustarea culorii generale 
  • Filtre artistice: Pop Art I și II; Focalizare fină; Pastel I și II; Tonuri deschise; Granulație monocrom I și II; Stenopă I, II și III; Dioramă I și II; Procesare încrucișată I și II; Sepia pal; Ton dramatic I și II; Key Line; Efect acuarelă; Efect fotografii de epocă I, II și III; Culoare parțială I, II și III.

Construcție

Metal și sticlă. Pentru un ochi de pește de 8mm și o diafragmă de f/1,8 este uimitor de compact. Singurele elemente din plastic, din câte îmi dau seama: micul parasolar și capacul. Ca lungime, este cu 4mm mai scurt decât Olympus M.ZUIKO DIGITAL 12-40mm 1:2.8 PRO. În privința diametrului și acesta este mai „subțire” decât 12-40.

Din punctul meu de vedere, Olympus M. Zuiko DIGITAL 8mm 1.8 este un obiectiv absolut superb cu câteva excepții

  • Autofocalizarea. Nu puține au fost momentele în care am avut neplăcuta surpriză să nu pot obține autofocus sub nici o formă, deși în aceleași condiții de lumină nu aș fi avut nici cea mai mică problemă cu un obiectiv normal. 
  • Îi lipsește mecanismul de comutare între autofocalizare și focalizare manuală, așa cum întâlnim la obiectivele PRO. M-a salvat de la situațiile uneori penibile când obiectivul refuza să facă punerea la punct. O scurtă mișcare de mână și eram în modul manual, iar datorită vizorului electronic, punerea la punct manuală este o joacă de copil până și pentru miopi. 
  • Capacul din față. Constructiv este ok, deși sincer mi-ar plăcea să aibă o suprafață catifelată la interior, pentru protejarea mai bine a lentilei frontale, în cazul unui „dezastru”. Dar cel mai deranjant aspect este dat de mecanismul de prindere/blocare. Nu de multe ori, într-o oarecare grabă, nu am putut prinde bine capacul de obiectiv. 

Să trecem la părțile pozitive:

  • Luminozitatea! Un obiectiv superangular și diafragmă de f/1,8! Wow! Uimitor de compact pentru un asemenea calibru.
  • Calitatea optică. De invidiat! Clar chiar și la diafragma maximă de f/1,8
  • Lens flare (reflexii)? Nu alterează calitatea imaginii. Adică sunt foarte bine „controlate”. Soft? Nu există așa ceva.
  • Autofocalizare ratată? Hm… uneori, în condiții dificile, nu din cauza obiectivului, ci a sistemului de focalizare tipic mirrorless. 

Nu este un obiectiv de folosit zi de zi. Nu este nici ieftin, dar nu pot spune că obiectivele ochi de pește pentru celelalte monturi sunt mai ieftine. Fie vorba între noi, nici nu oferă aceleași lucruri.

Am folosit obiectivul de 8mm cu foarte mare plăcere. Combinat cu un corp modern, unde grija pentru imagini excesiv de granulate (pentru cei născuți în era digitalului, mă refer la zgomotul de imagine) este neglijabilă, mi-am permis să fotografiez din mână chiar și în „beznă”. Ce am remarcat în timpul utilizării este faptul că atât vizorul electronic, cât și ecranul LCD al aparatului foto te pot înșela mai mult sau mai puțin atunci când vine vorba de expunerea afișată și cea reală (a fotografiei digitale).

Ecranul OLED și AMOLED sunt superbe pentru a te uita la ele, numai că „înfrumusețează” excesiv imaginea. Atunci când descarci fotografia pe calculator, îți dai seama de „dezastru”. Când vine vorba de compensarea expunerii, lucrurile pot fi și mai rele.

 Cu toate acestea, aparatul, dacă este lăsat de capul lui, face față cu brio unor astfel de provocări. Micile rateuri sunt corectabile în post-procesare, iar dacă o dăm într-adevăr în bară, putem scoate din RAW foarte mult, așa cum s-a putut observa în exemplul dat mai sus.

Test ISO

Citește review-ul complet aici!

Un articol si fotografii de Sorin Voicu.

Alți fotografi au mai citit și:

1 Comment

  • Your composition fanfares you have got a more than one of revel in in this point. are you able to specific me to in addition gadgets approximately this? I inclination recommend this document to my buddys as properly.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.