Olympus OM-D E-M10, micul vrăjitor

F64
21minutes read

Da, Olympus OM-D E-M10 m-a vrăjit. M-a făcut să-mi placa compact system-urile. L-am primit pentru test aproape o săptămâna și în fiecare zi am descoperit ceva nou la acest aparat.
Este al treilea compact system din seria OM-D. Numărul 10 te-ar putea induce în eroare și l-ai putea considera cel mai slab din serie. OM-D E-M10 însă nu face concesii la calitatea imaginii, utilizabilitate şi ergonomie. A preluat câte ceva bun de la fiecare dintre cei doi frați mai mari (E-M1 si E-M5).

Atu-urile Olympus OM-D E-M10

Senzor 4/3, Live MOS (CMOS), 16 MP
Procesor de imagine de ultimă generație, TruePic VII
Doua control dial și multe butoane cărora le pot fi atribuite diferite funcții
Ecran rabatabil, rezoluție 1037k puncte
Vizor electronic 1,44M puncte
Focus peaking (asistenţă pentru focus manual)
Fotografiere continuă 8 cadre / sec.
Video Full HD, 30p
Wi-Fi
Stabilizare optica de tip deplasare senzor, pe trei axe
Grip.

Olympus OM-D E-M10 a primit două premii: Cel mai bun compact system entry level (TIPA 2014) şi Cel mai bun compact system (EISA 2014 – 2015).

La fotografiat cu Olympus OM-D E-M10

Am primit aparatul cu obiectivul de kit M.Zuiko Digital, 14 – 42 mm EZ (28 – 84 mm echiv.). Obiectivul este foarte mic, retractabil şi are un capac care mi s-a părut cam incomod. Nu este legat de aparat, există deci un risc sa-l pierzi mai ușor și nici nu se prinde din prima de obiectiv.
Obiectivul, cu toate că este foarte mic, are o construcție complexă, opt elemente în şapte grupuri, cu trei elemente asferice, unul ED si unul Super HR. Pe românește, asta asigură imagini clare, cu un contrast bun, cu aberații cromatice minime şi o anumita protecție când tragi cu soarele în faţă. Apertura maximă a obiectivului este F3,5 – F5,6, iar cea minimă F22. Numărul lamelelor diafragmei este cinci, adică obții cu ele un bokeh comme ci comme ça.

M.Zuiko Digital, 14 – 42 are două inele la bază, unul pentru zoom şi celălalt pentru focus manual. Zoom-ul este lent. Asta ar putea fi un neajuns dacă te grabeşti să fotografiezi ca să prinzi momentul, dar este un avantaj când filmezi. Există și o scurtă întârziere între mișcarea inelului şi zoom. Pe mine m-a deranjat, dar pentru altcineva care nu folosește obiective DSLR ar putea trece neobservată.
Ar mai trebui spus că oferta de obiective pentru acest aparat este variată. Pe lângă obiective Olympus poți achiziționa obiective 4/3 Panasonic sau Sigma. Mi s-au părut interesante obiectivele Olympus M.ZUIKO DIGITAL 25mm f/1.8 ES-M2518, obiectiv prime (fix), luminos (cu apertura mai mare), cu distantă focală 50 mm echiv., recomandat pentru portrete și Olympus M.ZUIKO DIGITAL ED 75-300mm 1:4.8-6.7 II, obiectiv tele, cu o distanţă focală între 150 si 600 mm echiv., bun pentru călătorii, portrete, pasări sau animele sălbatice. Au un preț decent și le recomand începătorilor care vor sa fotografieze orice, în orice situație.
Aparatul poate fi ținut stabil, cu ambele mâini. Am obținut imagini clare chiar și cu timpi de expunere mai lungi, 1/60 – 1/30 sec., în interior sau seara, afară. Stabilizarea pe trei axe (deplasare senzor) își face bine treaba. Avantajul stabilizării de acest tip este că poți folosi orice obiectiv, cu sau fără stabilizare. Peste 1/30 sec. însă fotografiile riscă să iasă mișcate dacă fotografiezi din mâinî.

Imaginile JPEG din aparat sunt evident mai sharp decât fișierele RAW (ORF), chiar și la timpi de expunere mai lungi.

O imagine destul de clară, cu prăjiturile, în casa, fără flash, am obținut chiar si la 1/10 sec., dar din mai multe încercări.

Controlul mi-a plăcut în mod deosebit la acest aparat foto. OM-D E-M10 are doua control dial-uri. Un DSLR pe la același preț, de exemplu, nu oferă acest “lux”.
Mode dial se află în partea stângă și modurile de fotografiere pot fi selectate rapid. Se învârte la 360. Patru seturi de parametri pot fi salvate în MySet 1 – 4 și le poți folosi de câte ori ai nevoie. MySet se salvează și se activează cu ajutorul meniului.

Vizorul are un senzor de proximitate și nu este nevoie să apeși pe un buton pentru a trece de la ecran la vizor și invers. Calitatea imaginii în vizor este bună. Rezoluția sa este 1,44M puncte.
Ecranul are o diagonala de 7,5 cm şi o rezoluție de 1037k puncte si asigura imagini clare. Este rabatabil, între 90 si 30 grade, ceea ce este de ajutor când fotografiezi de sus sau de jos. Aparatul poate fi controlat și prin comenzi tactile, iar ecranul tactil poate fi activat / dezactivat din meniu.

Butoanele se afla în partea dreapta, la-ndemână. Poţi atribui diferite funcţii la trei butoane, Fn1, Fn2 si Rec. De exemplu: ISO, balans de alb, previzionare profunzime de camp, focus sau focus peaking. În plus pot fi personalizate şi cele patru butoane ale selectorului multiplu. Acestora însă le poți atribui un număr mai redus de comenzi.

O facilitate interesantă pentru fotografii mai avansaţi este Multi Function. Implicit, butonul Multi Function este Fn2, dar funcţia poate fi atribuită si Fn1 sau butonului Rec. După ce ai apăsat butonul poți accesa cinci funcții privind prin vizor: highlight & shadows, color creator, ISO/balansul de alb, zoom și aspectul imaginii. Cu acestea poți ajusta expunerea. De exemplu highlight & shadows sau hue & saturation (color creator) pot fi setate cu cele doua rotiţe pentru control.
În vizor poate fi afișat un meniu rapid, numit super control panel. Cu acesta poți controla ISO, balansul de alb, sharpness, contrastul, saturația culorilor, tonul, modul auto-focus, printre altele. Un meniu rapid și super control panel vor fi afișate în live view dacă nu folosești vizorul. Meniul rapid permite accesul la 14, iar super control panel la 21 funcții. Îți va lua ceva timp până să înveți tot sistemul de control și să alegi short-cut-urile cele mai convenabile.
Meniul este intuitiv și ușor de utilizat în cea mai mare parte. Este alcătuit din tab-uri, fără scroll, cu excepția meniului Custom. În acesta din urmă Olympus s-a gândit să folosească litere pentru categorii, ceea ce nu este foarte practic. Căutarea comenzilor în meniul Custom este o mică aventură.

Comanda pentru conectarea la smartphone se află în meniul Playback. Alte comenzi pentru conectarea Wi-Fi sunt în meniul Setup. De ajuns ca să amețești putin la prima conectare. Odată însă ce ai înțeles care este comanda rapidă (cea din meniul Playback) te poți conecta foarte simplu la dispozitivul mobil, gratie codului QR afișat pe ecranul aparatului foto. Cea mai simplă modalitate de conectare pe care am văzut-o la un aparat foto cu Wi-Fi.

Lucrurile interesante nu se opresc aici. Olympus OM-D E-M10 oferă două tipuri de fotografii HDR, primul mai soft și al doilea cu efect mai pronunțat. Astfel poți fotografia fără probleme scenele în care este soare puternic și umbre mai dure. În modul HDR sunt trase patru fotografii cu expuneri diferite care apoi sunt combinate într-o imagine JPEG. Dacă dorești un control mai avansat, OM-D E-M10 oferă și HDR bracketing, iar aici poți selecta numărul de imagini trase și diferența de expunere (2 sau 3 EV).

Faţă de alte aparate, cu funcție HDR disponibilă numai dacă fotografiezi JPEG, OM-D E-M10 iți oferă și o imagine RAW pe care o poți prelucra mai în detaliu pe calculator. Pentru HDR manual există bracketing de expunere (AE bracketing), dar şi bracketing balans de alb (WB bracketing), bliţ sau ISO. Dacă nu te poți hotărî ce filtru să folosești ai și bracketing pentru filtre. Cu o declanşare obții 12 imagini, fiecare cu câte un filtru aplicat (vezi fotografiile cu cele 12 filtre Art mai jos).

Pentru scenele de noapte Olympus OM-D E-M10 are opțiunea Live Composite. LIVECOMP este un timp de expunere (mai lung). În acest mod fotografiile sunt suprapuse si formează o singură imagine. Expunerea scenei poate dura până la 3 ore. Imaginile intermediare sunt afișate pe ecranul aparatului. Pentru acest tip de fotografiere ai nevoie de un trepied. În modul Live Composite se poate seta diafragma şi poate fi ales un filtru. La fel ca la HDR poţi produce şi o imagine RAW, nu numai JPEG.

O funcție interesanta pentru începători, dar si pentru avansați, este prioritizarea focusului pe ochii subiectului.

Pe scurt, acest mic aparat foto poate multe. Poţi să experimentezi multe stiluri de fotografiere şi să te joci cu o funcție nouă, sau o combinație nouă, în fiecare zi.

Ar mai fi de spus ceva despre aplicația pentru dispozitivele mobile, Olympus Image Share. Aceasta este în limba romana. În afară de conectarea simplă cu ajutorul codului QR, aplicația permite controlul aparatului de la distanţă ai editarea fotografiilor. Este aplicația cea mai completa pe care am văzut-o până acum.

Calitatea imaginilor

Senzorul Olympus OM-D E-M10 este de tip 4/3, Live MOS (CMOS), de aproximativ nouă ori mai mare decât un senzor din aparatele compacte, dar mai mic decât un senzor APS-C (DSLR). Este același senzor folosit și la aparatul de top OM-D E-M5 și are o rezoluție de 16 MP. Procesorul de imagine este nou, TruePic VII.
Olympus OM-D E-M10 produce fotografii de calitate, la nivelul așteptat. Pana la ISO 3200 imaginea este bună, apoi începe să se degradeze. La ISO 6400 fotografia mai poate fi folosită. La ISO 12800 în afară de zgomotul de luminanță apare și un zgomot de culoare. La ISO maxim 25600 culorile se amestecă și zgomotul este pronunțat.

Aberațiile cromatice sunt bine controlate, nu mi-au sărit în ochi. Culorile sunt bine reproduse. Nu mi-au apărut artefacte în fotografie când am tras cu soarele în faţă. Meritul este aici al obiectivului M.Zuiko Digital, 14 – 42 mm EZ. Am fotografiat cu Olympus OM-D E-M10 la evenimentul Train Delivery, în Gara de Nord.

Aberaţiile cromatice sunt bine controlate, nu mi-au sărit în ochi. Culorile sunt bine reproduse. Nu mi-au apărut artefacte în fotografie când am tras cu soarele în faţă. Meritul este aici al obiectivului M.Zuiko Digital, 14 – 42 mm EZ. Am fotografiat cu Olympus OM-D E-M10 la evenimentul Train Delivery, în Gara de Nord.