Despre triggerul DSLR Nero MT-N1 si ce poti face cu el

În cele ce urmează va voi povesti despre Nero MT-N1 şi ce am putut să fac cu el într-o zi de weekend.
NERO MT-N1 este un declanşator multifuncţional extrem de versatil ce poate declanşa camere foto DSLR şi bliţuri, fiind prevăzut cu 3 senzori: de lumină, de sunet şi laser.
Extrem de compact pentru câte funcţii încorporează, dispozitivul este aproape imposibil de descifrat fără manualul de utilizare datorită modului de programare a funcţiilor extrem de încălcit, bazat pe nişte coduri luminoase date de cele 10 leduri din partea de sus.
Pe corpul lui întâlnim două mufe mama jack, butonul de on/off şi pe partea cealalată încă 2 butoane şi un potenţiometru cu care se reglează sensibilitatea diferitelor funcţii.

La treaba
Deşi planul iniţial a fost să folosesc şi funcţia de declanşare bazată pe sensibilitatea la laser, după mai bine de jumătate de zi de încercări nereuşite în a alinia laserul cu dioda receptoare, am renunţat.
Trebuie construit un sistem perfect pentru a alinia un laser (de jucărie, breloc etc.) cu această diodă, dar cel mai greu este să mai faci ca subiectul fotografiat să treacă prin această rază laser şi să o întrerupă, astfel încât declanşatorul DSLR NERO MT-N1 să dea semnalul de declanşare a aparatului şi a bliţurilor.
Concret am vrut să fotografiez splash-uri de picături de apă, iar funcţia de delay a trigger-ului DSLR NERO ar fi fost perfectă pentru acest lucru. Promit să construiesc în cele din urmă un astfel de sistem şi să revin asupra testelor.
Asta nu a însemnat că nu am putut folosi declanşatorul pentru fotografiatul picăturilor de apă. L-am pus pe modul Sound-Trigger şi când voiam să declanşeze era suficient să tuşesc sau să bat din palme. Mai simplu decât de apăsat pe butonul camerei, pentru că astfel îmi permitea să stau lângă tăviţa de apă şi să urmăresc cu atenţie picăturile ce cădeau din pipetă.

Am folosit în stânga şi în dreapta două bliţuri Nissin MG8000 Extreme care mi s-au părut extraordinare, mai ales că pot declanşa în rafală de până la 100 de flash-uri continue la ⅛ din putere fără să se încingă sau să dea rateuri.

Cel din stânga era declanşat prin cablu sincron Jack-PC Sync, iar cel din dreapta era în modul slave optic, pregătit să răspundă la semnalul celuilalt.
Ambele au fost la putere 1/32 în mod manual. Cu cât puterea este mai mică, cu atât durata pulsului luminos este mai scurtă (de ordinul 1/40.000 dintr-o secundă) aşa că pot fi îngheţate în timp cele mai rapide subiecte.

Măsuţa folosită este una dedicată fotografiei de produs  şi am putut să folosesc şi al treilea bliţ (un Nikon SB-910) aşezat în spatele plexiglasului alb-mat pentru a colora fundalul cu ajutorul gelurilor de diferite nuanţe.
Un sfat înainte de a începe, este bine să va folosiţi de un obiect ce va fi plasat în zona unde vor cădea picăturile, şi să prefocalizati pe acesta, iar apoi să treceţi aparatul pe manual focus.

Eu am folosit ca obiectiv un Micro Nikkor 105 mm pe bătrânul meu D700 pentru că îmi oferea distanţă de lucru mare şi beneficiam în acelaşi timp de detalii incredibile, ceva obişnuit pentru obiectivele dedicate fotografiei macro.

Balonaşe Bum-Bum
Pentru că experimentul cu laser-ul nu a mers aşa cum a trebuit, şi pentru că mai aveam puţin de aşteptat să se întărească adezivul pentru experimentul extrem al zilei (am lăsat ce-i mai bun la final, nu? 🙂 ) am zis să mă mai joc puţin şi cu câteva baloane umplute cu apă şi aruncate în aer de-un pistol de jucărie modificat.
Setup-ul l-am modificat puţin. Bliţurile au “urcat” pe 2 stative Fancier dotate cu menghine Kaiser pentru a le putea apleca în jos spre balon, de la o distanţă sigură.

Setup Video
Balonul umplut cu apă şi legat cu gută de pescuit transparentă atârnă de un braţ de tip boom  în faţa unui fundal gradual din material plastic. Marele avantaj al acestui fundal este că şi dacă se udă, şi se va uda cu siguranţă în cazul acestor experimente, nu păţeşte nimic, iar al doilea mare avantaj este că poate fi iluminat din spate cu o lumina suplimentară.
Ca şi sistem de declanşare de această dată am trecut bliţurile pe declanşatoare wireless (un model chinezesc mai vechi, ceva similar cu asta) la acelaşi nivel de putere pentru viteze mari de lucru.
A trebuit însă să le acopăr cu nişte puncute dotate cu zip-lock pentru că erau periculos de aproape de apa care exploda din baloane.
Declanşatorul NERO MT-N1 a fost trecut pe al doilea mod de declanşare la sunet şi anume “Sound Trigger with Lock”, mod în care declanşează doar la primul zgomot detectat, explozia propriu zisă a balonului, pentru că altfel ar fi declanşat şi când băltoaca de apă cădea pe podea.

Nu am insistat prea mult pentru că riscam să inund complet garajul şi pentru că deja cu balonaşe mă mai jucasem cu altă ocazie. Am scris un tutorial complet cu multe trucuri şi sfaturi pe această temă, aici.
În plus de asta, nici baloanele nu erau prea cooperante, refuzând să se spargă cum trebuie atunci când erau străpunse de săgeata modificată (o bucăţică de sârmă în loc de ventuză).

Am simţit lipsa posibilităţii de a adaugă un delay la modul sound-trigger al lui NERO MT-N1(ca la modul Laser), pentru a putea varia tipul de cadre obţinute. O pauză de câteva milisecunde după explozie, şi apa ia cu totul alte forme.
Let’s roll
A venit momentul mult aşteptat, în care va voi povesti cum socoteala din târg se poate potrivi cu cea de acasă, dacă plănuieşti suficient şi din timp 🙂
Practic de când am primit la teste trigger-ul DSLR NERO MT-N1, planul meu a fost să realizez un setup precum cel din paşii următori.
M-am mai jucat în trecut cu pahare cu apă, înclinate, colorate şi în fel şi chip pozate, dar niciodată nu am putut să pun în aplicare un plan mai vechi. Nu vreau să îmi asum titlul de originalitate, au mai făcut-o şi alţii în fel şi chip, însă eu chiar îmi doream să încerc în versiunea mea.
Astfel că, la începutul zilei am cumpărat un mini-Skateboard de la librărie – 20 lei (da, şi eu m-am mirat cât de ieftin l-am găsit), un set de pahare low-cost tot de 20 de lei şi un adeziv serios Bison e-Poxi transparent, aţi ghicit, tot la 20 de lei 🙂

Le-am lipit precum în imaginea de mai sus şi le-am lăsat să se întărească, aproximativ 5h cât mi-am făcut de lucru cu picăturile şi baloanele în garaj. Deşi iniţial adezivul era un alb lăptos, pe măsură ce se usca, a devenit complet transparent, adăugând şi mai mult la iluzia că paharele nu ar fi lipite din pozele finale.
Apoi am purcers la modificarea setup-ului din garaj, strângând în prealabil din balta rezultată de la puţinele încercări cu baloane (atenţie, chiar se face multă apă după numai 3-4 încercări).

Am realizat un plan înclinat pe care skate-paharele se puteau distra, încheiat cu o altă bucată de lemn care avea multiple roluri:
de a curma brusc distracţia de la vale a paharelor
de a face zgomot suficient pentru a fi “auzit” de NERO MT-N1
de a provoca un şoc suficient de puternic astfel încât apa să sară din pahare.
Atunci când fotografiem sticlă este bine să o iluminăm din spate, aşa că am folosit un singur bliţ în spatele fundalului cu diferite geluri colorate şi unul de deasupra, montat pe braţul boom şi cu un gel albastru, pentru a modifică maro-ul fundalului şi a crea un con interesant de lumina.
Aparatul a fost înclinat şi el din capul trepiedului, astfel încât în fotografie baza paharelor să fie dreaptă.

Deja prima iluzie este gata: apă stă în mod nefiresc în pahare, dar nu este nimic altceva decât gravitaţia.
De aici a început joacă 🙂 Împins paharele cu diferite viteze pe planul înclinat, la început mai uşurel de frică să nu zboare din strânsoarea adezivului.

Apoi din ce în ce mai violent, pe măsură ce am căpătat încredere în lipitura realizată. Nu a fost chip să reuşesc să le desprind, deşi la un moment dat mi-ar fi plăcut să prind o fotografie cu o coliziune între paharele desprinse de pe skateboard.
O notă pentru mine: dată viitoare, doar o picătură de adeziv, cât să le ţină la coborâre, dar să scape la contactul cu placa de frânare. Să te ţii atunci cioburi şi apă zburând de colo colo 🙂

După o zi întreagă de pozat, am început să am vedenii şi să disting forme în apă care zbura de colo colo. Contraziceţi-mă dacă puteţi, dar în imaginea de mai jos am văzut o lebădă roşie, o gaşcă galbenă şi un curcan albastru 🙂

Culorile le-am făcut adăugând câteva picături de cerneală de imprimantă în fiecare dintre pahare.

Va las mai jos cu o galerie de imagini realizate de-a lungul experimentului final. Alte “modificări” pe care le-am făcut a fost să mai schimb densitatea apei adăugând nişte smântână lichidă (din aceea pentru gătit), iar la final am mai făcut 2-3 splash-uri cu nişte căpşuni pe care le aveam prin frigider.

Concluzii
A fost o zi plină, încărcată cu încercări frustrante şi nu tocmai reuşite, dar care a culminat cu nişte rezultate excelente, zic eu, ale testului cu paharele, singurul experiment plănuit şi pregătit din timp.
Fotografia de tip high-speed necesită multe încercări şi răbdare multă şi de cele mai multe ori se face multă mizerie, aşa că atenţie unde o încercaţi.
Declanşatorul NERO MT-N1 şi-a făcut treaba cu brio pentru testul meu cu sunete, însă nu pot vorbi şi despre celelalte moduri ale sale, pentru că nu am putut să le testez concret.
Cum am zis şi mai sus, mi-ar fi plăcut că bonus să aibe şi posibilitatea adăugării unui delay la modul de declanşare pe baza de sunet, pentru a putea varia rezultatele obţinute.
Spor la joacă!
[products ids=1050424,1050418,503829,1045584,1046909,125007826,1038410,1041901,109081,1043436,1043438,1046992,2304121]