Avem bucuria sa va invitam la o noua editie F64 Storytelling, de aceasta data in compania lui Oliver Merce.

Probabil ai mai auzit de el. Timisorean, castigator al unui important premiu „Mihai Vasile” – Categoria “Picture Story” , detinator al unor medalii AAFR, PSA sau UPI, cu numeroase aparitii in Oitzarisme, dar si pe nikonisti.ro, in Foto4all, Photo Magazine sau pe Vice si streetviewphotography.net, Oliver ne va prezenta de aceasta data un proiect aparte, un proiect documentar despre Anina.

Mai mult, vom avea parte de mai mult decat storytelling, intrucat cu aceasta ocazie are loc si o prima lansare a cartii “The Anatomy of Decay”.

Te asteptam asadar pe 16 decembrie la sala expozitionala, incepand cu ora 19:00, pentru a afla cum s-a nascut acest proiect, ce povesti din Anina are Oliver sa ne spuna si ce inseamna sa finalizezi un proiect fotografic intr-o carte tiparita.

Inainte de a ne reuni la sala expozitionala, haide totusi sa aflam cateva lucruri despre Oliver din interviul de mai jos, acordat pentru blogul F64:

#1 Povesteste-ne putin despre tine, cum ai inceput, daca te-ai gandit ca vei ajunge in acest punct si ce reprezinta pentru tine fotografia la nivel personal?

Prin anul 2007 mi-am cumparat un aparat foto digital, dar in urmatorii trei ani a fost  intrebuintat in principal pentru a face poze cainelui sau in concedii. Abia dupa anul 2010 am realizat ca se pot face si altfel de poze cu un aparat foto, astfel ca pana in 2011 a fost o perioada de cautari, in care am experimentat mai multe genuri ale fotografiei. Cartile din colectia “Diafragma 9” au avut insa meritul ca m-au determinat sa ma opresc asupra fotografiei de strada si a celei documentare.

In momentul in care am pornit la drum nu mi-am facut un “plan de bataie”, nu mi-am calculat pasii pe care trebuia sa-i urmez. Totul a decurs cat se poate de natural. Si asta, probabil si din cauza ca fotografia nu este pentru mine o sarcina impusa de altcineva, o fac din pura placere, doar atunci cand vreau eu si fotografiez doar ceea ce imi place. Singura mea responsabilitate cand fac fotografii este doar fata de subiect.

#2 De unde a pornit „The Anatomy of Decay”?

Ideea cartii „The Anatomy of Decay” s-a nascut dupa ce juriul concursului de fotografie documentara “Premiile Mihai Vasile” a apreciat seria pe care am inscris-o in concurs. Pana in acel moment, scopul meu a fost doar sa termin proiectul pentru a da vizibilitate unor intamplari pe care timpul le va ascunde. Odata cu atribuirea locului I la categoria “Picture Story”, am decis ca povestea locuitorilor din Crivina si din Orasul Nou (ambele cartiere ale orasului Anina) merita sa fie prezentata si sub forma unei carti, nu doar in reviste, expozitii sau festivaluri de fotografie.

storytelling oliver merce

#3 Ce te face pe tine sa consideri o fotografie ca fiind memorabila? Ne poti da cateva exemple?

Pentru mine, o fotografie memorabilia este o fotografie prin internediul careia ma pot conecta emotional cu subiectul.Este acea fotografie care iti merge direct la inima, luandu-i ceva timp pentru a ajunge si la creier, ca sa-l parafrazez pe Bill Jay.

Imi vin in minte multe astfel de fotografii, iar pentru a mentiona doar cateva, as putea enumera unele dintre fotografiile lui Eugene Smith (in special fotografia facuta lui Tomoko Uemura), fotografii ale lui Don McCullin (cum ar fi de exemplu fotografia facuta in Biafra acelei femei care alapteaza sau fotografiile facute in Banglades in timpul holerei. Consider ca fiind memorabile fotografiile facute de Salgado ce se regasesc in cartile sale “Workers” si “Sahel: The End of the Road”, o buna parte dintre fotografiile lui Jason Eskenazi incluse in cartea “Wonderland: A Fairy Tale of the Soviet Monolith” sau fotografiile lui Koudelka din “Exiles”. Evident, lista nu se opreste aici.

Anina si Crivina

#4 Cum preferi sa lucrezi, fotografiind zi de zi fara o anumita poveste, sau in proiecte? De ce?

Desi mi-ar face placere sa pot fotografia zi de zi, timpul nu-mi permite sa fac asta. Eu lucrez in domeniul ecologiei forestiere, prin urmare timpul alocat fotografiei este uneori destul de limitat, ajungand sa fotografiez dupa terminarea programului de la serviciu si, in principal, in weekend.

Modalitatea de lucru e diferita in functie de genul fotografic abordat. In cazul in care colind orasul pentru a face fotografie de strada, nu urmaresc un subiect dinainte stabilit, incerc sa ma opresc asupra tuturor situatiilor/intamplarilor care mi se par interesante. In cazul unui proiect insa, fotografiile graviteaza in jurul unor idei stabilite anterior, desi nici in acest caz nu exclud in totalitate factorul surpriza.

Trebuie precizat ca si in primul caz se pot naste serii, descoperind in timp fotografii care au un subiect comun, fara ca in momentul realizarii lor sa constientizez neaparat acest aspect ci doar dupa o analiza ulterioara a acestora.

#5 Crezi ca fotografia are de suferit ca si arie a creatiei artistice din moment ce devine din ce in ce mai accesibila?

Fotografia care conteaza pentru mine este cea care informeaza, care intriga. Eu nu percep fotografia drept o creatie artistica, prin urmare nu am un raspuns concret pentru aceasta intrebare.

#6 Ce ne vei prezenta in cadrul evenimentului de lansare al „The Anatomy of Decay?”

In primul rand va fi prezentata cartea ca obiect, dar nu vor fi neglijate nici alte aspecte cum ar fi: perioada de realizare a fotografiilor si a unor povesti din spatele lor, modul in care a inceput sa se contureze ideea de carte si munca depusa la realizarea ei alaturi de Cristian Bassa (pentru o perioada de aproximativ jumatate de an), el ocupandu-se de editare si de design.

#7 Ce te inspira? Te bazezi pe idei spontane si trairi de moment sau planifici totul?

Sunt inspirat in principal de muzica pe care o ascult si de cartile pe care le citesc. Cred ca atat spontaneitatea cat si planificarea au un rol important in realizarea fotografiilor. Uneori plec de acasa cu scopul de a urmari sa aplic unele idei dinainte stabilite, dar stuatia de la fata locului nu tine cont de aceasta planificare.

#8 De ce alb-negru pentru proiectul tau?

Un raspuns direct ar putea fi: pentru ca imi plac mai mult fotografiile alb negru decat cele color. O posibila explicatie poate fi gasita in faptul ca marea majoritate a fotografilor pe care ii apreciez au fotografii alb-negru, iar acest lucru este posibil sa fi actionat si asupra subconstientului meu.

Viata are mai multe fatete: poate oferi momente pline de veselie si de culoare, sau momente triste, caz in care totul este definit in alb si negru. Citandu-l de Eduardo Galeano, as putea spune ca situatia oamenilor din cele doua cartiere ale Aninei este atat de trista incat si “curcubeul este alb negru”.

#9 Mai ai si alte pasiuni in afara de fotografie?

Fotografia poate fi considerata pentru mine o pasiune relativ recenta. Vechile mele pasiuni sunt muzica metal, cainii (in special cei din rasa Rottweiler) si tatuajele.

#10 Cateva cuvinte de încheiere.

Tin sa le multumesc tuturor celor care mi-au oferit oportunitatea de a putea prezenta cartea  in cadrul salii expozitionale F64, precum si celor care vor fi prezenti in 16 decembrie pentru a afla povestile din spatele “The Anatomy of Decay”.

Nu rata intalnirea cu Oliver din data de 16 decembrie! Te asteptam la F64 🙂