un articol de Alin Popescu

Planuiam demult o iesire foto, o plimbare lejera in care sa nu ma stresez, sa nu obosesc dar sa fac ceea ce-mi place: sa fotografiez in natura. Din pacate acest lucru nu s-a concretizat pentru o perioada prea lunga datorita programului aglomerat, al vietii incalcite pe care o ducem in ziua de azi si mai presus de toate datorita oboselii acumulate.

Rucsacul foto ma astepta cuminte la usa, doar-doar il voi ridica intr-o zi si sa plecam la drum. Doar ca eu, obosit si satul de carat trusa foto pe la diferitele job-uri la care am tot mers in ultimul timp, visam la vremurile cand nu aveam decat aparatul si un obiectiv sau chiar, mai melancolic, la vremurile cand m-am apucat de fotografiat, cu o simpla compacta.

Cred ca orice fotograf isi doreste o compacta pe care sa o aiba mereu cu el, eventual in buzunar, dar care sa ii ofere “pe tava” intregul arsenal de setari de la dSLR-ul cu care isi face veacul. Si chiar mai mult din anumite puncte de vedere: portabilitate, efecte direct din aparat, neintruzivitate (oare exista cuvantul asta?!).

In ultimul timp am tot studiat aspectul acesta si am urmarit ultimele aparitii in domeniu: Sony RX100, Canon G1x, Samsung EX2F, Nikon P310, etc., toate camere cu tinta directa indreptata spre fotograful entuziast (ba chiar si pro) care isi doreste o compacta la el tot timpul.

Am fost extrem de incantat cand un reprezentant F64 m-a contactat sa ma intrebe daca nu vreau sa iau “la plimbare” nou anuntatul Sony RX100, mai ales ca era in lista mea de interes. Am dat 2-3 telefoane si planul era facut: mergem in Dobrogea.

Simplu, o zi, de dimineata pana seara.

Aparatul

Sony RX100 este o compacta premium ce impresioneaza de la primul contact: materiale de foarte buna calitate, carcasa foarte eleganta realizata din aluminiu usor, comenzi la indemana si setari manuale complete. Nici specificatiile tehnice nu sunt mai prejos:

  • noul senzor de 1” Exmor CMOS, aproximativ de 4 ori mai mare ca al majoritatii compactelor din clasa entuziast (care au senzor de 1/2.3”)
  • 20.2 mpx efectivi
  • obiectiv Carl Zeiss Vario Sonnar T* ultra luminos cu diafragma maxima 1.8 si zoom echivalent in 35 mm de 28-100 mm
  • o nou-dezvoltata “sticla” AA (Advanced-Aspherical) ce permite proiectarea imaginii pe un senzor asa de mare intr-un pachet atat de mic
  • zgomot redus cu ISO de la 125 la 6400 (extins la 80 sau 100 la valori minime si pana la 25,600 folosindu-se tehnologia “Multi Frame Noise Reduction”)
  • focalizare ultra-rapida cu viteze de pana la 0.13s (depinzand bine-nteles de lumina existenta) cu functii de tracking si alegerea punctului de focus (aici din pacate se simte lipsa unui ecran tactil)
  • nou dezvoltatul ecran LCD de 3” cu 1229k pixeli ce vine cu tehnologia WhiteMagic –  pe langa pixelii RGB primeste si pixeli albi pentru marirea contrastului si luminozitatii (in conditii de lumina foarte puternica, imaginea de pe el ramane extrem de vizibila)
  • AutoPortrait Framing si Clear Image Zoom ca la fratii mai mari din seria alpha
  • nenumarate Stiluri Creative si Efecte de Imagine
  • functie “Memory Recall” ce permite salvarea in 3 sloturi a setarilor camerei
  • filmare full HD 50p cu focus continuu si posibilitate de zoom in timpul filmarii
  • Microfon stereo cu functie de reducere a zgomotului de la vant
  • Butoane programabile dupa preferinte
  • … si lista poate continua aproape la nesfarsit

 

Mi-am zis ca am o sacosa intreaga de specificatii si bunatati la indemana, numai bune de pus la treaba. Primul lucru care imi atrasese atentia la acest aparat fusese senzorul mare de 1 inch, identic ca dimensiuni cu seria 1 de la Nikon. Ca sa va faceti o idee cam cat de mare este comparativ cu alte aparate, iata o diagrama realizata de mine, avand ca sursa celebra diagrama a celor de la dpreview.com

Senzor mare combinat cu diafragma mare inseamna separatie de fundal a subiectului focalizat. Combinat si cu un iris circular din 7 lamele rezulta un bokeh excelent, demn spre a fi comparat cu rezultatul obtinut de un dSLR cu obiectiv luminos:

La drum

Ne-am trezit cu noaptea in cap si ne-am suit toti in Matizul lui Don’ Floreanu: eu, el cu Andreea, fata lui, si cu frate-miu. Ei echipati pana in dinti cu dSLR-uri si obiective care mai de care, eu cu mainile in buzunar, la propriu. Camera era si ea tot in buzunarul unde imi tineam mana. Aveam un zambet tamp, dar in acelasi timp ma simteam minunat fara rucsacul greu in carca.

Nu am cedat tentatiei de a lua cu mine si un dSLR, desi aveam un pic emotii: …” daca in fata ochilor mi se va arata un cadru fantastic si eu nu am la mine decat o compacta”. Ei bine, mi-am pus toata increderea in micutul RX100 si nu am regretat absolut deloc.

Ba chiar ne-am imprietenit extrem de rapid, pentru ca mai la inceputul anului am testat SonyAlphaA-57 iar micutul parea fratele sau geaman, doar ca inghesuit intr-o carcasa mult mai mica: meniu asemanator, intuitiv, usor de parcurs; functiile noi aparute pentru prima oara pe A-57 precum Autoportrait Framing si Clear Image Zoom erau si aici prezente; efectele creative cu care m-am distrat si atunci si imi propusesem sa o fac si acum au spus si ele prezent, configurarea butoanelor dupa bunul plac, de asemenea prezente.

In plus – inelul din jurul obiectivului care isi schimba comportamentul in functie de meniul sau setarea aparatului in care te afli in mod automat sau poate fi configurat dupa bunul plac spre exemplu pentru a compensa expunerea, sau pentru a face zoom, sau a schimba ISO rapid etc. Am preferat sa il pastrez pe setarea Standard ca nu cumva sa schimb din greseala vreo setare importanta atunci cand nu vreau. Este foarte usor sa il misti atunci cand tii aparatul si sa te trezesti ca ai compensat imaginea cu 2-3 stopuri, sau ai dus ISO in te miri ce valori.

Mi-a lipsit insa foarte mult (si chiar nu inteleg decizia celor de la SONY de a renunta la el) ecranul tactil, atat de usor de utilizat si de util la A-57. Setarea punctului de focus ar fi fost incredibil de rapida, precum si schimbarea altor setari ale aparatului.

Pe intreg drumul am tot “frecat” aparatul prin meniuri si setari pentru ca nu cumva sa imi scape ceva, mai ales ca manualul cu care vine este un fel de desfasurator al meniurilor si atata tot, neexplicand mai nimic din utilizarea propriuzisa a aparatului. Dar mi-am dat seama si de ce: prin apasarea butonului marcat cu semnul intrebarii, un intreg ghid de utilizare se deschide direct in aparat si fiecare functie este descrisa pe larg. Sunt categorii intregi despre cum sa fotografiezi, ce sa alegi cand vrei sa faci un peisaj, un portret etc. astfel incat si utilizatorii ne-experimentati sa il poata folosi la adevarata lui valoare. Nu ca pe Auto nu s-ar descurca de minune, dar despre asta mai tarziu.

Va mai spun de-o singura functie tare si apoi trecem la poze, cam am vorbit destul. Problema principala a compactelor este obiectivul “telescopic” si principala “buba” pe care o fac daca sunt scapate atunci cand obiectivul este extins se intampla fix acolo, de cele mai multe ori, iremediabil. Ei bine, RX100 are un accelerometru intern care detecteaza caderea si retrage instantaneu obiectivul, pana sa atinga pamantul. Poate mai sunt si alte aparate care fac deja asta, dar pentru mine este o noutate si mi s-a parut extrem de utila. Nu doresc insa nimanui sa aiba nevoie de ea.

Desi plecasem pe intuneric, pe drum ne-a prins rasaritul soarelui, insa nu am putut opri decat dupa ce am iesit dintr-un sat si apoi dintr-o padure. Soarele era deja sus dar o ceata ce se ridica din pamantul umed (eram deja zona Dunarii pe la Giurgeni) ne-a oferit cateva cadre frumoase. Eu am sarit instant din masina si pana ce colegii de tura si-au scos aparatele, eu deja terminasem de fotografiat. Da, exagerez un pic, dar m-am distrat copios si chiar am glumit pe aceasta tema.

Manual exposure | F6.3 | 1/800 s | ISO 125 | 100 mm | Dynamic Range Optimizer (DRO) Lv2 | Creative Style (CS) – Landscape

Desi e soarele in cadru, rezistenta obiectivului la flare este extrem de mare, practic poza de mai sus fiind singura in care am reusit sa obtin un flare cat de mic. M-a uimit dinamica extrem de mare a expunerii, DRO-ul facand minuni aici. In imaginea la rezolutie mare se observa detalii suficiente in zona intunecata din stanga, in campul de floarea soarelui. Daca as fi tras RAW (si nu am facut-o din simplul motiv ca nu am primit nici un soft de editare a RAW-urilor lui RX100) probabil ca as fi putut sa recuperez un pic mai multa informatie din acea zona.

Am trecut apoi din Manual in modul Scene si am ales Sunset, in ciuda faptului ca pozam la rasarit. Aceasta scena accentueaza rosul si subexpune un pic, fix ce ai nevoie pentru a captura imagini reusite la rasarit sau apus.

Scena Sunset | F5.6 | 1/640s | ISO 125 | 100 mm

Am plecat la drum si mai mult din inertie am mai tras un cadru, din mers, pentru a vedea daca reuseste sa focalizeze din miscarea masinii. Piu si pac instantaneu, adica focus confirmat si declansare. Caldura dogoritoare care deja se facea resimtita, parca a fost transpusa in imagine

Scena Sunset | F4.9 | 1/100s | ISO 160 | 100 mm

Urmatoarea oprire a fost una mai mult de urgente si nu am gasit altceva mai bun de facut decat sa testez capacitatea macro a aparatului. Nu l-am ajutat trecand in scena Macro ci l-am lasat pe iAuto+ sa vad ce detecteaza. Instant s-a prins ca vreau maco si macro mi-a si facut. Si foarte bine.

iAuto+ | F4.5 | 1/100s | ISO 125 | 28 mm | DRO Auto

 

Crop 100% din imaginea de mai sus

Am trecut si pe scena Macro si, din nou, acelasi rezultat extrem de bun

Scena Macro | F5.6 | 1/250s | ISO 125 | 28 mm | DRO Auto

 

Crop 100% din imaginea de mai sus

Cadrele trase aici au fost facute mai mult din curiozitate, sa vad cum se descurca in diferite situatii aparatul, asa ca i-am mai dat un examen: o fotografie la firul ierbii, cu soarele in cadru si expunere in prioritate de diafragma. Am oprit DRO pentru a vedea “elasticitatea” senzorului in conditii extreme. Nu numai ca a expus si focalizat excelent, fara pic de hunt-for-focus dar si-a etalat si capacitatile excelente ale obiectivului: fara aberatii cromatice, sharpness excelent si un bokeh dragut in picaturile de roua nefocalizate.

Aperture priority | F4 | 1/500s | ISO 125 | 28 mm | CS – Landscape | DRO off

 

Crop 100% din imaginea de mai sus

 Ne-am continuat drumul catre cariera de piatra Ibida din Slava Rusa. Nu stiati ca e o cariera acolo? Nici eu, credeam ca e o fosta cetate cu “urme arheologice din paleoliticul mijlociu, neolitic, din epocile romana, romano-bizantina si medievala timpurie” (sursa: InfoDelta). Cateva urme mai sunt intr-adevar, dar cele mai multe bucati din cetate fac parte acum cum mandrie din casele cetatenilor din Slava Rusa, sau din gardurile acestora.

Aperture Priority | F4 | 1/2000s | ISO 125 | 64 mm | Picture Effect (PE) – Toy camera warm

 M-am folosit foarte des de butonul Fn. Acesta poate fi configurat ca un meniu shortcut pentru 7 functii diferite si m-am folosit la maxim de acest lucru. Printr-o simpla apasare de buton ajungi in zone destul de incalcite ale meniului, iar cu inelul de pe obiectiv schimbi foarte usor printre numeroasele sub-optiuni. Unul dintre aceste sloturi mi l-am configurat sa imi ofere acces la Picture Effect cu toate cele 33 (daca am numarat bine) de variatiuni: toy camera, selective color, high contrast b&w, miniature effect, watercolor, illustration etc.

Nu iti ajunge o singura zi sa incerci si sa descoperi toate efectele ce pot fi aplicate direct din camera. Probabil ca unii o sa se intrebe ce cauta asemenea “jucarii” intr-o camera cu tinta fotograful “cu pretentii”? Ei bine, pentru mine au sens: plec cu aceasta camera atunci cand nu vreau sa car toata trusa cu mine. Automat, nu vreau sa pierd ore in sir cu procesarea si ceva efecte aplicate la fata locului nu pot decat sa iti usureze munca. Mai ales ca majoritatea acestor efecte pot fi vizualitate in timp real, pana sa declansezi, lucru posibil datorita procesorului extrem de performant BIONZ, imprumutat de la seria Alpha.

Aperture Priority | F4 | 1/500s | ISO 125 | 64 mm | PE – Miniature left vertical

Din pacate in EXIF nu regasesc ce efecte am folosit la fata locului (imi aminteam de la A-57 ca acestea erau inregistrate, dar poate ma insel) asa ca nu ramane decat sa incerc sa imi amintesc ce am folosit in imaginile de mai jos, realizate pentru a exemplifica o parte din efecte

Aperture Priority | F4 | 1/400s | ISO 125 | 28 mm | PE – HDR painting low

 Aperture Priority | F4 | 1/400s | ISO 125 | 28 mm |PE – Watercolor

 

Aperture Priority | F4 | 1/400s | ISO 125 | 28 mm |PE – Illustration Low

 

Aperture Priority | F4 | 1/400s | ISO 125 | 28 mm |PE – Illustration High

 

Aperture Priority | F4 | 1/1600s | ISO 125 | 28 mm |PE – Toy Normal

 

Aperture Priority | F4 | 1/500s | ISO 125 | 47 mm |PE – Selective Red

 

Aperture Priority | F4 | 1/640s | ISO 125 | 28 mm |PE – Selective Green

In afara de efectul de HDR Painting, aparatul este capabil si de HDR “clasic” in sensul in care sunt realizate 3 imagini succesive (una sub, una normala si una supra-expusa) si ai optiunea de a alege la cate stopuri sa fie diferentiate imaginile intre ele: Auto, 1 EV, 2 EV .. pana la 6 stopuri distanta.

Imi place HDR-ul dar folosit cu bun simt, adica aproape insesizabil. Am vrut sa vad in modul Auto cat de mult exagereaza si am ramas placut surprins sa vad ca efectul este aplicat moderat, fara a deveni kitschos. Mai jos imaginea standard si cea HDR

Aperture Priority | F4 | 1/640s | ISO 125 | 28 mm | CS: Landscape

 

Aperture Priority | F4 | 1/640s | ISO 125 | 28 mm | Auto HDR

Un lucru ce merita mentionat este ca atunci cand setezi camera sa traga HDR, iti salveaza atat imaginea HDR cat si expunerea normala din seria celor 3 imagini. Nu iti place HDR-ul, ai macar imaginea originala, corect expusa.

In ultimul timp (de cand au inventat-o daca nu ma insel) toate aparatele de la Sony vin cu functia Sweep Panorama: apesi butonul declansator si te rotesti in sensul indincat pe ecran, acoperind zona de “maturat”. In cateva secunde dupa terminarea expunerii, ai o panorama de toata frumusetea. Poti alege varianta Normal sau Wide si de asemenea poti sa indici sensul de miscare in care vrei sa fotografiezi. Cum intotdeauna am recomandat fotografiatul panoramei cu aparatul in pozitie portret pentru a nu obtine o imagine luuuunga si subtire ci o panorama “corecta” in aspect 4:1, am setat sensul de miscare pe down, am ridicat aparatul in pozitie portret si m-am apucat sa fotografiez ce a mai ramas din ruinele de la Ibida

Sweep Panorama | F3.5 | 1/500s | ISO 125 | 28 mm | CS – Landscape

Functia este atat de utila si la indemana de folosit, incat a primit un loc de cinste dedica pe selectorul de moduri din partea de sus a aparatului. Un singur lucru neplacut am observat legat de panoramare, rar ce-i drept, dar uneori pe cer se observa imbinarea imaginilor ca niste benzi de nuante diferite

Sweep Panorama | F6.3 | 1/500s | ISO 125 | 28 mm | +1.0 EV | CS – Vivid

Am plecat de la Ibida catre o alta cetate, dar pe care o stiam in conditii mult mai bune si anume Enisala. Pe drum insa am mai facut o pauza de-un mic-dejun la pachet si normal ca una doua am mai scos aparatul din buzunar, pentru ca greu te abtii sa nu faci poze cu el :)

Aperture Priority | F4.5 | 1/100s | ISO 125 | 28 mm | CS – Standard

 

Aperture Priority | F5 | 1/30s | ISO 200 | 28 mm | CS – Standard | PE – Illustration

 

 Aperture Priority | F5 | 1/500s | ISO 125 | 84 mm | PE – High Contrast B&W

Tot in drum spre cetatea Enisala, ne-am oprit si in satul Enisala, la Muzeul In situ Gospodaria Taraneasca Enisala. Aici munceau de zor niste copii carand saci grei si urmati de mama/bunica loc cu un topor in mana. Nimeni nu s-a incumetat sa fotografieze, decat eu, neobservat, de la nivelul soldului cu camera palmata: focus instantaneu si declansare la fel. O camera perfecta pentru street cu care mai mult ca sigur nu vei fi observat decat daca vrei.

Aperture Priority | F4.5 | 1/1000s | ISO 125 | 28 mm | CS – Landscape

Am intrat si la muzeu sa vizitam dar aici stupoare: fotografiatul 30 ron. Pentru cei cu dSLR-uri pentru ca pe mine nu ma baga nimeni in seama. Casa si magaziile intunecate au pus la test capacitatea aparatului de a realiza imagini cu ISO ridicat.

Aperture Priority | F4.5 | 1/30s | ISO 800 | 28 mm | DRO – Auto | CS – Landscape

 

Crop 100% din imaginea de mai sus.

 Din nou, nu am putut sa nu remarc elasticitatea senzorului care mi-a patrat detaliile servetului chiar si in zona arsa de pe perete.

Am modificat ISO apoi si am trecut la modul Multi Frame Noise Reduction, ceea ce inseamna ca aparatul realizeaza o serie de imagini succesive (eu am numarat vreo 6) si apoi le combina intr-o singura imagine cu zgomot minim. Nu stiu exact ce procedeu foloseste in spate, dar banuiesc ca e un mod aditiv pentru imagini cu extragere a zgomotului prin compararea la nivel de pixel. Orice ar fi in spate, rezultatul este excelent. Va spun cu mana pe inima ca in acest holisor, eu nu vedeam scaunele din spate si nici fiarele de acolo. Era pusr si simplu bezna

Aperture Priority | F4.5 | 1/30s | ISO 2500 Multi Frame NR | 28 mm | CS – Landscape

 

Crop 100% din imaginea de mai sus

 

Aperture Priority | F4.5 | 1/30s | ISO 500 MF NR | 28 mm | CS – Landscape

 

Ne-am continuat drumul spre cetate si, o data ajunsi, am avut parte de o a doua surpriza, de data asta placuta: drumul asfaltat pana sus, parcare, amenajat totul foarte frumos, iar cetatea, incet incet restaurata.

Soarele era sus pe cer si ne apropiam vertiginos de miezul zilei, iar cerul se incapatana sa ramana perfect neutru, fara nici o urma de norisor. Am trecut in modul High Contrast B&W si am facut cateva cadre de departe

Aperture Priority | F5 | 1/1000s | ISO 125 | 28 mm | PE – High contrast B&W

Cum spuneam si la inceput, o tehnologie prezenta la noile camere din seria Alpha, se regaseste si in RX100 si anume Clear Image Zoom. Am explicat atunci ce inseamna, acum doar m-am bucurat de ea :). Pe scurt si intr-un mod simplist explicat, se foloseste doar o parte din pixelii senzorului pentru captarea imaginii, apoi printr-o interpolare bazata pe o intreaga baza de date de patternuri se up-scaleaza iar la 20 Mpx si se obtine astfel dubalrea distantei focale. Astfel, aparatul devine in loc de 100 mm la zoom maxim, un 200 mm. Mai jos, o imagine cu Enisala, luata din acelasi punct de statie dar cu Clear Image Zoom activat la 2x

Aperture Priority | F4.9 | 1/1600s | ISO 125 | 100 mm x2 Clear Image Zoom | PE – High contrast B&W

Nu este rau de loc, si te poate ajuta in anumite situatii cand iti este imposibil sa te apropii personal de subiect:

Scena Portrait | F5| 1/800s | ISO 125 | 73 mm | DRO-Auto

Dupa cum vedeti, chiar daca uiti aparatul intr-un mod nu adecvat pentru ceea ce fotografiezi, nu te penalizeaza si isi face treaba fara probleme. Poate ca pe Landscape ar fi inchis un pic mai mult diafragma pentru o profunzime mai mare, dar avand in vedere ca focalizarea s-a facut la infinit, nu e o problema nici cu F5. Mai jos, un Clear Image Zoom tot de 2x

iAuto+ | F5.6 | 1/800s | ISO 125 | 100 mm x2 Clear Image Zoom | DRO-Auto

Am mai facut si cateva panorame, pentru ca e atat de usor.

Sweep Panorama | F6.3 | 1/500s | ISO 125 | 28 mm | CS – Landscape

 

Sweep Panorama | F7.1 | 1/500s | ISO 125 | 28 mm | CS – Landscape

Ne-am distrat putin si cu modul Smile Detection. O data activat, de cate ori detecteaza o fata zambitoare (si poti seta cat de mare sa fie zambetul), aparatul declanseaza

Aperture Priority | F2.8 | 1/800s | ISO 125 | 28 mm | CS – Landscape | DRO-Auto | Smile Detection On

Si pentru ca ne-am pozat, am zis ca e timpul sa mai fac cateva portrete pentru a vedea functia Auto Portrait Framing. Voi povesti din nou pe scurt, pentru ca in articolul de la A-57 este explicat mai in detaliu. Daca aparatul detecteaza fata unui om, atunci activeaza si algoritmul de auto-crop dupa regula treimilor si propune o varianta mai aproape de ce ar realiza un fotograf pro un portret. Varianta cropuita este dusa tot la 20 mpx folosind, ati ghicit, Clear Image Zoom si este salvata o noua fotografie cu noua versiune de crop. Mai da si chix, mai ales cand sunt mai multe persoane in cadru si nu a detectat corect toate fetele. Adica nu inteleg de ce din poza de mai sus a ales-o pe Andreea cu prioritate, in defavoarea mea :)

Versiunea Auto Portrait Framing a imaginii de mai sus

Am mai facut si un contre-jour cu diafragma 1.8 sa vad cum se descurca

Aperture Priority | F1.8 | 1/2000s | ISO 125 | 28 mm

Putin arsa daca ma intrebati, si aici se simte lipsa unui gradual inclus, asa cum au alte aparate cu diafragma 1.8. Mai tarziu am vazut ca imi clipeste timpul de expunere (nu foarte evident din pacate) atunci cand incercam sa fotografiez cu 1.8 in lumina puternica. Asta insemna ca mai rapid de 1/2000 nu putea sa declanseze si ar fi avut nevoie de mai mult, semn ca ori pui filtru, ori inchizi diafragma.

Caldura deja ne topea si nu mai stiam ce sa facem sa ne ferim de ea

Scena Landscape | F5.6 | 1/500s | ISO 125 | 28 mm | DRO-Auto

Am mai tras cateva cadre si ne-am indreptat spre ultimul punct vizat cetatea Argamum de pe malul lacului Razim

Aperture Priority | F4.0 | 1/1000s | ISO 125 | 71 mm | CS – Landscape

 

Scena Macro | F5.6 | 1/500s | ISO 125 | 28 mm | DRO-Auto

O data ajunsi, abia am rezistat tentatiei de a ne arunca in lac, mai ales ca era ca la balci acolo: lume multa, carute, scutere si biciclete, masini la spalat si multe altele

Scena Landscape | F6.3 | 1/800s | ISO 125 | 71 mm | DRO-Auto

 

Scena Landscape | F6.3 | 1/800s | ISO 125 | 100 mm x2 Clear Image Zoom | DRO-Auto

 

 Sweep Panorama | F7.1 | 1/500s | ISO 125 | 28 mm | CS – Landscape

Desi cetatea se intindea pe zeci de Ha si era mult de vazut, noi am cedat atat fizic cat si psihic si ne-am hotarat dintr-o privire: mergem sa facem o baie in mare, nu aici la Razim unde localnicii isi spalau caii si Daciile, mai ales ca ora nu era deloc propice nici fotografiatului si nici expunerii indelungate la soare.

Jurilovca era la doar 7 km si de acolo se facea trecerea catre atat de ravnita limba de pamant la mare Gura Portitei. Ne-a trecut cheful de doua ori de a mai merge la Gura Portitei. O data cand am fost informati ca trebuie sa asteptam inca 50 de minute pana pleaca urmatorul vaporas, singura metoda de a ajunge fiind pe apa, si a doua oara cand ni s-a spus pretul: 60 de lei de om (apropos de asta, tot drumul de peste 600 km din ziua asta ne-a costat cu Matizul 50 de lei de om, fara sa o luam in calcul pe Andreea, care la vaporas ar fi platit oricum pret intreg). Asa ca, ne-am pornit din nou la drum, 40 km mai jos, la Vadu. Baia trebuia facuta.

Am ajuns in mai putin de 50 de minute cat ar fi trebuit sa asteptam numai pana pleca vaporasul si mai intai ne-am hranit si rehidratat la Cherhanaua de acolo.

Scena Landscape | F5.6 | 1/800s | ISO 125 | 35 mm | DRO-Auto

 

Scena Landscape | F5.6 | 1/500s | ISO 125 | 30 mm | DRO-Auto

Am testat si scena Food, cu monstruletii de Guvizi din farfurie

Scena Food | F3.5 | 1/100s | ISO 125 | 28 mm | DRO-Auto

Cu burtile pline si inca topiti de caldura, ne-am aruncat in marea oarecum involburata, dar excelenta pentru racorirea unor fotografi obositi :) Am activat o ultima scena inca ne-testata si anume Anti Motion Blur

Scena Anti Motion Blur| F8 | 1/1000s | ISO 125 | 100 mm

Cum rasaritul ne-a apucat pe drum, la fel si apusul. Am trecut ca si la inceputul zilei din nou pe scena Sunset (de aceasta data pe buna dreptate) si am declansat

Scena Sunset | F5.6 | 1/320s | ISO 125 | 49 mm

Nu stiu daca din cauza ca mi-a ramas gandul la mare, dar pe cer eu jur ca vad doi delfini si o broasca testoasa :)

Crop 100% din imaginea de mai sus

Dar nu filmeaza?

Ba da, si inca excelent. Full HD la 50 fps (50p), sunet stereo (ba chiar codecul imi spune ca este Dolby Digital). Formatele de compresie sunt fie AVCD fie MP4 (fisere mai mici pentru web). Din pacate timpul nu mi-a permis sa filmez prea mult, sa fac ceva interesant, asa ca voi pune doar un montaj scurt cu cateva clipuri trase la intamplare. 

Ce e interesant e ca pe langa modul Program Auto la filmare, poti avea controale M, S, sau A, poti aplica efectele de imagine (nu toate dar multe) direct pe filmare, iar stabilizarea este excelenta. De asemenea poti focaliza manual cu ajutorul inelului din jurul obiectivului.

 

Concluzii

La despartire de micutul Sony RX100 nu pot spune decat wow. La fel am zis si cand am citit despre el, la fel zis si dupa ce l-am folosit o perioada scurta, dar suficienta cat sa imi lase o impresie placuta. Las la o parte micile inconveniente (sau carcotelile de pe internet cum ca n-are aia, nu are ailalta) si vad partea plina a paharului, care e mult mai mare decat cea goala.

 

Partea plina

In nici o ordine prestabilita ci doar cat de adanc s-au impregnat pe creier:

  • senzor extraordinar cu o dinamica impresionant de mare, ai impresia tot timpul ca tragi HDR-uri si nu imagini simple
  • white ballance impecabil, l-am tinut numai pe auto si s-a descurcat excelent in orice situatie
  • bokeh excelent pentru o compacta, la care contribuie din plin dimensiunea mare a senzorului si diafragma luminoasa a obiectivului
  • calitatea imaginilor la ISO mare, mai ales cand ai activat Multi Frame NR
  • portabilitate extrema si un design elegant
  • sharpness excelent al imaginilor realizate
  • viteza foarte buna de focalizare, chiar si in conditii slabe de lumina (nu am intalnit hunt-for-focus decat atunci cand aveam activat Clear Image Zoom la maxim)
  • posibilitatea de a-ti configura butoanele de pe aparat dupa bunul plac
  • chiar daca este o compacta, vine cu aproape orice setare disponibila pe dSLR-uri, asa ca nu iti lipseste nimic
  • butonul Fn ca shortcut pentru pana la 7 setari
  • inelul din jurul obiectivului si usurinta in utilizare a acestuia

 

Partea goala

  • Nu poti incarca bateria decat in aparat, asta inseamna ca o a doua baterie nu prea te ajuta sa te bucuri de el cat timp cealalta este la incarcat. Sper sa apara un incarcator separat pentru baterii
  • cel mai des m-am lovit de imposibilitatea de a pune Picture Effect pe OFF fara a trece prin toate cele 30+ de variatii ale acestora. Trebuie sa invarti rotita pana ajungi in dreptul OFF. Usor rezolvabil dintr-un update sofware
  • benzile de pe cer in anumite situatii Sweep Panorama
  • in functie de setarile alese, anumite alte setari din meniu sunt dezactivate si nu stii de ce, camera nu iti spune (spre ex. daca ai activat focusul pe “flexible spot”, nu mai e activa functia de Auto Portrait Framing). In alte situatii camera iti spune de ce nu merge o setare si ce trebuie sa faci ca sa functionze, dar nu mereu
  • pretul oarecum mare pentru o compacta (aprox 2700 ron) dar cumva justificat avand in vedere dimensiunea senzorului (si nu ma refer la numarul de mpx) precum si obiectivul excelent, plus numeroasele functii disponibile
  • lipsa touch-screen-ului

 

Daca ati citit pana aici, inseamna ca nu v-am plictisit prea tare, iar camera, cu siguranta v-a starnit interesul. Va invit sa o testati in showroomulF64 si sa va spuneti impresiile in pagina acestui articol.

 

Pana atunci, cele bune va doresc!

Alin Popescu