În Delta Dunării cu obiective Sigma și Nikon
F64- 10minutes read
În iunie 2020, după o lungă așteptare, salutând cu bucurie relaxarea măsurilor din perioada de carantină, am reusit să ne întoarcem în Delta Dunării, la o tură foto axată pe fotografia wildlife. Inițial ne-am dorit să ajungem în luna mai într-un grup mai extins, dar din motive mai mult decât evidente nu am reușit să ajungem la Crișan mai devreme de 3 iunie. Mai puțini, dar cu mult entuziasm.
Spre marea noastră bucurie, în afară de echipamentele proprii, am avut la dispoziție pentru testare câteva obiective oferite cu generozitate de F64.
În cele câteva zile petrecute în Deltă, am avut numeroase ocazii deosebite de fotografiere, mai ales pe subiectul care ne interesa în mod special: fauna Deltei și a Dobrogei. Am avut la dispoziție o barcă rapidă și confortabilă doar pentru noi și un cârmaci-ghid fin cunoscător al înaripatelor deltaice și a animalelor care viețuiesc în ea. Fotografiatul din barcă oferă, pe lângă confort, dinamism, posibilitatea de a te deplasa pe distanțe mari și mai ales, un unghi ideal pentru fotografiat, cât mai aproape de luciul apei.
Astfel, de cum am ajuns, am făcut o primă tură pe canalul Caraorman, ocazie cu care am testat obiectivul Sigma 150 -600 mm f5-6.3 HSM OS Sport pe montură Nikon, pus la dispoziție de F64. Plimbarea ne-a oferit câteva subiecte interesante, specii de limicole și alte păsări de apă mari.
Am exemplificat prin o pereche de sitari de mal, ocazie cu care am beneficiat de avantajele focalei lungi si ale autofocusului performant ale acestui obiectiv. De asemenea, am reusit să surprindem egrete mici și mari în diverse ipostaze. Performanțele obiectivului sunt mulțumitoare, cu o acuratețe bună mai ales la 500 mm, o idee mai soft si cu autofocusul un pic mai lent decât Nikkor 200 – 500 F5.6 E ED VR (pe care il puteti gasi de asemenea in oferta F64). Dintre cele două obiective, pentru fotografia wildlife l-am apreciat mai mult pe cel din urmă, care este mai ușor (2300 grame față de 2860 grame), având și un inel de zoom mai suplu care s-a comportat mai bine decât cel al obiectivului Sigma. De remarcat totuși că Sigma are montură de metal, fiind mai rezistent decât obiectivul de la Nikon în condiții de teren.
Pe grindul Caraorman am reusit de asemenea să testăm performanțele Sigma 150-600 la distante mai mari, frumoasa dumbrăveancă oferindu-ne ocazia de a o fotografia. Obiectivul s-a comportat bine pe body-ul Nikon D7200.
A doua zi în prima parte am explorat pe jos zona de uscat Crișan și am folosit un obiectiv prime Nikkor 300mm f/4E PF ED VR. Soarele puternic nu a mai oferit lumina caldă pe care o caută orice fotograf și pe care o poți găsi doar la răsărit sau apus, dar totusi am reusit sa facem cateva cadre cu elementele de faună găsite. Am fotografiat un șarpe de apă și de asemenea o codobatură albă care s-a dovedit suficient de prietenoasă. Obiectivul are o optică excelentă, usor incomod din cauza greutății mici (are doar 755 de grame), în sensul că la prima folosire nu pare foarte stabil în mână comparativ cu un teleobiectiv cu focală mult mai lungă, de ex: 500 sau 600 mm, dar odată ce te obișnuiești cu el, focusul începe să-și facă treaba cu brio. Puțină experiență anterioară este necesară totuși atunci când folosești un obiectiv fix de categoria acestuia, fără inel de zoom, pentru a scoate la iveală performanța maximă care este într-adevăr superioară teleobiectivelor; de asemenea, și acest obiectiv poate fi găsit în oferta F64.
În a doua tură de apus am avut plăcerea să fotografiem și alte păsări, cum ar fi chire de baltă și grupuri de pelicani, pasărea regină a Deltei. Și cu această ocazie am alternat obiectivul Sigma 150-600 mm Sport cu Nikkor 200-500. Un stârc cenușiu în lumina superbă a apusului ne-a întâmpinat mai mult curios decât speriat, oferindu-ne ocazia de a-l fotografia.
După încheierea perioadei mult prea scurte petrecute în Deltă, pe drumul de intoarcere am făcut o escală la cetatea Enisala pentru a încerca fotografierea pietrarilor suri din zonă. Fiind păsări mici și dinamice am revenit la fix-ul de 300 mm, mai comod în astfel de situații. Deși distanța focală mai scurtă pare un dezavantaj, ea este compensată de calitatea optică. O mostră a acestei specii în stadiul de juvenil puteți vedea în această fotografie.
Expediția noastră fotografică a fost un succes și ne-a oferit multe satisfacții, chiar în condițiile mai puțin comode ale vremurilor pe care le trăim. Delta Dunării este mereu primitoare și plină de păsări și animale pentru fotografii pasionați.
Vă urăm sănătate și lumină bună!
Articol de Crinu Ivan
Fotografii de Crinu și Cristina Ivan
