(c) QLT Studio 2

3 x Sigma Art la… Nude Art

Dominat de un dublu sentiment de admirație și sinceră pizmuire față de colegii fotografi care testează obiective și aparate foto am trimis un email către echipa f64 cu propunerea de a lua în test echipament foto Sigma Art la la Atelierul Foto Nud ce urma să îl organizăm în Bulgaria. Deși propunerea mea către f64 a fost făcută într-un autentic stil românesc – cu doar două zile înaintea plecării, fapt pentru care nu îmi puneam mari speranțe, răspunsul a venit prompt, cu o contraofertă ce avea să mă facă să zâmbesc de jur-împrejurul capului dacă urechile nu ar fi stat de pavăză!

Mulțumesc f64 pentru ocazia de a testa obiectivul pe care mi-l doream cel mai mult – Sigma 135mm F1.8 DG HSM Art, alături de alte două obiective: Sigma 85mm F1.4 DG HSM Art și Sigma 24-70mm F2.8 OS DG HSM Art – toate cu montură Nikon.

Fiind vorba despre o testare, nu o să mă lansez în descrieri și enumerări ale detaliilor tehnice (le găsiți pe siteul f64), ci am să mă rezum la impresiile de la fața locului , din timpul testării obiectivelor, precum și la așteptările – confirmate, depășite sau infirmate – atunci când am văzut fotografiile rezultate.

Atelierul Foto Artistic Nud, pe care urma să îl organizez alături de colegii mei Alice Verde Verde și Ionuț Tache, oferea premisa ideală de testare a celor trei obiective: aveam un model internațional – Alessia Marseglia – de o frumusețe rar întâlnită și peisaje „bune de pus în ramă” pe stâncile și plajele de pe litoralul bulgăresc. Așadar, ședințe foto nud pe litoral, la răsărit și la apus, context în care obiectivele fixe fac legea. Tocmai de aceea, inițial, am fost tentat să iau în test doar cuplul 85 mm & 135 mm și să declin oferta pentru 24-70 mm. Deși este cel mai versatil obiectiv zoom din gama Pro, eram convins că nu este alegerea cea mai potrivită pentru astfel de ședințe foto, că va fi eclipsat de cele două prime-uri, că… nu mă va da pe spate… Greșit!

Sigma 24-70mm F2.8 OS DG HSM Art – surpriza plăcută

Primul meu full frame, Nikon D3, a venit însoțit de un 24-70 mm Sigma din prima generație. Era un obiectiv bun, dar în folosirea lui mă simțeam ruda săracă și ușor penalizată în exprimare după ce degustasem plăcerea de a fotografia cu 24-70 mm Nikon. Din acest motiv, când a fost trimis în lada de amintiri neplăcute în urma unui accident, Sigma 24-70 a fost înlocuit în trusa personală de omologul de la Nikon. Acest lucru se întâmpla cu ceva ani în urmă, între timp obiectivul Nikon a îmbătrânit, privirea îi e sașie, are articulațiile bolnave de reumatism, așa că își țipă în disperare dreptul la pensie. Sunt așadar în postura în care trebuie să adopt un nou 24-70. Prima opțiune? Nikon! Dar prietenii care utilizează G2-ul de la Tamron mi-au spus: încearcă-l și nu vei regreta. Sigma, care a bulversat lumea foto cu gama sa Art, a prezentat noua generație 24-70mm F2.8 OS DG HSM ce poartă cu mândrie tatuajul [A] – un concurent demn de luat în seamă! În acest context, dubiile pe care le aveam inițial în a testa sau nu acest obiectiv s-au risipit!

Toate noncalitățile vechiului meu Sigma au fost anihilate de producătorul german: focalizarea este acum extrem de rapidă, vignetarea este mult redusă, calitatea optică este câteva clase peste, iar cireașa de pe tort – sistemul de stabilizare – merită un 10 cu felicitări! Deși nu sunt un fan al sistemelor de stabilizare, în pofida faptului că am o mână ce nu are nici o legătură cu precizia și fermitatea, sistemul OS (Optical Stabilization) m-a ajutat să fac fotografia de mai sus  din mână, la un timp de expunere de 1/6 s! Am focalizat pe stânca din mijloc, imortalizată foarte clar, în timp ce apa mării are un efect de mișcare extrem de pronunțat. Așadar, un test trecut cu brio!

 

Al doilea test la care l-am supus a fost cel al focalizării în condiții precare de iluminare: într-o cameră de hotel, unica sursă de lumină fiind o fereastră aflată în umbră, punctul de stație fiind de multe ori contre-jour. În aceste condiții, al meu Nikon (aflat la vârsta pensionării) se chinuie, Sigma nu aș putea spune că s-a simțit chiar în largul lui, timpul de focalizare a fost o idee mai lung decât mi-ar fi plăcut, dar rateurile au fost mult prea puține pentru a fi luate în seamă la momentul contabilizării.

(c)  QLT Studio 2

Calitatea imaginii, mai ales în gama de zoom 35-50 mm, este foarte apropiată de ceea ce îmi oferă 50-ul Art din dotare – prima lentilă pe care o recomand atunci când cineva îmi adresează întrebarea: ce obiectiv bun să-mi iau? Față de 50, 24-70 are mai puține aberații cromatice, dar și o granulație și un bokeh mai puțin plăcute. Să ne înțelegem: mai puțin plăcute decât în cazul lui 50 mm Art, în nici-un caz neplăcute! La fel ca orice 24-70, obiectivul propus de Sigma deformează atungi când tragi wide (sub 35 mm) și începe să vigneteze când treci peste 50 mm, progresiv între 60 și 70 mm. Din fericire, softurile de editare remediază printr-un singur click aceste neajunsuri.

Îmi pare rău că nu am avut ocazia să testez Sigma 24-70mm F2.8 OS DG HSM Art și în studio, la fotografia de produs (acolo unde ar trebui să se simtă cu adevărat în elementul său), dar trăgând linie și adunând  la experiențele de la Atelierul Foto Artistic Nud și un preț excelent, îmi rezultă că este foarte posibil ca bătrânul meu Nikon să fie pensionat de acest obiectiv!

Plusuri

  • Sistemul OS foarte bun
  • Aberații cromatice reduse
  • Excelent raport calitate/preț de achiziție
  • Rezistența la intemperii
  • Focalizarea rapidă
  • Bokeh plăcut
  • Greutatea și dimensiunile mai reduse comparativ cu omoloagele Nikon și Canon

Minusuri

  • Diametrul mare al lentilei frontale presupune achiziția unor filtre mai scumpe
  • Deformarea și vignetarea prezente la extremitățile zoom-ului
  • Parasolarul foarte mic (aici mi-ar fi plăcut să-l copieze fără emoții pe Nikon)

Sigma 135mm F1.8 DG HSM Art – demn de luat în seamă

Sunt fotograf de 15 ani și, deși iubesc nudurile la nebunie, primele mele cadre în această artă exclusivistă le-am realizat abia în urmă cu șase ani. Îmi plac nudurile deoarece consider că nimic nu este mai frumos pe acestă lume decât rotunjimile unui corp uman. Tocmai de aceea sunt atras de obiectivele din gama tele: deși modelele preferă mai degrabă să fie fotografiate cu – să spunem – 35 mm, deoarece le subțiază, eu prefer să mă apropii sau să sar de 100 de mm pentru că aceste obiective fac exact opusul – pun în evidență rotunjimile. Deși am pornit și eu la fel ca orice alt fotograf – alegând întâi obiective zoom, calitatea oferită de un obiectiv fix nu te mai lasă să tragi cu altceva. 50 mm este, în acest context, cel mai versatil obiectiv, dar consider că e pistol cu apă pe lângă ceea ce îți oferă un 135 mm! Anul trecut, ca o coincidență – tot la Atelierul Foto Artistic Nud organizat în Bulgaria – am avut ocazia să „butonez” un 105 mm Art, obiectiv care a lăsat impresii plăcute asupra mea și care a devenit obiectvul favorit al partenerei mele. De atunci și până acum i-am tot repetat: stai să vezi cum e 135! Acum aveam ocazia să-i demonstrez că e mai bun decât 105.

Nu e! Las la o parte faptul că oferă o diafragmă maximă de „doar” 1.8 față de 1.4   cât oferă majoritatea celorlalte obiective fixe din gama Art, soluție la care specialiștii Sigma au ajuns deoarece ieșea mult prea mare la 1.4 (cine a ținut în mână un 105 mm Art știe despre ce vorbesc). Focalizare, bokeh, granulație a imaginii, culori – la toate aceste aspecte Sigma 135mm F1.8 DG HSM Art nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele – cei drept – foarte, foarte mari! Mai mult, la multe dintre aceste aspecte a cam fost bătut de Sigma 85mm F1.4 DG HSM Art.

Pe lângă calitatea foarte bună de fabricație, dar și a imaginilor oferite, în contextul unui preț de achiziție decent, succesul seriei Art de la Sigma a fost propulsat în principal – opinie personală – de bokehul pe care îl oferă aceste obiective la diafragma maximă. Cuplate mai ales la body-uri mirorless, care prin funcțiile avansate de Auto îi ajută pe fotografii începători și entuziaști să obțină imagini aproape comparabile cu ale greilor în domeniu grație bokeh-ului oferit de f1.4. Și pentru că foarte mulți dintre aceștia nu coboară sub f1.4, m-a îndemnat să folosesc și eu, predominant, diafragma maximă. Este adevărat că 135 mm Art oferă maxim f1.8, dar cei doi pași pe care trebuie să-i faci în spate față de încadrarea cu un 105 sau vreo șase în cazul lui 85 compensează acest lucru și conduc – cel puțin teoretic, la o profunzime de câmp comparabilă. Ei bine – nu… Profunzimea de câmp oferită de 135 mm Art este mai mare la diafragmă maximă decât în cazul lui 85. Același lucru este valabil și la f4, diafragma la care îmi place mie să fotografiez, așa că nu m-am putut abține să nu trec prin ea. La f4, decuparea subiectului de pe fundal este excelentă fără a exista riscul ca – spre exemplu – punctul de focus să migreze de pe ochiul care trebuie pe celălalt. În cazul 135-ului testat, în pofida fine tune-ului din aparat, am avut ceva rateuri de focus, atât la f1.8 cât și la f4, pe ambele mele aparate (Nikon D3 și Nikon D810) dar și pe un body D7200 de la f64. Concluzie: obiectivul era decalibrat sau fusese recalibrat de un fotograf, anterior perioadei mele de testare.

Pentru astfel de cazuri, Sigma oferă un dock USB de calibrare computerizată, un accesoriu indispensabil oricărui fotograf care are în trusa personală obiective Art. Al meu, din păcate, rămăsese acasă, așa că nu am avut posibilitatea să calibrez 135-ul pentru body-urile mele. De menționat că aceste body-uri au și ceva vechime și ceva kilometri la bord așa că nu pot fi luate chiar drept cel mai bun etalon!

În ceea ce privește granulația imaginii, 24-70 s-a apropiat destul de mult de ceea ce oferă 135 mm, de la care voiam ceva mai mult. Același lucru este valabil și la culori. În schimb, a fost și un capitol la care Sigma 135mm F1.8 DG HSM Art a fost cel mai bun: aberația cromatică este mult-mult mai mică decât la 105, 85 și – mai ales – 50 mm Art. Un alt atu al lui 135 este reprezentat de dimensiunile și greutatea mai reduse decât ale lui 85, fapt care îl face mult mai prietenos în exploatare.

 

Plusuri

  • Aberații cromatice extrem de reduse
  • Excelent raport calitate/preț de achiziție
  • Rezistența la intemperii
  • Dimensiunile mai reduse comparativ cu Sigma 85 mm și Sigma 105 mm

Minusuri

  • Focalizarea cam lentă pentru gusturile mele
  • Bokeh sub ceea ce oferă Sigma 85 & 105 mm

Sigma 85mm F1.4 DG HSM Art – alegerea perfectă

În condițiile în care 50 mm este cel mai versatil obiectiv fix, iar 105 și 135 mm le consideram obiectivele ideale, am plecat la drum cu ideea preconcepută cum că Sigma 85mm F1.4 DG HSM Art este un fel de compromis între cele două extreme. Asta chiar și în pofida faptului că 85 mm este al treilea cel mai bine vândut obiectiv fix, după 50 mm și 35 mm.  Este suficient să vă uitați pe grupurile de fotografi și o să vedeți că sunt extrem de mulți portretiști care au ales 85 mm. Eu, după cum am spus, îl consideram un fel de compromis, fapt pentru care era trecut printre ultimele rânduri pe lista trimisă lui Moș Crăciun. Însă, după primele cadre trase cu Sigma 85mm F1.4 DG HSM Art, acest obiectiv a urcat spectaculos în topul preferințelor mele fiind acum primul pe listă! Această impresie/opțiune rămâne valabilă și acum, când trec în revistă fotografiile realizate cu acest obiectiv. Oferă o granulație superbă, un bokeh de vis, focalizează extrem de rapid și de precis chiar și la f1.4, aberația cromatică este extrem de redusă și își bate competitorii – nu dau nume – la capitolul flare! Adică la lipsa acestuia. Grație unui coating excelent, pe plajă, în soare puternic, Sigma a fost singurul 85 mm prezent la Atelier Foto Nud la care flare-ul a lipsit aproape cu desăvârșire. Și chiar dacă, extrem de rar, apare, este un punct minuscul ce poate fi ușor anihilat față de o „ceață” extinsă pe aproape toată fotografia cum am văzut în alte cazuri.

La f1.4 focalizarea este excelentă; la f4 subiectul este extrem de sharp: dacă nu ai vedea efectele DOF-ul ai putea lesne să crezi că diafragma este mai aproape de f8… Una peste alta – Sigma 85mm F1.4 DG HSM Art este un obiectiv superb, din punctul meu de vedere – alegerea perfectă pentru portretele outdoor. Același lucru îl pot spune și pentru fotografia indoor. În condiții de iluminare dificile (menționate mai sus, la capitolul 24-70) 85 Art oferă un contrast excelent, focalizează rapid și precis și este foarte luminos.

Plusuri

  • Aberații cromatice reduse
  • Excelent raport calitate/preț de achiziție
  • Rezistența la intemperii
  • Focalizarea rapidă și precisă chiar în condiții dificile
  • Bokeh superb
  • Flare și ghosting aproape inexistente

Minusuri

  • Dimensiune și greutate apreciabile
  • Lentilă frontală de diametru mare

Teste sintetice

Pentru a vedea diferențele de luminozitate, profunzime de câmp, capacitatea de a focaliza în condiții dificile dar și bokeh și aberații cromatice, am fotografiat cu fiecare dintre cele trei obiective la diafragma maximă și la f4. Toate pozele sunt trase NEF, deschise in Photoshop doar pentru câteva operații cosmetice pe pervaz și salvate jpg fără nici o altă intervenție. Se poate observa că la f4, 24-70 (în focala 70 mm) este mai puțin luminos decât obiectivele fixe.

 

 

De asemenea, la f2.8, bokehul oferit de 24-70 este „aproape” similar cu cel oferit de 85 mm la f4! De menționat că am variat timpul de expunere și valorile ISO în cazul fiecărui cadru astfel încât să am o expunere relativ asemănătoare în cele mai luminoase părți ale fiecărei poze.

 

 

În loc de concluzie

Indiferent pe care dintre cele trei obiective vă hotărâți să-l adoptați, veți face o alegere excelentă! Atât calitatea lor de fabricație, cât – mai ales – calitatea foto pe care o oferă sunt mult peste ceea ce s-ar aștepta oricine de la un producător third-party! Aproape la același nivel și, din punctul meu de vedere,  în unele cazuri chiar o depășesc pe cea oferită de producătorii clasici din domeniu. Un alt avantaj major al obiectivelor Sigma este reprezentat de prețul de achiziție, mai ales dacă-l raportăm la calitatea oferită!

În ceea ce mă privește, acest triplu test m-a convins că Sigma 85mm F1.4 DG HSM Art trebuie să-și facă loc cât mai curând în trusa proprie și să-și pună în valoare atu-urile pentru a captura în cel mai plăcut mod frumusețea unui nud artistic.

Articol și fotografii de QLT Studio 2

Alți fotografi au mai citit și:

2 Comments

  • O precizare, Sigma nu are nici o legatura cu “producatorul german”! Este o corporatie originara din Japonia!

  • Buna ziua,

    De cine este tinut cursul? De dnul. Crisbasan?
    Multumesc.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *