Review Olympus OM-D E-M10 Mark II, cu Bogdan Tîlvăru

F64
19minutes read

Următorul review premiat la concursul “Scrie despre echipamentul tău foto-video și te premiem!” îi aparține lui Bogdan Tîlvăru, care ne-a surprins cu cadrele sale realizate cu mirrorless-ul Olympus OM-D E-M10 Mark II.

Sunt momente în viață când, oricât de sus ai fi ajuns, ești nevoit să renunți la tot și să pornești de jos, pe un nou drum. De cele mai multe ori urcarea poate fi anevoioasă, dar cu siguranță este frumoasă, iar adevărata încântare este atunci cand ajungi, în sfârșit, pe culmi, acolo de unde poți vedea întreaga panoramă.

Am ales drumul fotografiei acum 12 ani, la început din curiozitate, însă la scurt timp s-a transformat în pasiune. În tot acest timp am avut alături de mine doi mari parteneri de drum: soția mea și F64, cărora țin să le mulțumesc cu această ocazie.

Acum doi ani am renunțat la fotografia de eveniment și am început sa fac fotografie de natură. Pe atunci trusa mea foto era formată din două DSLR-uri și câteva obiective, iar greutatea ei cu tot cu trepied cântărea puțin sub șapte kilograme. După un an de activitate și urcat pe munți în condiții asemanătoare antrenamentelor militare mi-am dat seama că este momentul să scad greutatea trusei foto, așa că m-am hotărât sa renunț la DSLR și să ma îndrept spre gama mirrorless Micro Four Thirds. Recunosc că la început nici nu voiam sa aud de mirrorless și am fost foarte sceptic, mai ales că dimensiunea senzorului de imagine a noului aparat foto era mai mica față de formatul cu care eram obișnuit. Mi-am luat inima-n dinți, iar după un studiu atent al pieței m-am decis sa încerc aparatul foto Olympus OM-D E-M 10 Mark II, împreună cu două obiective, Olympus 12-40mm F2.8 PRO și Olympus 8mm F1.8 ED Fisheye PRO.

Înainte de a continua acest review țin să menționez ca apreciez promptitudinea și calitatea ireproșabilă a serviciilor F64 cu care m-am obișnuit în decursul anilor.

Olympus OM-D E-M10 Mark II – specificații tehnice pe scurt

Senzor Live CMOS Micro 4/3
Rezoluție 16 Mpx, 4608 x 3456px
Montura Micro 4/3
ISO 100 – 25.600
Format foto – JPEG, RAW, JPEG+RAW
Filmare Full HD 1080 60/30/24p
Înregistrare video timelapse 4K
Stabilizare de imagine integrată in body, pe 5 axe (avantaj 4 trepte de expunere)
Vizor electronic 2.36M-dot OLED, factor de mărire 0,62x
Fotografiere în rafală cu până la 8,5 cadre pe secundă
Acumulator Li-Ion cu autonomie aprox. 320 de cadre
Dimensiuni: 120 x 83 x 47mm
Greutate: 390g

Am ales acest body în primul rand pentru portabilitate, din dorința de a-mi ușura trusa foto cât mai mult, însă mi-am dorit totodată un aparat performant, care să facă față tuturor situațiilor și scenelor pe care aș fi dorit să le abordez. De aici au început surprizele extrem de plăcute de care am avut parte pe sistemul Micro 4/3. Acest body cântăreste 390g (cu tot cu baterie şi card de memorie), lucru care m-a bucurat foarte mult, deoarece ieșirile în natură s-au transformat din crudele antrenamente militare (așa cum le vedeam eu) în adevărate momente de relaxare.

Primul lucru pe care l-am remarcat atunci când am pornit aparatul a fost stabilizarea incredibilă. Olympus a integrat în acest body un sistem foarte performant de stabilizare pe 5 axe, lucru care mă ajută acum să trag expuneri mai lungi din mână cu 4 stopuri, făra trepied.

Până aici totul era un vis frumos, însă temerea mea cea mai mare era cum va reactiona senzorul atunci când fac fotografie de noapte și astrofotografie. În condiții de iluminare foarte scăzută este necesară fotografierea la valori ISO ridicate și timpi de expunere lungi, lucru care stresează cel mai mult senzorul de imagine, având ca rezultat fotografii cu zgomot ridicat de imagine. Abia așteptam să văd ce poate Olympus și aveam mari emoții din cauza senzorului de dimensiuni mai mici. Ce a urmat însă, a fost un adevărat spectacol.

Aici am avut o adevărată revelație!! Sistemul Micro 4/3 de la Olympus aduce un avantaj foarte mare.

În fotografia de peisaj este recomandată folosirea unei diafragme mai închise, pentru a avea o profunzime de câmp (DOF) mai mare. Lucrul acesta se folosește pentru a avea toate elementele din fotografie în clar. Aparatul având un senzor mai mic, aveam din start un avantaj – un DOF mai mare – lucru care m-a ajutat să folosesc diafragme mai deschise în fotografiile mele, fără a pierde din claritate.

Pentru a înțelege mai bine, diferența de setări, voi explica făcând comparație între un sistem Micro 4/3 și unul Full Frame și voi lua ca exemplu de compoziție fotografia de mai jos.

Fotografia a fost realizată cu Micro 4/3 la ISO4000, f/1,8, 20s. Pe un sistem FF aș fi putut avea toate elementele în clar pe la f/4. Asta însemă că pentru a obține o expunere identică la f/4 eram obligat să folosesc ISO 20000. Oare am greșit? Aceasta este una din adevăratele revelații și un avantaj major al sistemului Micro 4/3 de la Olympus, care, în combinație cu magnificul obiectiv Olympus 8mm F1.8 ED Fisheye PRO devine un adversar aproape de neîntrecut. Puteam acum să realizez fotografii de noapte cu valori ISO mult mai mici.

Cadrul de mai jos a fost realizat cu f/1,8, 13s și tine-te bine, ISO 200 !!!

Temerea mea că acest senzor mic nu va face față stresului provocat de un ISO ridicat și timpi de expunere lungi era oficial spulberată. Am știut de atunci că acest aparat are un potențial foarte mare care îmi va satisface cele mai înalte cerințe, dar surprizele nu s-au oprit aici.

Un alt lucru care m-a încântat extrem de mult a fost funcția Live Composite, cu ajutorul căreia se pot realiza expuneri StarTrails cu vizualizare în timp real pe display-ul aparatului. Practic această funcție mi-a dat posibilitatea să văd în timp real cum se formează dârele de lumină lăsate de stele în urma rotației Pământului și să opresc procesul de Star Trails oricând am dorit. Dacă înainte, pe sistemul clasic DSLR erau șanse mari să ratez o expunere de 3 ore, acum totul a devenit simplu și am mereu garanția ca rezultatul va fi unul de succes.

Funcția Live Composite transformă fotografierea furtunelor de fulgere într-o joacă de copii. La sistemele clasice DSLR, la expuneri lungi, fiecare fulger făcea ca lumina din intreg cadrul să creasca tot mai mult și astfel aveam mari șanse să ard fotografia dacă nu închideam expunerea la timp. Bineînțeles, lucrul acesta îl făceam fără să văd nimic pe ecranul aparatului în timp real, ci vedeam doar cadrul final. Acum, cu Olympus tot ce trebuie să fac este să pornesc expunerea, să privesc pe ecranul aparatului în timp real cum se imprimă fulger după fulger, iar când consider că am captat suficiente fulgere închid expunerea. Este și mai interesant că lumina generală nu crește în întreg cadrul la fiecare fulger, ci se imprimă doar pixelii arși care formează fulgerul. Abia așteptam să testez funcția pe fulgere. Cadrele de mai jos nu sunt o operă de artă în ceea ce privește compoziția, însă ce m-a interesat a fost să-mi dau seama cum funcționează.

Se poate face de asemenea, Light Painting urmărind în timp real pe ecranul aparatului modificările apărute în cadrul final. În acest mod se pot realiza fotografii de produs în beznă totală, folosind doar lumina produsă de ecranul unui telefon mobil sau de o lumânare aprinsă. Așa ceva nici în visele mele nu era posibil.

O altă funcție interesantă este Focus Stacking, extrem de utilă în fotografia macro. Este bine știut faptul că în fotografia macro, DOF-ul este foarte îngust și este necesară închiderea diafragmei suficient de mult pentru a avea întregul subiect fotografiat în clar, însă acest lucru afectează negativ cantitatea de lumină ajunsă pe senzor. Aici intervine această ingenioasă funcție. La o singură apasare pe declanșator, aparatul realizează automat o succesiune de expuneri – setabile între 3și 999 – mutând focalizarea din obiectiv către infinit după fiecare expunere din succesiune. De asemenea, se poate seta și gradul de deplasare al focalizarii între 1 și 10. În felul acesta se poate realiza, cu o singură apăsare pe buton, o serie de fotografii (raw+jpeg) cu focalizări diferite, care pot fi apoi îmbinate în programe de editare, rezultând o fotografie macro cu întreg subiectul în clar. Mai mult de atât, se pot obține cu această funcție, capturi macro la diafragme foarte deschise, în condiții de iluminare mult mai scazută. Un dezavantaj pe care îl vad aici este lipsa posibilitătii de a îmbina aceste cadre direct în aparat, așa cum o face fratele mai mare Olympus OM-D E-M1 Mark II. A trebuit să îmbin cadrele în post-procesare, făcând astfel întreg procesul mult mai anevoios.

Fiind obișnuit să fotografiez oameni, am vrut să văd cum se descurcă la reproducerea culorii pielii, așa ca m-am jucat puțin într-o ședință foto de interior, fără surse suplimentare de lumină, ci folosind doar lumina provenită de la corpul de iluminat al încăperii. Și aici Olympus mi-a depășit așteptarile.

Avantaje Olympus OM-D E-M 10 Mark II:

Stabilizarea de imagine incredibil de eficientă
Foarte multe funcții extrem de bine gândite și implementate, unele chiar de domeniul SF-ului
Live View Boost – m-a ajutat să văd galaxia pe afișaj în live view și să fac încadrarea chiar și în cea mai întunecoasă noapte.
Orice setare aș face, inclusiv balansul de alb sau compensarea expunerii, pot vedea pe afisaj cum va arăta cadrul final, înainte de a face expunerea.
Histogramă în timp real.
Greutate mică, ideal de luat în drumeții.
Dimensiunea mai mică a senzorului ajută la constuirea unor obiective mult mai mici și mai ușoare.
Obiectivele construite de Olympus sunt de o calitate optică și constructivă neînâlnita de mine până acum și au focale ce acoperă nevoile oricărui fotograf (Au obiective cu diafragma f/1.2 incredibil de sharp)
Focalizare extrem de rapidă și silențioasă
Un sistem mult mai ieftin decât sistemele DSLR, în unele cazuri chiar si la jumătate de preț.
Se descurcă surprinzător de bine la ISO ridicat, tinând cont de dimensiunea senzorului.

Dezavantaje Olympus OM-D E-M 10 Mark II:

Capacitatea acumulatorului este foarte mică pentru nevoile mele – 320 cadre la o utilizare normală (după standardele de testare CIPA). Acest lucru m-a obligat să achiziționez mai mulți acumulatori suplimentari. Eu am reușit să trag la o singură încărcare aproximativ 2300 cadre, însă asta când am fotografiat în timelapse și aveam ecranul și vizorul aparatului închise.
Mi-ar fi plăcut să pot monta prin USB un încarcător extern Power Bank, însa această opțiune nu există la acest aparat. Deocamdata nu am o soluție pentru Timelapse-uri mai lungi, care necesită o alimentare continuă de 24-48 ore.
Lipsa protecției a acestui body la intemperii mă încurcă adesea în escapadele mele prin munti, acolo unde vremea este foarte schimbătoare. Frații mai mari cum sunt Olympus OM-D E-M5 Mark II și Olympus OM-D E-M1 Mark II pot realiza liniștiți timelapse-uri pe ploaie și viscol.
Poziția aparatului în mână este foarte incomodă, mai ales dacă ai o mână muncită și mare. Mi-ar fi plăcut să aibă un grip ceva mai pronunțat. Până să mă obișnuiesc cu el, aveam tot timpul impresia că-l scap din mână.
Ecran rabatabil doar pe o axă.

Concluzie

După mai multe ieșiri la fotografiat în diferite condiții, am tras linie și am fost convins că alegerea echipamentului oferit de Olympus a fost una bună. Per total, am mai multe avantaje, însa, ca orice alt aparat și acesta are minusurile lui pe care le-am trecut în revistă mai sus.

Sistemul Micro 4/3 mi-a demontat orice prejudecată legată de dimensiunea senzorului care spunea că, teoretic, un senzor mai mare produce imagini de calitate superioară. În practică însă, am ajuns la concluzia că se pot obține imagini de calitate similara. Contează doar să știi cum să folosești echipamentul la potențialul lui maxim.

Vorbeam la început despre frumusețea urcării pe culme. Fiecare drum necunoscut are frumusețea lui dacă știi să te bucuri de fiecare pas înainte, însă numai cei care au curajul să se aventureze în necunoscut se vor putea bucura de locuri noi și de alte culmi cucerite. După fiecare culme urmează cu siguranță o alta vale pe care sunt gata să o abordez cu îndrăzneală, știind că ce e dincolo de ea merită tot efortul.

Articol și fotografii de Bogdan Tîlvăru.

1 Comment

Danu says:
28 aprilie 2021 at 13:04

Aparatul este o bijuterie.L-am luat sa il folosesc pe obiective manuale,insa are aceiasi problema cu uniformizarea focus peaking-u-lui care e foarte slaba.Am avut un Lumix GX 80 si avea aceiasi problema…aparate f bune insa care au rezultate bune doar pe obiective native.