Tamron și fotografia urbană de Alberto Groșescu

F64
10minutes read

Alberto tot scrie pentru noi în ultima vreme, îmbinând textul cu fotografia. Precum mulți dintre noi, care luăm la pas Bucureștiul în lung și-n lat, mai mult sau mai puțin special pentru fotografie, așa a făcut și el sau mai bine spus, tot face, iar acum a sosit momentul să ne arate cum privește el acest oraș colorat, alambicat și foarte, foarte divers, alături de Tamron 150-600mm.

Mi-am dat întâlnire cu orașul și vreau să mărturisesc că, în serile și diminețile de vară, pasiunea mea pentru fotografie, se întâlnește cu dragostea pentru oraș și pentru mixul de arhitectură care face Bucureștiul un oraș unic.

De cele mai multe ori, aceste “întâlniri” au loc pe câte un acoperiș din centru, iar în nelipsitul rucsac de 15kg cu echipament foto se află ingredientele secrete care condimentează această “întâlnire”.

Au fost vara aceasta câteva zile în care m-am bucurat de priveliștea orașului de pe terasele unor blocuri de 9, 16 și 17 etaje din multiple puncte din București. Fotografii de la înălțime am mai tot făcut, însă nu cu un superteleobiectiv, așa că de data asta am încercat Tamron SP 150-600mm F/5-6.3 Di VC USD pentru Nikon, obiectiv împrumutat de la F64.

În primul rând, vreau să menționez că în ultimii anii mi-am hrănit destul de des curiozitatea, cu plimbări și explorări urbane prin cartierele bucureștene. Am fotografiat mii de case, cu ferestre, intrări, scări și alte detalii pe care majoritatea oamenilor nu le observă și pe lângă care poate că trec de mii de ori pe parcursul vieții. Că am folosit un wide, un all-around, sau un obiectiv tele, nu știu în ce măsură a contat, însă prin fotografie mi-am dat seama că Bucureștiul este un oraș în care merită să trăiești și un oraș pe care descoperindu-l ajungi să îl iubești.

Am profitat de acoperișuri și de teleobiectivul Tamron, am făcut fotografii în care am surprins zonele: Cartierul Armenesc, proximitatea Casei Poporului, Cartierul Rahova, Mihai Bravu, Bulevardul Regina Elisabeta, Crângași etc. A fost pentru prima dată când am avut la dispoziție focala maximă de 600mm și recunosc că au fost cadre și compoziții pe care le-am văzut mai bine decât o făceam cu cei 200mm cu care eram obișnuit.

Așadar am reușit să surprind (fără să fac crop) un detaliu dintr-o curte interioară: un superb balcon neoromânesc cu coloane, în contrast cu scorojala pereților.

Alt cadru care m-a dat gata e “omul de aramă”, de pe acoperișul casei cu două etaje, construită în 1933 într-un stil mai puțin obișnuit pentru București, situată pe strada Episcop Radu.

Să nu uit de blocurile moderniste cu elemente art-deco din Cartierul Armenesc, ridicate în anii ’30, cu ferestrele inspirate de hublourile vapoarelor.

Surprinzător este și Palatul Ministerului de Justiție de pe Bulevardul Elisabeta, ce apare semeț prin vegetație.

Plus amalgamul de blocuri comuniste din centrul orașului, care ne duc cu gândul la piesele de LEGO.

Ateneul Român, unul din reperele arhitecturale ale orașului, încadrat în spate de blocurile comuniste Eva și ONT Carpați, construite la începutul anilor ’60, dar și de hotelul Sheraton și de imobilul de birouri de pe Strada Barbu Văcărescu (aproape de stadionul Dinamo).

Și niște detalii nu foarte vizibile de jos, dintr-o altă epocă în care Parisul și Franța erau modelul absolut.

Fațada laterală a Colegiului Național Gheorghe Lazăr.

Culori noi pentru timpuri vechi, imobil din Cartierul Armenesc.

Imobil cu elemente Art-deco, tot în cartierul menționat. O imagine reprezentativă cu 90% din clădiri, construite în perioada comunistă.

Și piramida modernă care a apărut în peisajul bucureștean.

O observație nefotografică și neistorică, dar foarte actuală: se construiește foarte mult în București, – macaralele din nord-vestul orașului o dată cu apusul văzut la 600mm.

În privința obiectivului Tamron, am fost mulțumit de calitatea imaginilor pe care le-am obținut, însă am avut nevoie de puțin timp de acomodare cu punctele mai puțin plăcute pe care le are: focusul lent și uneori ratat, faptul că este destul de soft la 600mm, sistemul de stabilizare zgomotos. În a treia zi de folosire eram deja familiarizat cu punctele slabe, care sunt corectabile, cel puțin în cazul meu.