Sony a6500 – opinia utilizatorului, cu Cristian Munteanu
F64- 35minutes read
Specificaţii
- Senzor CMOS III de 24 MP
- Procesor de imagine BIONZ X
- Corp din aliaj de magneziu, protejat împotriva picăturilor de apă şi prafului
- Vizor electronic OLED de 0.5 inch cu aproximativ 2.36 milioane de puncte, operabil cu120fps sau 60fps
- Rafală de 11 fps
- Durată baterie aproximativ 350 de cadre
- Sistemul de autofocus are în total 425 de puncte de focus pe bază de detecţie de fază, plus 169 pe bază de detecţie de contrast
- Sistem de stabilizare în 5 axe
- Ecran tactil
- Măsurarea expunerii în 1200 de zone
- Filmează 4k
Design şi construcţie
Sistemele APS-C mirrorless ale celor de la Sony n-au fost niciodată gândite pentru a atrage consumatorul atent la forme şi design, ci doar ca funcţionalitate şi ergonomie. De asta nici n-o să mă refer la ceea ce au reuşit japonezii în ceea ce priveşte factorul „wow” al unui produs pe care-l vezi pe raft şi îţi ia ochii prin aspect. Faţă de camera pe care o deţin, un Sony a6000, sunt schimbări, dar nu atât de importante la nivel estetic. Corpul este creat, ca la mai toate modelele noi, din aliaj de magneziu, iar asta conferă certitudinea unei durabilităţi sporite. De asemenea, body-ul lui a6500 este protejat împotriva stropilor de apă şi prafului. Un plus este durata de viaţă a shutter-ului, care, conform testelor Sony, are un ciclu de 200.000 de declanşări. Pentru iubitorii de fotografie auto, de exemplu, trebuie spus că viteza maximă de declanşare a lui a6500 este de 1/4000s.
Revenind la design, trebuie să spun că mi-a luat ceva timp până m-am obişnuit ca butonul customizabil, Custom 1, nu mai este lângă butonul de declanşare, ca la a6000, ci mai sus pe corpul aparatului, în spatele gripului. Lângă acest Custom 1 a apărut şi Custom 2, lucru care face şi mai simplă setarea şi utilizarea unor funcţii care ne sunt necesare, însă una dintre probmele mele a fost că „peretele” care defineşte cele două spaţii este prea mic, şi câteodată nu ştii, cu aparatul la ochi, pe care dintre ele apeşi. Totul pare destul de înghesuit în partea dreaptă, de sus, a camerei, unde, pe lângă cele două butoane de care vorbeam, avem şi cele două rotiţe. Ce e bun după toată această regândire a funcţionalităţii este faptul că acum gripul este şi mai generos, făcând din a6500 cea mai lesne de ţinut în mână cameră mirrorless pe care am testat-o. Având în vedere că are numai 453 de grame, cu tot cu baterie, poate că nu e foarte important gripul, însă senzaţia pe care o ai atunci când duci rapid aparatul la ochi, sau când trebuie să fotografiezi un eveniment îndelungat, e una de siguranţă sporită.
Unul dintre minusurile cu care acestă gamă de aparate Sony vine în continuare, este că, deşi cu un grip regândit, tot nu avem parte şi de o rotiţă frontală, care să ne facă viaţa mai uşoară. În loc de un alt buton customizabil şi de un buton de declanşare mărit, s-ar fi impus două dial-uri în camera gândită drept ca fiind cea mai bună din portofoliul APS-C al japonezilor de la Sony. Un alt lucru care cred că e deranjant pentru utilizatorii de trepied, este faptul că atunci când camera este montată pe acesta, nu se mai poate umbla la compartimentul în care se află bateria şi cardul. Ca şi în cazul rotiţei faţă, consumatorii au adresat petiţii celor de la Sony pentru a schimba lăcaşul cardului (pe lateral), astfel încât să poată fi schimbat în caz că se umble în timp ce aparatul este pe trepied fără a fi nevoie să fie dată jos de pe acesta, dar japonezii n-au făcut nimic.
Probabil cea mai mare îmbunătăţire faţă de a6300, alături de ecranul tactil, este stabilizarea în 5 axe pe care o are modelul a6500. Şi mai bine, aceasta este în body, deci va funcţiona cu orice obiectiv pe care-l puneţi pe cameră. În cazul în care obiectivul ataşat aparatului este unul care are stabilizare, atunci ea se va ocupa de compensarea pe verticală şi orizontală, lăsând celelalte 3 axe pe mâna stabilizării din cameră. Opţiunile pentru funcţia „SteadyShot” sunt on şi off şi poți lăsa aparatul să detecteze automat focala sau să introduci, manual, valori între 8mm şi 1000mm.
Ergonomie şi feeling
Chiar dacă a trebuit să facă loc sistemului de stabilizare, ceea ce a făcut ca dimensiunile camerei să fie ceva mai mari decât ale predecesorului, în continuare Sony a6500 este mic, o bombă tehnologică în miniatură. Cu un obiectiv mic, precum cel de kit, de exemplu, încape fără probleme în buzunarul unei geci, ceea ce e excelent. Problemele încep să apară în cazul în care montăm zoom-uri pe acest body, iar întreg sistemul tinde să devină dezechilibrat, dar nu într-un mod deranjant.
Ca să nu se mai plângă consumatorii de faptul că meniul este ilizibil, Sony a făcut două lucruri noi pentru acest model. Primul este că a adăugat un nou buton customizabil, Custom 2, în partea superioară a camerei, ducând numărul acestora la trei. Pe lângă ele mai putem seta funcţiile pe care ni le dorim şi pe butonul FN, plus pe butonul din centru, dreapta, stânga, jos şi sus al rotiţei de pe spatele aparatului. Nu mai puţin de 67 de opţiuni pot fi setate, astfel că fiecare consumator are o libertate deplină de a-şi aduce camera cât mai aproape de cerinţele sale. Cea de-a doua îmbunătățire vine sub forma unui meniu codat pe culori, dar despre care vom vorbi mai jos.
Navigare meniu
Chiar dacă meniul este îmbunătăţit sub aspect intuitiv, lucrul care mi-a sărit în ochi de prima dată – acum el devine, surprinzător, şi mai stufos. Sigur, camerele au avansat şi ca dotări tehnice, foarte mult în ultimul timp, iar a6500 este cel mai nou mirrorless APS-C al celor de la Sony, dar multitudinea de opţiuni şi setări ar putea descuraja un nou venit pe acest sistem.
Vizor și ecran
Una dintre cele mai mari schimbări ale celor de la Sony pentru acest model este ecranul tactil. Un plus mai ales pentru cei care fac fotografie de stradă, dar încă nu au curajul necesar pentru a duce aparatul la ochi, de exemplu. Ori doar pentru cei care doresc să fotografieze o scenă fără a atrage atenţia. Se poate să ne şi uităm prin vizor şi să focalizăm de pe viewfinder, dacă ne dorim asta. Iar dacă, ca şi în cazul meu, ne folosim de ochiul stâng pentru a fotografia, astfel atingând cu nasul ecranul tactil, Sony vine cu o soluţie ingenioasă şi aici. Sigur, se poate încerca schimbarea AF-ului şi cu vârful nasului, dar cred că trebuie un antrenament asiduu. Pe lângă uzuala dezactivare a LCD-ului, japonezii ne mai pun la dispoziţie modalităţi de a folosi şi vizorul şi focalizarea de pe ecran în acelaşi timp. Astfel, se poate configura LCD-ul ca să funcţioneze doar jumătăţile, la alegere sau chiar un sfert. Această opţiune, din păcate, nu vine fără probleme, pentru că atunci când am folosit-o, am descoperit că, mişcând degetul pe ecran, în timp ce mă uităm prin vizor, punctul de AF are un mic lag, de maxim o jumătate de secundă. Nu ştiu sigur, dar cred că un viitor firmware va soluţiona şi acest neajuns.
Ceea ce este foarte important, și vă recomand să mă credeți pe cuvânt în acest sens, este, în cazul în care vă achiziționați un aparat foto Sony, să cumpărați în aceeași zi și o folie de protecție a ecranului, deoarece este de notorietate faptul că stratul anti-reflex de pe ecranul LCD se exfoliază. Cel puțin în Romania, acest defect nu este acoperit de garanție, așa că ar fi păcat să cumpărați un aparat de peste 7.500 căruia să i se deterioreze ecranul.
Calitatea imaginii
Culori, saturaţie, balans de alb
Latitudinea de expunere şi măsurarea expunerii
O altă setare nouă şi în mâinile celor pricepuţi, foarte utilă, este Exposure Standard (Std.) Adjust. Cu ajutorul ei putem modifica valorile standard, în trepte de 1/6 EV de la -1 EV până la +1 EV, pentru fiecare dintre cele cinci moduri de măsurare a expunerii: Multi, Center, Spot, Entire Screen Avg, Highlight. A nu se confunda cu compensarea expunerii, care rămâne şi ea utilă.
Zgomotul de imagine
Un alt motiv de entuziasm pentru iubitorii de fotografii în low light este nivelul de detalii pe care-l au imaginile făcute cu Sony a6500 la valori ISO mari. Este cu adevărat deosebit ceea ce au reuşit japonezii în ceea ce priveşte raportul dintre reducerea zgomotului de imagine şi păstrarea detaliilor. Procesorul Bionz X, împreună cu acest „Front End LSI” sunt în stare de analize mai sofisticate şi reuşesc să distingă între zonele în care estomparea zgomotului de imagine trebuie să fie activată şi unde nu. Având a6000 la îndemână, m-am gândit să fac câteva teste comparative, în lumină slabă, proastă calitativ, pentru a vedea exact ce pot aparatele. Degeaba setezi un ISO mare dacă ieşi în lumina zilei şi faci fotografii, lăudând apoi un aparat. Întotdeauna prefer să trag de capacităţile lor în condiţii grele, în care, foarte probabil, voi face mai puţin de 1% dintre imagini, doar pentru a fi relevante. Ceea ce pot să vă spun e că imaginile făcute cu a6500, la ISO 32.000, arată mai bine decât cele făcute cu a6000, la ISO 12.800! Am păstrat f/4, 35mm, setări identice, și am trecut prin toate valorile ISO, de la 400 până la 25.600 cu a6000, și până la 51.200 cu a6500. Am lucrat în prioritate de diafragmă, pentru că am vrut să văd și diferențe de expunere, saturație, balans de alb, respectiv ce timp de expunere își alegeau aparatele pentru a reda scena cât mai fidel.
Autofocus
De la Sony Nex 3n, care avea AF doar pe bază de detecţie de contrast, şi era frustrant uneori pentru că focaliza unde dorea el, nu unde voiam eu, până la a6500 este distanţă de ani lumină. Literalmente. Cu cele 425 de puncte de focus pe bază de detecţie de fază, plus 169 pe bază de detecţie de contrast, noul aparat de la Sony este o capodoperă. Acestea acoperă aproape tot cadrul, astfel că orice subiect, fotografiat cu setările ideale, nu poate scăpa din focus. Nu cred că am ştiut eu să-l pun la câte încercări ar fi putut depăşi el. Modurile pe care le avem la dispoziţie sunt obişnuitele Wide (puncte de focus activate pe întreg cadrul), Zone (care te lasă să alegi zona de focus), Center, Flexibile spot şi noul, faţă de a6000, Expand flexibile spot, care activează o mică zonă de focus în jurul punctului principal ales. Sony spune că AF-ul se poate obţine în aproximativ 0.5 secunde şi eu unul nu am niciun motiv ca să nu-i cred.
Mi-a plăcut în mod deosebit funcţia care îţi permite să menţii focusul pe un subiect, în modul AF-C, chiar dacă ceva sau cineva se interpune între tine şi respectivul subiect. Şi chiar funcţionează! Modificările care ajută la obţinerea unui AF rapid şi precis sunt cele care ţin de viteza acestuia şi de sensibilitatea cu care reacţionează la mişcare. Cele două setări sunt lesne de găsit în meniul aparatului, şi în cazul în care avem de a face cu imagini în care oamenii, animalele, se mişcă cu repeziciune, e bine să folosim AF-ul pe Fast, iar sensibilitatea acestuia să fie pe Responsive. Inginerii de la Sony au reuşit să elimine aproape în totalitate ecranul negru dintre cadre, iar dacă vrem maximum din această cameră, atunci putem trage mai bine de 269 de cadre în modul Continuous Hi+. Pentru cei care au deja un adaptor şi folosesc obiective „third party”, Sony anunţă că toate cele 425 de puncte de autofocus pe bază de detecţie de fază sunt funcţionale.
Şi totuşi, sistemul AF nu este infailibil. În cele aproximativ 30 de rafale pe care le-am tras în diferite situaţii, cu multiple setări, două obiective, aparatul a şi ratat. Cam 3-4 cadre. Impresionant. Ceea ce nu e deloc impresionant, însă, e faptul că Sony a6500 nu focalizează decât de la -1EV în sus, aşa că în lumină slabă se cam chinuie. Asta în timp ce concurenţa poate focaliza şi la -4EV.
Aici poți vizualiza imaginile la rezoluție mare.
Concluzie
Obiectivul Sony Vario-Tessar E 16-70mm f/4 ZA OSS
Ce e bun la Sony α6500
- Stabilizarea în 5 axe
- AF-ul excelent
- Durata de viaţă a shutterului 200.000 declanşări
- Puncte de focus pe bază de detecţie de fază merg şi cu obiective third party
- Ecranul tactil
- Buffer-ul regândit
- Zgomot de imagine redus la valori ISO mari
- Un nou mod de măsurare a expunerii, highlight-weighted
Ce poate fi îmbunătăţit
- Un singur slot de card
- Lipsa unei rotiţe faţă
- Autofocalizarea de la doar -1EV
- Lipsa opţiunii de a crea un meniul propriu
- Doar USB 2.0
- LCD-ul nu este, în continuare, suficient de luminos pentru a putea vedea ceva pe el în lumină puternică
- Lipsa customizarii unui meniu propriu
- Modurile Memory Recall nu salvează opţiunea Silent Mode
- Deşi mult redus, tot necesită ceva timp până porneşte sau îşi revine din wake-up mode
- Doar 3 fps în modul Silent
